Cât de mult s-a schimbat piața muncii mondiale: „Am lucrat în secret de pe alte meleaguri, iar șeful meu nu s-a prins niciodată”

Am lucrat în secret de pe alte meleaguri, iar șeful meu nu s-a prins niciodată; anul trecut abia dacă mi-am luat câteva zile de concediu, pentru că în fiecare zi era vacanță ori de câte ori ieșeam pe ușa casei de la țară; azi nu mai pot concepe să muncesc fără să am pisica pe birou.

Flexibilitatea adusă de pandemie programului de lucru a îmbunătățit pentru mulți echilibrul muncă – viață privată, scrie Financial Times. Sau, după cum spune mai simplu Paul Krugman, munca de acasă i-a ajutat pe mulți să realizeze ce contează în viață. Krugman este profesor și laureat al premiului Nobel pentru economie,  un avid iubitor de pisici și un înverșunat  oponent al austerității. El este și comentator pentru The New York Times, unde a tratat chestiunea muncii de acasă, din perspectivă americană și economică.

Economia Statelor Unite a cunoscut o redresare remarcabilă după recesiunea produsă de pandemia de COVID în 2020, scrie Krugman. Efectele mult temute ale pandemiei nu s-au materializat niciodată: ocuparea forței de muncă, participarea la forța de muncă și Produsul Intern Brut mai au un pic și se realiniază la proiecțiile făcute înainte ca dezastrul să lovească.

Încă așteptăm să vedem dacă politicienii vor face inutilă această realizare împingând America într-o criză a datoriilor doar pentru că pot. Aceasta este o sursă de anxietate care maschează ceva mai important. Economia SUA se descurcă chiar mai bine decât o sugerează secile cifre statistice. Un lucru bun făcut de pandemie este că a provocat o schimbare majoră în modul în care lucrează americanii; oamenii pierd mult mai puțin timp și mai puține resurse pentru a se deplasa la lucru.

Acum câteva zile, colegul meu Farhad Manjoo a scris un articol excelent despre beneficiile reducerii timpului spre locul de muncă. Analiza m-a inspirat să aprofundez această problemă. Deși are dezavantaje – și ce pe lumea asta nu are? — trecerea la munca de la distanță și hibridă este, în general, un lucru foarte bun, chiar dacă (sau poate mai ales dacă) miliardarul Elon Musk o urăște.

Economia SUA se descurcă chiar mai bine decât o sugerează secile cifre statistice. Un lucru bun făcut de pandemie este că a provocat o schimbare majoră în modul în care lucrează americanii; oamenii pierd mult mai puțin timp și mai puține resurse pentru a se deplasa la lucru.

Trecerea la munca de la distanță este, de asemenea, un subiect de reflecție în cel puțin două moduri. În primul rând, este o lecție prin faptul că a profita de noile posibilități tehnologice presupune adesea schimbări majore în modul în care funcționează afacerea. În al doilea rând, este o reamintire a faptului că cifrele economice precum PIB, deși sunt utile, pot fi uneori indicatori înșelători a ceea ce contează cu adevărat în viață.

Să le luăm în ordine: reducerea timpului de navetă este o problemă serioasă. Înainte de pandemie, adultul american mediu petrecea aproximativ 30 de minute pe zi, sau mai mult de 100 de ore pe an, pe drumul spre muncă. (Deoarece nu toți adulții sunt angajați, cifra pentru salariați este considerabil mai mare.) Până în 2021, acest număr a scăzut cu aproximativ un sfert.

A calcula valoarea în dolari a beneficiilor de pe urma reducerii timpului de navetă este dificil. Nu poți pur și simplu înmulți timpul economisit cu salariul mediu, deoarece oamenii probabil nu consideră timpul petrecut pe drum (majoritatea americanilor conduc spre locul de muncă) ca fiind complet pierdut. Pe de altă parte, există multe alte cheltuieli, de la combustibil până la uzură și efort psihologic asociate cu naveta. În al treilea rând, opțiunea de muncă la distanță sau hibridă tinde să fie disponibilă în principal angajaților cu studii superioare, cu salarii peste medie și, prin urmare, cu o valoare ridicată asociată timpului lor.

Nu este greu de argumentat că beneficiile generale aduse de faptul că salariatul nu mai trebuie să facă zilnic drumul până la muncă  sunt echivalente cu un câștig în venitul național de cel puțin unul și poate mai multe puncte procentuale. Este mult: există foarte puține propuneri de politică economică cu puterea de a produce câștiguri la această scară. Și da, acestea sunt beneficii reale. Directorii executivi pot povesti despre muncitorii leneși sau (după cum spune Musk) „imorali” care nu vor să se întoarcă în birourile lor, dar scopul unei economii nu este să-i facă pe șefi fericiți.

Ceea ce este interesant este că această transformare a modului în care lucrează mulți americani nu a fost condusă de vreo nouă tehnologie. Adevărat, nu ar fi fost posibilă dacă mulți oameni nu ar fi avut conexiuni rapide la internet, dar marea creștere a conexiunii în bandă largă a avut loc între 2000 și 2010, apoi piața s-a echilibrat. Abia sub presiunea pandemiei companiile au învățat să profite de posibilitatea oferită de tehnologie de a munci de la distanță.

Oricine face comparații internaționale știe că America are un PIB pe cap de locuitor mai mare decât multe din țările europene, dar nu oricine știe că o mare parte a diferenței nu reflectă o productivitate mai mare în SUA; reflectă faptul că europenii beneficiază de mult timp de vacanță, în timp ce americanii au devenit „națiunea fără vacanță”.

