Cât ați vrea să câștigați ca mici antreprenori?

Nu foarte mulți visează realist la mai mult, întrucât și ideile lor se învârt în jurul a făcut prăjituri, gem, livrări, flori, haine, pantofi, rochii, tricouri, genți, bijuterii, ceva casnic care să nu necesite investiții sau un risc mare.

Aproape toți cred că pentru a ajunge la un câștig de peste 100.000 de euro pe an, în mână, îți trebuie relații, deschiderea unor uși, contracte cu statul, business cu multinaționalele.

Iar pentru 1 milion de euro îți trebuie toate la un loc, în timp ce piața este într-un fel sau altul deja ocupată.

România are în acest moment 600.000 de companii din 660.000 care au între 0 și 9 angajați, unde s-ar încadra cei care aspiră să devină mici antreprenori. La polul opus, numai 1.877 de companii au peste 250 de angajați.

Mulți care visează să devină antreprenori, dar care lucrează deja de mulți ani în companii nu visează ca propriile lor afaceri să aibă sute de angajați, pentru că sunt greu de gestionat.

Ei văd cu ochii lor cât este de greu în business, cât este de greu pentru un antreprenor să facă afaceri, să obțină comenzi, să recupereze banii din piață, să angajeze oameni, care să vină la muncă, să plătească salarii și taxe la stat, plus TVA-ul pe 25 ale lunii.

Nu sunt mulți români care vor să riște să-și crească businessul dincolo de câteva zeci, cel mult sute de mii de euro pe an pentru că frica de eșec, de faliment este mult mai puternică decât un eventual succes, care să vină la pachet cu șansa de a deveni milionar, întâi în lei, apoi în euro.

Cei din IT mai visează să dea lovitura cu un produs care să fie cumpărat de un gigant mondial, dar în viața de zi cu zi lucrează la ore de programare pentru o comandă externă. Românii din IT încă nu au ajuns în etapa în care să lucreze la propriile produse care să „cucerească lumea”, ci sunt încă la stadiul de foarte buni executanți.

Piața românească de afară este mult prea dură și haină pentru ca aceia care vor să devină antreprenori să-și permită să viseze cu ochii deschiși și să creeze produse și servicii care să devină de masă, să fie cumpărate de sute de mii și milioane de clienți. Telefonul mobil sau smartphone-ul s-au inventat deja.

Realitatea este că aceia care vor să devină antreprenori speră cel mult la un câștig cât salariul unui director dintr-o multinațională, obținut dintr-un business curat, care să le permită să vină acasă devreme ca și cum ar avea un job cu program fix, 10:00 – 18:00, să aibă weekendurile libere pentru city break-uri, pentru mare sau munte și timp suficient pentru două vacanțe de două săptămâni pentru plimbări în lume.

Nimeni nu vrea mai mult, decât un business cu 2-3 angajați, fără prea mare bătaie de cap, fără expunere la multe autorizații sau la controale ale Fiscului. Mai mult decât atât, aproape nimeni nu se gândește la producție, la fabrică, unde viața este mai dură și mai murdară.

Mai toți visează la importuri, pe care să le vândă direct din vamă și banii să intre repede în cont. Nu foarte mulți ar da un business mic cu un câștig de câteva mii de euro pe lună pentru un business mare, dar care se află în bătaia vântului.

Dacă s-ar putea ca statul să dea toți banii pentru crearea și finanțarea businessului, ar fi ideal. Și chiar statul român face acest lucru, spre mânia unui antreprenor, Octavian Bădescu de la Sameday Courier, care spune că prin aceste pachete de subvenții statul nu dezvoltă spiritul antreprenorial capitalist, ci dimpotrivă, un spirit antreprenorial socialist.

Cum adică statul să subvenționeze un antreprenor ca să facă business? Este împotriva esenței capitalismului.

Dar aici a ajuns antreprenoriatul din România, în care cei mai mulți care aspiră la acest statut, profesie, slujbă vor ca statul să le dea bani să-și înceapă afacerea, fără ca ei să riște nimic, decât timpul lor pe care oricum îl cuantifică într-un salariu pe care și-l pun și îl iau de la companie.

Apropo de acest lucru, un antreprenor, un proprietar, un patron trebuie să-și pună un salariu pe firmă, sau trebuie să trăiască din participarea la profit și din dividende?

Nu știu ce ar trebui făcut astfel încât cei care vor să devină antreprenori să aspire la mai mult, să-și riște energia, determinarea și banii pentru crearea de produse și servicii care să se adreseze maselor. Să dea statul și mai mulți bani, să fim ca Singapore, „să închidem economia” astfel încât să nu avem concurență din afară etc?

Dacă aveți idei, sunteți bineveniți să le împărtășiți tuturor.