Câți ați fi dispuși să vă vindeți proprietatea ca să obțineți o rentă/pensie viageră ca să vă puteți plimba în lume?

Acum aproape două săptămâni, în ZF, pe baza unei analize din Business Insider, a fost o știre extrem de citită – 53.000 de vizualizări: din nevoia de venituri suplimentare, polonezii care au ajuns la pensie încep să se gândească la o modalitate de a-și crește veniturile, respectiv o ipotecă inversă, adică o rentă viageră, care înseamnă transferul dreptului de proprietate asupra locuinței lor către o instituție financiară, iar în schimb primesc o plată lunară și garanția de a locui pe viață în acea proprietate. Vârsta medie a clienților polonezi care apelează la această soluție este de 76,7 ani, iar valoarea medie a unei proprietăți transferate este de 110.000 de euro, cu o suprafață medie de 51,4 mp. Pe baza speranței medii de viață a polonezilor, cei care apelează la această modalitate de a primi o rentă viageră mai trăiesc 11 ani. Acest model de business este prezent în America și în piața occidentală, dar este mai puțin prezent în Europa fostă comunistă. În România nu multă lume se gândește să apeleze la această soluție pentru a mai face rost de niște bani la pensie. Acum, este un subiect tabu pentru generația care este azi la pensie, adică baby boomers, dar pentru generația care va ieși peste 10 ani la pensie, adică generația decrețeilor, este o idee care va fi la masa de discuții. Când ieși la pensie, scăderea de venituri este destul de drastică, pensia fiind în jurul a 40% din câștigul de când erai salariat. Pensia din Pilonul II de pensii nu este atât de mare pe cât este retorica din jurul Pilonului II de pensii. Ca să iei o pensie mare din Pilonul II de pensii ar fi trebuit să ai câștiguri lunare de zeci și sute de mii de euro, or nu mulți români pot spune că s-au aflat în această situație. Eu cred că generația decrețeilor va începe să studieze modalități de a avea câștiguri mai mari decât pensia, mai ales că au fost obișnuiți cu un anumit nivel de trai. Economiile de la bancă, investițiile pe bursă sunt acolo, dar câștigurile sunt extrem de riscante. Azi poți să câștigi la bursă, mâine poți să fii pe o acțiune care scade și poți să-ți vezi investiția reducându-se imediat. Decrețeii vor ieși la pensie având în proprietate apartamentul sau apartamentele, mai ales că cei care au avut salarii de multinațională au investit în achiziția unor apartamente ca să le dea ulterior în chirie. Decrețeii au avut șansa să prindă niște posturi bune, mai ales în multinaționale, au avut șansa să pună ceva bani deoparte, au avut șansa să se plimbe în lume. Dacă părinții sau bunicii decrețeilor nu au avut această șansă pentru că au prins ultimii ani din perioada comunistă și deceniul dramatic din perioada capitalistă, decrețeii, odată cu deschiderea granițelor, au avut șansa și banii să vadă lumea. La pensie vor dori să-și mențină nivelul de trai și să aibă posibilitatea să călătorească în continuare. Așa că soluția unei ipoteci inverse sau varianta unui lease buy back, adică să vinzi proprietatea în care stai, dar să rămâi în chirie, vor fi pe masă. Dacă părinții și bunicii au făcut totul pentru a-i ajuta pe copii să-și cumpere o locuință, eu cred că generația decrețeilor nu va mai avea în totalitate această dorință să lase moștenire proprietatea imobiliară. Mai ales că certurile din familie legate de moștenire sunt destul de prezente. Probabil că decrețeii își vor pune întrebarea dacă n-ar fi mai bine să-și valorifice proprietatea fie printr-o pensie viageră, fie printr-un lease buy back, fie prin intermediul altor instrumente financiare ca să facă rost de cash pentru a se putea plimba și bucura de viață. Aceste modalități de valorificare a proprietății vor naște discuții în familie, dar eu cred că generația decrețeilor va trece peste acest lucru și va apela la aceste instrumente financiare ca să se poată plimba prin lume. Asta dacă nu cumva banii obținuți prin valorificarea proprietăților vor fi folosiți pentru plata facturilor, pentru anii în care vârsta și sănătatea fiecăruia își vor spune cuvântul. La noi există un acord nescris, prin care copiii au grijă de părinți când aceștia nu mai pot să aibă grijă singuri de ei, în schimbul transferului proprietății și al activelor financiare acumulate în decenii către copii. Eu cred că decrețeii vor mai avea cel puțin 10 ani de viață mai bună după ce ies la pensie la 65 de ani, poate chiar 15 ani. După 75–80 de ani, uzura începe să-și facă simțită prezența. În acest moment, societatea românească nu este pregătită pentru astfel de produse, în care vârstnicii să-și poată valorifica în timpul vieții activele, proprietățile deținute, pentru că ideea de a lăsa moștenire copiilor un apartament este extrem de valabilă. Dar peste 10 ani eu cred că părerile se vor nuanța și decrețeii care intră la pensie se vor uita în dreapta și în stânga pentru a-și valorifica activele imobiliare și financiare deținute, ca să-și mențină starea de wellbeing. Dacă asta înseamnă vânzarea proprietății fie prin rentă viageră, fie prin lease buy back, asta e. Se va vedea însă ce vor spune copiii, care își vor da seama că părinții vor merge pe ideea să le fie lor mai bine, să aibă o viață activă bună, cu bani, nu cu o pensie de care tragi de la o lună la alta. Dar asta înseamnă că urmașii lor, adică copiii, vor fi, ei, văduviți de o moștenire care le-ar fi făcut viața mai bună. Să vedeți atunci discuții în familie când părinții vor vrea să stea o săptămână pe Coasta de Azur cu banii din „moștenirea” copiilor.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)