În timp ce economia pandemiei a devenit trecut, schimbarea modului în care lucrăm pare permanentă. În general, munca de acasă arată ca un exemplu clasic de industrie incipientă – o industrie inițial necompetitivă propulsată de un impuls temporar (de obicei dat de tarife sau subvenții, dar în acest caz de un virus) care învață din practică și câștigă competitivitate chiar și după ce sprijinul este înlăturat. Dacă ascensiunea muncii la distanță se dovedește a fi permanentă, va avea efecte economice profunde, cu unii perdanți (cum ar fi imobilele comerciale și bazele fiscale ale multor orașe) dar și mulți câștigători. Un lucru pe care nu îl va face, totuși, este să se arate ca o creștere economică măsurată: timpul pe care americanii îl pierd în ambuteiaje nu este scăzut din venitul național, iar timpul pe care îl petrec cu familiile lor nu este adăugat. Nu sunt unul dintre acei critici care spun că PIB este un număr inutil; este o statistică informativă și nu este ușor de înlocuit. Dar poate fi înșelător atunci când societățile fac alegeri diferite. Oricine face comparații internaționale știe că America are un PIB pe cap de locuitor mai mare decât multe din țările europene, dar nu oricine știe că o mare parte a diferenței nu reflectă o productivitate mai mare în SUA; reflectă faptul că europenii beneficiază de mult timp de vacanță, în timp ce americanii au devenit „națiunea fără vacanță”. Deci cui îi este mai bine, americanului sau europeanului? Acum vedem câștiguri majore acasă care nu sunt capturate de PIB. Adevărat, aceste câștiguri aparțin în mare parte angajaților cu venituri mai mari, ceea ce este regretabil; cu toate acestea, am observat și câștiguri salariale mari în partea de jos, atenuând oarecum nedreptatea. O implicație este că, dacă ne uităm la ceea ce este o economie – și anume un mecanism care să satisfacă nevoile umane, nu de a genera statistici favorabile – revenirea Americii din pandemie a fost chiar mai impresionantă decât vă puteți da seama. Sarah O’Connor, comentator la Financial Times, este și ea încântată de munca de acasă, până nu de mult ceva de care beneficiau doar elitele. Munca a primit o publicitate proastă în ultima vreme, scrie O’Connor, de data aceasta din perspectiva unui britanic. Am avut tendințe ca „marea demisioneală”, mișcarea „anti-muncă”, „demisia silențioasă” și gălăgioase valuri de greve. Totul pare să se adauge la un sentiment că munca se înrăutățește și oamenii sunt sătui de ea. S-a spus că acesta este sfârșitul muncii așa cum îl cunoaștem noi. Dar asta nu este neapărat ceea ce spun datele, cel puțin în Marea Britanie. Când Alan Felstead și Rhys Davies de la Universitatea Cardiff au organizat un test online în 2018/19 și apoi din nou în 2022, au adunat aproximativ 100.000 de reacții de la oameni din toată țara care au răspuns la întrebări detaliate despre locurile lor de muncă.

Cercetătorii au descoperit că în 2022 oamenii au raportat mai multă capacitate de a decide când să înceapă și când să oprească munca, posibilitate mai mare de a-și lua concediu în caz de urgență, manageri mai receptivi, mai puțină presiune în muncă, putere mai mare în deciziile legate de locul de muncă, perspective mai bune de promovare și securitate mai mare a locului de muncă. În dezavantaj, ei au avut mai puțină discreție asupra sarcinilor lor de serviciu. Rezultatele testului online pot fi privite cu o oarecare precauție, așa cum recunosc și autorii.

Dimensiunea eșantionului a fost uriașă, dar respondenții s-au autoselectat, majoritatea au fost femei, oameni care lucrează în sectorul public și cu locuri de muncă profesionale (însă cercetătorii au încercat să țină seama de acest lucru când au tras concluziile). Dar și un sondaj separat privind calitatea locurilor de muncă din Marea Britanie, realizat anual de Chartered Institute of Personnel and Development, înclină împotriva ideii că munca s-a înrăutățit: majoritatea parametrilor au rămas destul de stabili, cu o oarecare îmbunătățire a echilibrului dintre viața profesională și viața privată. Dacă se simte o îmbunătățire în calitatea muncii, care ar putea fi cauza?

Tendința de penurie de forță de muncă i-a ajutat pe oameni să se simtă mai puțin nesiguri – și ar fi putut foarte bine să-i determine pe angajatori să facă schimbări pentru a recruta și păstra personalul. Apoi, este trecerea provocată de pandemie către munca la distanță sau hibridă, pe care Felstead o numește „o schimbare radicală, un moment de importanța inventării becului, o ruptură în istorie”. Nicholas Bloom, profesor de economie la Universitatea Stanford din SUA, mi-a spus că nivelul muncii de acasă s-a dublat la fiecare 15 ani până la pandemie. Apoi am avut „echivalentul a 40 de ani de accelerare în decursul a doar trei ani”. Felstead și Davies au descoperit că cel mai mult calitatea locului de muncă s-a îmbunătățit la acele ocupații care implică lucrul de acasă cel puțin o zi pe săptămână. Câștigătorii nu au fost doar profesioniști bine plătiți, care aveau cele mai bune condiții de lucru încă de la început.

Acest lucru pune un semn de îndoială deasupra ideii că munca hibridă a lărgit prăpastia dintre locurile de muncă „îndrăgite” și cele „proaste”. „Înainte de pandemie, cei care lucrau de acasă erau printre cele mai înalte eșaloane, dar acest beneficiu s-a extins”, a spus Felsted. La oameni precum lucrătorii din centrele de apeluri, personalul administrativ, consilierii pentru locuințe și juriștii probabilitatea de a putea lucra de acasă cel puțin o zi pe săptămână este mai mare decât înainte de pandemie. Iar acest lucru pare să fi îmbunătățit calitatea locurilor de muncă: sunt mai flexibile și există mai puțină presiune.