Câte zile credeți că ar trebui să aibă săptămâna de lucru ideală? 4 sau 6?

Evoluția economiei, creșterea veniturilor, modificările apărute pe piața muncii în timpul și după pandemie, schimbarea generațiilor sunt doar câțiva dintre factorii care influențează modul în care angajații se raportează la muncă și angajator. La nivel global, dar și local, se remarcă două puncte de vedere contradictorii: pe de-o parte, tot mai mulți angajați vor un job bine plătit, dar care să le asigure un echilibru între muncă și viața privată, și, pe de altă parte, tot mai multe domenii și companii se confruntă cu lipsa acută a forței de muncă, fie că e vorba de specialiști, fie că vorbim de muncitori. În căutarea soluției ideale pentru societatea de astăzi, țările au început să testeze atât varianta unei săptămâni de lucru de 4 zile, cât și a celei de 6 zile, fiecare cu propriii admiratori și critici.

„Viața personală este mai importantă astăzi decât a fost vreodată în istoria muncii. Oamenii au realizat că au o singură viață și că munca nu mai este neapărat o datorie (pentru unii sfântă – să aibă un loc de muncă, să fie în rândul lumii), așa cum o priveau generațiile anterioare – ci mai degrabă un mod de împlinire personală, iar dacă nu este un mod de împlinire personală (bani, formare/training, progres în carieră), atunci mai bine încercăm la următorul angajator. Iată de ce vedem în ultimii ani o fluctuație permanentă între companii, oamenii își caută locul perfect care bifează cât mai multe dintre cerințe/așteptări (financiare, emoționale, sociale), fără să mai fie loiali neapărat unei companii sau unui proiect”, este de părere Sorin Faur, fondator al Academiei de HR. 

În cazul angajaților tineri, focusul este evident pe carieră, pe zona profesională, mulți vor să ajungă manageri cât mai repede și să își câștige independența financiară sau măcar un anumit nivel financiar confortabil. Urmează apoi o altă perioadă, când prioritățile se schimbă un pic, angajații maturi dorind o familie sau un alt statut, de manager, de expert etc. „Familia la unii, statutul la alții devin elementele de prioritate. Este o perioadă cu multe schimbări, experimente, încercări, ține și de șansa fiecăruia. Ideal la acest moment este echilibrul viață personală – viață profesională, cei în cauză devin mult mai conștienți de importanța timpului personal”, mai spune Sorin Faur. 

După pandemie, în ciuda tuturor încercărilor companiilor cu activități office de a aduce angajații la birou 5 zile din 5, piața s-a aliniat la o medie de 3 zile la birou Ă 2 zile remote/work from home, în condițiile în care munca remote e considerată acum un beneficiu câștigat, la care mulți nu vor să renunțe. „Chiar dacă am întâlnit și angajați cu o încărcare scăzută pentru cele 2 zile de remote work, am întâlnit și angajați care în cele 2 zile de remote lucrau 12-14 ore pe zi pentru a compensa timpii alocați deplasării la întâlniri și activităților de network / teamwork intern din cele 3 zile de office. Nu doar în România, ci la nivel global piața a rămas în dezechilibru și recunosc între rândurile acestui trend global de 4 zile de lucrupe săptămână o posibilă soluționare, un compromis necesar: 4 zile de lucru pe săptămână, dar onsite”, este de părere Paula Rus, consultant independent pe strategii, politici și procese operaționale de HR. 

Practic, în noua paradigmă de pe piața muncii, care a transformat sistemul hibrid sau remote dintr-o excepție într-o regulă tot mai extinsă, discuțiile actuale privind săptămâna de lucru sunt de mare actualitate, companiile, instituțiile și angajații testând diverse modele, în diverse părți ale lumii, exact pentru a se vedea ce este mai potrivit. Fiecare model aduce plusuri, dar și minusuri în ecuație. 

„Căutarea echilibrului între viața profesională și cea personală a condus la noi forme de organizare a programului de muncă care să corespundă nevoilor moderne, atât ale angajatorilor, cât și ale salariaților. Printre soluțiile în discuție este săptămâna de muncă de patru zile, cu menținerea drepturilor salariale. În România, au existat mai multe încercări legislative de a introduce o săptămână de muncă de patru zile, cu propuneri apărute în 2016, 2017 și, cel mai recent, în 2022. Cu toate acestea, inițiativele respective au omis să ia în considerare un aspect: legislația națională existentă oferă deja un cadru legal pentru implementarea unui astfel de program de muncă”, spun într-un material de opinie Anca Atanasiu, avocat, Senior Managing Associate, și Ana Flueran, avocat, Senior Associate, de la casa de avocatură Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL.

