Cătălin Olteanu: Angajații locali sunt mai profitabili

„Angajatul român se comportă conform cu cultura țării și cu cea organizațională. Cred că ar fi o greșeală să generalizăm. La fel ca și în alte țări sunt oameni care muncesc din greu și cu ambiție, sunt chiulangii, sunt de toate felurile.

Ce aș remarca, este că atunci când ai noștri își pun în cap să facă și să demonstreze, chiar sunt buni, foarte buni! Avem și un mare păcat – nu suntem uniți, și goana după promovare și promovabilitate este o chestie foarte individuală”, spune Cătălin Olteanu, director general al FM România, companie cu activități în domeniul logisticii.

BM: Ce ne diferentiaza pe piata europeana/mondiala a muncii? Din ce cauze?

Cătălin Olteanu: Aici vorbim de percepții – de percepția românului plecat să muncească în Spania, Italia, etc… care de obicei e respectat și muncitor, dar care are o problemă din cauza celor care au plecat ca să se țină de năzbâtii. Din pacate, câțiva neisprăviți strică imaginea unei întregi națiuni.

Mai este și percepția angajatului de acasă. Și aici ai noștri experimentează tot spectrul de emoții. De multe ori frustrat, nemulțumit, dar care în loc să facă ceva ca să își îmbunătățească conditia – adică să citească, să investească în el, așteaptă să pice din cer ceva. Se întâmplă să fie și smart și să investească în el, să facă lucruri excepționale, și atunci descoperim că este promovat pe unde nici nu ne așteptăm.

Avem un plus, foarte mulți din ai noștri vorbesc engleză sau o altă limbă de circulație europeană, în timp ce pe afară e cam greu să te înțelegi cu localnicii.

Asta însă este și un minus pentru populația manageriala, pentru că firmelor europene le este ușor să își aducă expații la noi, și să concureze managementul local, în timp ce prin alte țări e mai complicat, din cauza barierei de limbă.

BM: Cat de profitabili sunt angajatii din Romania ai companiei in comparatie cu alte tari?

Cătălin Olteanu: Angajații locali sunt mai profitabili. În primul rând costul lor e mai mic la pregătire superioară. Semnificativ.

BM: Se poate vorbi de o diferentiere a angajatului pe generatii? Daca da, in ce fel?

Cătălin Olteanu: Da! Angajații ce se apropie de pensie sunt mai riguroși, mai disciplinați, dar se întâmplă să se înțeleagă mai greu cu tehnologia modernă, în timp ce tinerii se descurcă foarte ușor cu binefacerile tehnologice. La tineri, mai ales la cei care își caută primul job mai apare o problemă – visează niște salarii ca în vestul europei, fără să înțeleagă că dacă ar fi dispuse să plătească aceleași salarii, firmele nu ar veni să investească în România. Ar sta în vest și i-ar plăti pe cei de acolo.

BM: Suntem o natie de angajati sau de angajatori, exista suficient spirit antreprenorial sau suntem subalterni innascuti?

Cătălin Olteanu: Există foarte mult antreprenoriat și spirit antreprenorial, dar nu se poate să fie toți patroni. Și clar nu suntem subalterni înnăscuți. De foarte multe ori angajați fiind, românii dau dovadă de imaginație și de spririt antreprenorial vădit.

Suferim însă și de un mare păcat – suntem dispuși să acceptam mai repede un șef străin decât un român… și asta e cam boală grea și național răspândită. Cei ce nu acceptă asta, de obicei devin antreprenori.

BM: Ce meserii i se potrivesc romanului si care nu?

Cătălin Olteanu: Le facem pe toate 🙂

BM: In ecuatia patronat – lucrator – castiguri – trai indestulat, care este rolul sindicatelor? Sunt sindicatele suficient de prezente si active pentru a sustine o piata “sanatoasa” a muncii?

Cătălin Olteanu: La noi sindicatele își fac apariția meteoric și sunt mai degrabă niște mecanisme politice existente în firmele de stat, sau în cele ce nu s-au desprins de tot de firmele de stat.

Părerea mea e că nu sunt deloc sănătoase… au mai degrabă o atitudine prostească, omoară firma din interior.

Corect este ca angajații să fie educați și să își înțeleagă puterea și drepturile – unul din drepturile cu care pot să își negocieze puterea este cel de a pleca. Dacă omul e bun, nu are nevoie de sindicat, pentru ca firma sau patronul se vor strădui să îl mulțumească. Altfel… e o luptă între firmă și om, și am văzut de multe ori cum nici un sindicat nu poate proteja destul un angajat care nu livrează.

BM: Care sunt tendintele pe piata internationala a muncii?

Cătălin Olteanu: Europa e cam în stagnare – piața muncii depinde mult de contextul economic.

BM: In sistemul de valori sociale locale, care este locul pe care il ocupa munca? Ce este de facut?

Cătălin Olteanu: Munca este importantă pentru cei mai mulți dintre noi, ne dă un sens în viață. Ce ne lipsește este o educație sănătoasă în ideea în care oamenii să priceapă ce anume fac, și ce anume pot primi din ceea ce fac. E vorba de marketing personal – oamenii ar trebui să înțeleagă Capitalul de Marx. Fiecare din ei vinde ceva – inteligență, mușchi, experiență, etc… și asta înseamnă capital personal – cât de bine îl vinde, atât de bine trăiește.  Mai este și piața – dacă e suprasaturată de inteligenți, atunci … rămân mușchii, nu se poate să fie toți manageri…

BM: Un fapt – muncitorul roman poate fi lenes si nepasator acasa, dar harnic si implicat in Italia, Spania sau Marea Britanie? De ce, care este explicatia, ce si cum putem schimba?

Cătălin Olteanu: Nu este un fapt, este o condiție, și ma întorc la educație – acasă, există familia care susține financiar pe … fiu, nepot, rudă, etc… Afară, e cam fiecare pe treaba lui, și nu prea este loc de întors dacă își pierde vreunul jobul.

În plus, afară, foarte mulți fac joburi considerate de neacceptat acasă, că vorba aia, să nu îl miștocărească vecinii sau prietenii că ce job de rahat are… Cam asta cu angajatul harnic de afară. Există mulți angajați harnici și acasă, foarte mulți, dar din păcate se văd mai repede cei ce comentează în genul “pe banii ăștia nu mă dau jos din pat, că îmi trimite mama/sora/etc din Spania mai mulți ca să nu fac nimic”.