Cât rezistă un CEO în România

Mariana Gheorghe (OMV Petrom), Sorin Mîndruțescu (Oracle), Steven van Groningen (Raiffeisen Bank), Alexandru Vlad (Selgros) sau Gheorghe Dobra (Alro) sunt doar o parte dintre managerii de top care conduc mari companii din România de mai mult de un deceniu. Există vreo legătură între longevitatea unui CEO și rezultatele financiare ale companiei pe care o conduce?

„Depinde de contextul în care se află compania respectivă. Dacă este într-o situație de turnaround sau de start-up, rezultatele – fie bune, fie rele – se vor vedea foarte repede”, explică Oana Ciornei, managing partner pe România în cadrul firmei de executive search Amrop și Global Amrop University Lead. Și pe piața locală au fost, spune ea, imediat după criză, câteva mandate scurte, de restructurare, în care un CEO a venit, a implementat un plan de restructurare rapid, după care a lăsat locul unui alt profil de CEO, unul de creștere și de construcție.

În cazul în care organizația se află într-o situație de succes și de creștere rapidă însă, un CEO care să pună bazele unei performanțe bune și pe termen mediu sau lung are nevoie de un mandat lung, în care să fie motivat să implementeze proiecte cu durată mai lungă, mai ales dacă este vorba de consolidarea unei pepiniere de talente sau de dezvoltarea unei strategii de durată.

„Deși toată lumea recunoaște că un CEO devine cel mai performant în al cincilea an de mandat, puțini stau suficient de mult în funcție pentru a se conecta atât în interiorul organizației cât și pentru a conecta organizația cu mediul extern, a influența lucruri mai complexe, cum ar fi cadrul de reglementare sau modul de funcționare a industriei respective”, adaugă Oana Ciornei de la Amrop.   

Un CEO care rămâne peste 10 ani pe aceeași poziție nu reprezintă o anomalie, iar astfel de exemple au existat și încă există – mai rar, ce-i drept – și la nivel internațional. Un exemplu în acest sens este Jack Welch, unul dintre cei mai cunoscuți CEO ai tuturor timpurilor, cel care a condus GE între 1981 și 2001, deci timp de 20 de ani.

„În astfel de cazuri, vorbim fie de oameni excepționali, cu rezultate notabile și care se pot reinventa ținând pasul cu timpul și cerințele din piață, fie (și) de faptul că ei sunt cei care au propus o anumită strategie sau viziune și atât timp cât produc rezultate, nu există niciun motiv să fie schimbați, mai ales dacă respectiva viziune necesită un timp mai lung de realizare (pe principiul «De ce să schimbi ceva ce funcționează?»)”, afirmă Sorin Faur, fondator al companiei de consultanță în domeniul resurselor umane Academia de HR. El subliniază totuși că astfel de decizii nu sunt sentimentale, iar un CEO este menținut în funcție atât timp cât produce rezultate, atinge obiectivele propuse și se aliniază cu interesele acționarilor, stakeholderilor sau investitorilor care dețin compania. Prin urmare, o schimbare de CEO reflectă adesea o schimbare de strategie sau de abordare în direcția companiei.

Deși există la nivel internațional o tendință de scurtare a mandatelor de CEO, spun specialiștii, sunt cazuri în care există excepții, iar contractele se tot prelungesc, pentru că performanța managerului coincide cu așteptările acționarului.

„Faptul că un executiv stă de mult timp la conducerea unei companii este un semn că își face treaba bine. Durata mandatului depinde și de relația CEO-ului cu acționarul, pentru că un acționar va susține mereu un CEO performer”, spune Andrei Caramitru, partener la firma de consultanță în management Boston Consulting Group. Totuși, adăugă el, mai sunt companii multinaționale care au o politică de rotație a managerilor de top, deși o astfel de mutare poate fi văzută ca o promovare sau, din contră, ca o pedeapsă (dacă managerul e mutat într-un rol cu o responsabilitate mai redusă decât cea din jobul precedent).