Practic, chiar dacă programul standard de muncă este înrădăcinat în mentalitatea colectivă – 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, cu 48 de ore consecutive de odihnă – Codul Muncii din România permite și o distribuție inegală a orelor de muncă, adaptată cerințelor specifice ale fiecărui loc de muncă.

La o privire mai atentă asupra pieței globale, devine destul de clar că tonul predominant ar fi spre o săptămână de lucru de 4 zile și că singura dezbatere rămasă este despre numărul de ore pe zi și industriile în care acest model ar putea fi aplicat eficient. 

„Rămâne modelul tradițional de 8 ore pe zi, deci 32 de ore pe săptămână, sau 10 ore pe zi cu 40 de ore pe săptămână?”, adaugă Paula Rus, operations manager în cadrul companiei de recrutare în regim temporar Adecco România. Consultantul amintește că pentru varianta de 4 zile, 10 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, avem în legislația română prevederile necesare implementării imediate. Pentru varianta de 32 ore pe săptămână, 8 ore pe zi, 4 zile, însă, avem o limitare care vine din încadrarea legală ca part-time și, deci, eliminarea posibilității de a lucra suplimentar în caz de nevoie. „Cu siguranță autoritățile pot găsi forme de reglementare care elimină acest inconvenient, lăsând pieței libere loc să se regleze ulterior prin preferința angajaților, evident spre 32, nu 40 de ore”, spune ea. 

Dar o astfel de decizie la nivelul angajaților ar implica o serie de întrebări și soluții și pe alte planuri: câte zile pe săptămână merg copiii la școală și, dacă 4 zile, câte ore pe zi? Schimbăm programa școlară? Instituțiile statului și autoritățile locale, sistemul medical rămân la 5 sau tot 4 zile, iar angajatul din privat va avea în continuare săptămâni în care lucrează 3 zile pentru că în a 4-a își ia liber de la serviciu ca să meargă la medic, la școala copilului, la primărie etc.? Acestea sunt doar câteva dintre problemele pe care schimbarea programului de lucru le-ar putea crea la nivelul societății.

În Europa, numărul mediu de ore de lucru dintr-o săptămână are variații semnificative de la o țară la alta, cele mai lungi programe de muncă fiind în Grecia (39,8 ore/săptămână), România (39,5), Polonia (39,3) și Bulgaria (39), în timp ce angajații din Țările de Jos merg la muncă doar 32,2 ore pe săptămână, urmați de cei din Austria (33,6) și Germania (34), conform datelor publicate de Eurostat pentru 2023. În medie, în Uniunea Europeană, programul de muncă este de 36,1 ore pe săptămână.

„Lucrează azi angajatul mai mult în cele 8 ore/zi decât în 1897, 1990 sau 1905? Fizic cu siguranță nu, dar toate studiile globale indică faptul că, la nivel intelectual, complexitatea activității unui angajat de azi este mult mai intensă, mai diversificată și deci mai stresantă. Eliminarea cât mai multor activități repetitive prin automatizare a eliberat angajatul de sarcinile de rutină, dar nu a lăsat loc repausului, ci a venit la pachet cu creșterea timpilor de concentrare și/sau atenție”, atrage atenția Paula Rus.

„Lucrează azi angajatul mai mult în cele 8 ore/zi decât în 1897, 1990 sau 1905? Fizic cu siguranță nu, dar toate studiile globale indică faptul că, la nivel intelectual, complexitatea activității unui angajat de azi este mult mai intensă, mai diversificată și deci mai stresantă. Eliminarea cât mai multor activități repetitive prin automatizare a eliberat angajatul de sarcinile de rutină, dar nu a lăsat loc repausului, ci a venit la pachet cu creșterea timpilor de concentrare și/sau atenție.”

Paula Rus, operations manager, Adecco România

Diferențe majore rămân la nivel european și în privința costurilor medii orare cu forța de muncă, estimate în România la 11 euro, printre cele mai mici din UE. Practic, țara noastră este depășită doar de Bulgaria, cu 9,3 euro, și urmată de Ungaria, cu 12,8 euro. La polul opus se află Luxemburg, cu un cost mediu de 54 euro, Danemarca, 48 euro și Belgia, 47 euro, în condițiile în care media la nivelul Uniunii Europene a fost anul trecut de 31,8 euro. Datele Biroului European de Statistică arată că România are însă printre cele mai mari creșteri an la an, raportată în moneda națională, de 16,5%, depășită doar de Ungaria, cu 17%.

