Cât de mult îți invadează șefii viața când lucrezi de acasă în România. În unele cazuri, sunteți spionați ca în filme
Angajatorii au atât dreptul, cât și obligația de a monitoriza activitatea salariaților care lucrează de acasă în această perioadă, potrivit avocaților Alexandra Dunăreanu și Alexandru Moraru, asociați ai casei de avocatură Filip & Company. Astfel, potrivit lor, monitorizarea salariaților care…
Angajatorii au atât dreptul, cât și obligația de a monitoriza activitatea salariaților care lucrează de acasă în această perioadă, potrivit avocaților Alexandra Dunăreanu și Alexandru Moraru, asociați ai casei de avocatură Filip & Company.
Astfel, potrivit lor, monitorizarea salariaților care lucrează de acasă prin intermediul dispozitivelor puse la dispoziție de către angajator este atât un drept, cât și în egală măsură o obligație a angajatorilor. Potrivit legii, fiecare angajator trebuie să țină o evidență a orelor de muncă prestate zilnic de către salariați, pentru a o pune la dispoziția inspectorilor de muncă în eventualitatea unui control. Omisiunea de a ține această evidență poate atrage amendarea angajatorului cu până la 3.000 de lei.
„În contextul actual, în care majoritatea angajaților lucrează de acasă, devine incidentă legislația privind telemunca, situație în care o monitorizare legală va avea de asemenea în vedere și dreptul angajatorilor de a verifica activitatea salariaților (i.e., telesalariaților), în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern”, spun avocații.
Monitorizarea angajaților poate fi văzută și ca o activitate aflată în strânsă legătură cu îndeplinirea obligației angajatorilor de a verifica și întreține echipamentele de muncă necesare telemuncii (de exemplu, laptopurile puse la dispoziția angajaților), dar și a verificării respectării de către angajați a anumitor reguli existente la nivelul companiei. În acest context, monitorizarea ar putea viza inclusiv activitatea efectuată de telesalariați prin intermediul acestor echipamente și modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, observă ei.
Totuși, monitorizarea telesalariaților trebuie privită și din perspectiva protecției datelor cu caracter personal, fiind susceptibilă a atrage responsabilități și provocări suplimentare pentru angajatori, deoarece poate genera riscuri semnificative privind confidențialitatea telesalariaților dacă activitățile de monitorizare sunt excesive în raport de drepturile și libertățile lor sau nu sunt susținute de existența unui interes de afaceri legitim, echilibrat, motivat și proporțional.
„Angajatorii trebuie să respecte principiile cheie prevăzute de Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) referitoare la prelucrarea datelor salariaților în mod legal, echitabil și transparent cu asigurarea integrității, exactității și confidențialității datelor, precum și colectarea acestora cu respectarea principiilor limitării legate de scop, stocare și reducerii la minimum a datelor, cu respectarea dreptului salariaților la viață privată și de familie.
Anterior desfășurării activităților de prelucrare, angajatorii vor trebui să efectueze un test de echilibru prin care să documenteze faptul că respectivele prelucrări se află în echilibru cu drepturile și libertățile angajaților și că nu sunt în măsura a reprezenta o încălcare a acestora”, precizează avocații.
Cum se face însă, mai exact, pontajul de la domiciliu?
Adrian Dinu, fondator al firmei axată pe pontaj electronic, control acces wireless și monitorizare active de la distanță Creasoft oferă exemplul firmelor de IT, în care era o practică obișnuită ca angajații să lucreze acasă o zi pe săptămână: în cadrul acestora, verificarea angajaților care lucrau de acasă se făcea prin sondaj: „Managerul șeful unui departament îi suna prin sondaj pe angajați, organiza conferințe audio sau la anumite ore, în încercarea de a afla dacă angajații sunt măcar acasă și implicit în a determina dacă măcar pe perioada conferinței/apelului să deschidă proiectele la care lucrau ca să prezinte date despre evoluția muncii lor”. De asemenea, în situația unora dintre ei, se cereau și rapoarte de activitate, în care angajatul completa ceea ce a lucrat. „Cam aceste erau mijloacele de control, limitate la timpul managerului, care mai avea și el și alte sarcinmi. Au existat însă și companii care implementau altfel de modalități de monitorizare: „Au existat și companii care implementau programe de monitorizare de activitate pe PC, fără pontaj, mai degrabă de semispionaj, în sensul că se instalau aceste aplicații de către administratorii de rețea pe PC-urile angajatorilor, de obicei fără să fie informați angajații. Acest tip de aplicații de monitorizare se intercalau între aplicațiile care pornesc odată cu PC-ul și se efectua un transfer de date netransparent la o bază de date, din care rezultau anumite rapoarte legate de ce a scris/ce a butonat angajatul, pe ce site-uri a navigat, la ce film s-a uitat, dacă a copiat vreun fișier, dacă a trimis pe e-mail vreun fișier de pe un „black list” etc.”, observă Adrian Dinu.
Aplicația monitorizată oferită de Creasoft permite angajatului să știe când este monitorizat de angajator. „Transparența este dată și de faptul că angajatorul face cunoscut angajatului care sunt acele activități pe PC (de divertisment de exemplu), care nu vor intra în calculul orelor pontate. Scopul nu este de a-l prinde pe angajat cu lecția neînvățată. Rezultatul muncii este însă cel care contează pentru fiecare angajator așa că cei care nu performau înainte de această schimbare nu vor fi cei care vor aduce cele mai multe rezultate nici acum, indiferent de cât de multe ore vor ponta, dar vor fi forțați să lucreze un minimum necesar. Cum, de altfel, sunt angajați care sunt performanți într-un timp mult mai scurt și apoi se pot uita la Netflix”, descrie el rațiunea aplicației sale.
În ceea ce privește bugetele direcționate de companie în acest tip de produse, Adrian Dinu spune că prețurile pentru licența software în condițiile situației de urgență în care ne aflăm sunt de 0,5 euro/lună/angajat timp de minimum două luni sau până la încheierea stării de urgență. Or, bugetul alocat de companii în această direcție nu este unul consistent: la un număr mediu de 200 de angajați/companie, efortul financiar al unei companii va fi de 100 de euro/lună, sumă care include și TVA. „Bugetul este mic pentru că abia își pot permite companiile în acest moment să direcționeze bani către altceva decât salarii. Așa că, pe această perioadă de criză scopul este să nu fim pe pierdere și să consolidăm baza actuală de clienți, la care să adăugăm companiile care au mulți angajați care lucrează de acasă”, spune el.
Și Silviu Stahie, specialist în securitate informatică la Bitdefender observă că angajații pot fi monitorizați de companii, iar acest lucru este perfect legal. „Angajatorii pot folosi metote proprii de monitorizare a angajaților, precum aplicațiile software dedicate sau chiar prin corelarea activității cu orele de program – de exemplu, când s-au conectat calculatoarele la serverul VPN al companiei, când s-au trimis e-mailuri sau când și cum ao fost folosite aplicațiile de business.”
De cele mai multe ori, conectarea la rețeaua companiei se face printr-un serviciu VPN aprobat și agreat. O astfel de soluție de VPN oferă acces la resursele companiei, dar e posibil ca nu tot traficul generat să fie rutat prin rețeaua companiei. „Este de reținut că un serviciu VPN nu anonimizează traficul între angajat și companie, ci doar asigură un coridor sigur de comunicare între cei doi. În general, în funcție de profilul companiei, o problemă mult mai stresantă decât timpul petrecut de angajați lucrând de acasă sau activitatea lor efectivă este securitatea infrastructurii”, crede specialistul în securitate informatică.
Componenta de securitate a datelor e adresată în general prin instalarea unor instrumente specifice, gestionate de la distanță de echipele de IT. Soluțiile de securitate pentru mediul business protejează laptopurile companiilor de atacuri malware, de spam și phishing. Soluțiile de protecție a datelor și soluțiile de criptare protejează informațiile companiei în eventualitatea distrugerii sau pierderii sistemului. „Un exemplu simplu ilustrează riscurile la care își supun companiile angajații. După ce o persoană își termină activitatea profesională, folosește laptopul de la serviciu pentru a verifica emailul propriu și deschide un mesaj cu malware care infectează sistemul. Acum, potențialii atacatori pot folosi sistemul compromis pentru infiltrarea în rețeaua companiei”, explică el un scenariu prin care datele companiei pot fi puse în pericol.