Cât câștigi în străinătate pe aceeași poziție? Și cu cât rămâi la finalul lunii?

Când este vorba despre salarii toată lumea face comparație cu colegul de birou, cu colegii de departament, cu șefii (care nu muncesc cât muncesc eu și uite cât câștigă), cu prietenii, cu cei de la concurență și, nu în ultimul rând, cu ce citesc și cu ce aud.

Bursa salariilor merge mai bine decât Bursa de la București.

Odată cu deschiderea internațională de care are parte lumea corporatistă de la noi, care are acces acum la poziții regionale și la poziții occidentale, cred că cea mai bună comparație este legată de cât se câștigă în afară pe aceeași poziție, pe aceeași pregătire, în aceeași companie sau alte companii similare etc. vs cât se câștigă în țară.

Mulți pleacă din România pentru că primesc salarii mai mari afară.

Am discutat această problemă a comparațiilor de salarii nu cu piața internă, ci cu piața externă, cu directorii de HR de la trei bănci mari – BRD, ING și UniCredit – plus directorul de HR al Băncii Naționale, la ZF Bankers Summit 2023. La noi nu prea se face această comparație între piața internă și piața externă, au spus directorii de HR.

Deschiderea extraordinară a pieței muncii pe plan internațional și joburile remote înseamnă, în primul rând, o comparație de salarii cu pozițiile externe, întâi în valoare nominală și apoi în valoare reală.

Sunt mulți care compară salariile în valoare nominală, iau decizia de a pleca din țară pe baza acestui lucru și apoi află, la fața locului, că în valoare reală diferențele nu sunt atât de mari. Puterea de cumpărare este diferită, dacă pe piața externă stai în chirie, la București plătești rata pentru un apartament, cheltuielile de zi cu zi sunt diferite, iar ieșitul în oraș la restaurant este la fel de diferit.

Pentru un job la care în București iei un salariu de 1.500 euro net pe lună, la Roma, pe aceeași poziție, în aceeași companie, iei 2.200 de euro. Dacă însă calculezi salariile în valoare reală, luând în considerare costul vieții din București și cel din capitala Italiei, poți să constați că, plecând în afară, rămâi cu mai puțini bani la final de lună decât dacă ai sta la București.

Ideal ar fi să ai un job remote în care să fii plătit cu salariul din afară, dar să stai în București. Acestea sunt pozițiile ideale care sunt vânate acum de corporatiști. Bineînțeles că nu este numai vorba de bani când pleci afară, este vorba despre experiența pe care o câștigi, este vorba de deschiderea internațională pe care o primești, este vorba despre poziția pe care o treci în CV, este vorba despre avantajul pe care poți să îl ai la o negociere ulterioară a pachetului salarial când te caută concurența.

Multe companii se plâng că le pleacă oamenii buni în afară, că din spate ceea ce vine este dezastru. În momentul în care discută cu cineva care pleacă în afară, ideal ar fi să discute și despre salariile nominale și salariile reale, pentru a vedea care este diferența, pentru a motiva faptul că Bucureștiul sau Clujul sau Timișoara nu sunt orașe atât de rele.

În ultimul timp am interacționat cu corporatiști care au revenit în țară după experiența internațională și și-au schimbat puțin opinia legată de București, de România, de modul cum se trăiește aici.

Dacă reușești să faci abstracție de infrastructură, de sistemul de sănătate, de ceea ce auzi și vezi la televizor în legatură cu clasa politică, România nu este o țară chiar atât de rea, chiar dacă mulți au dorința să fugă de aici.

Pentru cei din top, pentru cei pe care companiile vin personal să îi tragă în afară, opțiunea externă s-ar putea să fie mult mai bună, cel puțin în primii ani.

În ultimul deceniu, salariile din România, din corporații, din multinaționale dar și din marile companii românești, au crescut semnificativ, iar pe fondul stabilității cursului valutar leu/euro, în euro veniturile au crescut destul de mult. La București poți să ai o creștere salarială în lei de 20%, ceea ce raportat la cursul leu/euro stabil înseamnă o creștere în euro de 20%. În vest, o creștere de 5% este un maxim pe care ai putea să îl primești și asta, de multe ori, prin excepție. Așa se face că diferența de salarii în euro s-a mai redus în ultimul deceniu.

Dacă în valoare nominală există o diferență, în valoare reală, în care iei în considerare costul vieții, plus elementele legate de familie, prietenii etc, s-ar putea ca această diferență să nu mai existe. Pentru o experiență internațională, fie ea și de un an, e bine să accepți o poziție regională sau o poziție în țările occidentale.

După aia poți să tragi linie.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)