„Piața muncii în România se caracterizează în special prin lipsa de personal muncitor calificat, iar candidații la posturile vacante au «pretenții» salariale mari față de nivelul de pregătire profesională și experiența de care dispun. Productivitatea muncii pe piața internă este încă una scăzută comparativ cu cea înregistrată în țările vestice, 30% sub media europeană. Deși se muncește mult ca număr de ore în România, eficiența muncii este scăzută”, spune Grigore Horoi, președinte al grupului de firme Agricola, unul dintre cei mai mari jucători din industria alimentară locală, cu activitate în creșterea păsărilor, în producția de carne, ouă, mezeluri și ready-meal.

În opinia lui, varianta de program de lucru de 5 zile rămâne cea mai echilibrată, comparativ cu programul de 4 zile, 10 ore/zi sau cel de 6 zile. „Echilibrul între viața profesională și cea personală este unul important în asigurarea productivității salariaților. Un program încărcat duce la oboseală cronică și chiar la apariția unor boli profesionale în anumite locuri de muncă, ceea ce se traduce și în creșterea numărului de zile de concediu medical, iar timpul de refacere a capacității de muncă influențează la rândul său randamentul în muncă”, completează Horoi.

O săptămână de lucru tot mai scurtă. Săptămâna de lucru de cinci zile, varianta cea mai răspândită și considerată o normă culturală, este rezultatul luptei sindicale de la începutul anilor 1900 pentru reducerea săptămânii de lucru de șase zile, ceea ce a dus la inventarea weekendului. La începutul secolului al XX-lea, când săptămâna medie de lucru în țările dezvoltate a fost redusă de la aproximativ 60 la 40 de ore, numeroase voci au prognozat public că este de așteptat ca, în timp, să apară și alte reduceri. „În 1930, economistul John Maynard Keynes a estimat că schimbările tehnologice și îmbunătățirea productivității vor face posibilă o săptămână de lucru de 15 ore în decurs de câteva generații. Alte personalități care au prezis reduceri constante ale orelor de lucru au fost Benjamin Franklin, Karl Marx, filosoful britanic John Stuart Mill și dramaturgul George Bernard Shaw. În 1956, Richard Nixon, pe atunci vicepreședinte al SUA, le-a promis americanilor că vor trebui să lucreze doar patru zile «într-un viitor nu prea îndepărtat»,” conform Wikipedia.

70 de ani mai târziu, săptămâna de muncă de 5 zile rămâne totuși norma. Există însă tot mai multe semne de schimbare, într-o direcție sau alta. Grecia a șocat Europa anunțând în acest an o variantă cu 48 de ore pe săptămână, contrastând puternic cu trendurile vestice, care înclină spre varianta de 4 zile. Cel mai recent, Germania a decis să testeze varianta de patru zile, cu un nou proiect pilot care implică 45 de companii, începând din februarie 2024. Anterior, Belgia a fost prima țară din Europa care a legiferat săptămâna de lucru de patru zile, în 2022, lăsând angajaților dreptul de a alege. Dar acest lucru nu înseamnă că ei vor lucra mai puține ore, ci doar că programul va fi condensat în mai puține zile. Diferite proiecte-pilot, care testează reacția angajaților, productivitatea și costurile pentru companii, au fost demarate și în alte țări europene, precum Portugalia, Marea Britanie, Islanda sau Spania.

În cazul Greciei, sistemul de 6 zile se va aplica doar întreprinderilor private care furnizează servicii 24 de ore din 24. În cadrul săptămânii de lucru prelungite, personalul din anumite sectoare și unități de producție va avea opțiunea de a lucra două ore în plus pe zi sau un schimb suplimentar de opt ore, recompensat cu un bonus de 40% adăugat la salariul zilnic.

„În România, conform Codului Muncii, modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate, va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. Totodată, pentru a putea fi implementat acest program de lucru, trebuie precizat în mod expres în cuprinsul contractului individual de muncă, fie de la începutul raportului de muncă, fie ulterior, prin încheierea unui act adițional”, spun avocații de la Băncilă, Diaconu și Asociații.

În opinia lor, modelul săptămânii de muncă de patru zile nu trebuie să fie o soluție universală. Angajatorii pot alege să o aplice ca o politică generală sau având caracter sezonier (de exemplu, pe timpul verii). Alternativ, modelul poate fi aplicat doar anumitor categorii de salariați sau departamente, în funcție de specificul activității. Dar, deși cadrul legal românesc existent permite implementarea săptămânii de muncă de patru zile, este important ca angajatorii să respecte, de asemenea, și celelalte reglementări obligatorii referitoare la timpul de muncă și de odihnă. Acest lucru include asigurarea faptului că salariații beneficiază de o perioadă de odihnă de nu mai puțin de 12 ore consecutive între două zile de muncă și un minim de 8 ore pentru munca în schimburi, explică Anca Atanasiu și Ana Flueran.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL