La cât a ajuns să câștige un barman, care nu pleacă acasă fără 10.000 de lei pe lună, net, îmi vine să mă fac eu barman și să îl las pe el să fie patron în locul meu, ca să vadă cum e și cu ce probleme mă confrunt

Toată lumea, toate companiile, toți patronii, toți directorii pun pe primul loc în topul problemelor cu care se confruntă lipsa oamenilor. Nu au cu cine să lucreze, nu-i găsesc, iar dacă-i găsesc aceștia nu au chef să muncească, se supără din orice și pleacă imediat, nu poți să le spui nimic (mai ales celor din noua generație), nu au cultura muncii, nu au respect pentru patroni, pentru cei care le plătesc salariul etc. Cum am ajuns în această situație, este o problemă de bani, adică salariile sunt prea mici în România? Nu, răspund patronii, chiar deloc. Salariile au crescut mult în România în ultimii ani și cresc în continuare. Sandu Ion, proprietarul P.A.B., o firmă de construcții din Arad, spune că „la mine, un inginer constructor câștigă peste 5.000 de euro pe lună”. Românii în continuare cred că în afară se câștigă mai bine, dar dacă iei în considerare cu cât rămâi în mână în străinătate după ce plătești chiria, mașinile, după ce mănânci, este mai puțin față de cât poți să câștigi în România. În domeniul serviciilor, iar cel mai expus domeniu este HoReCa, situația este groaznică. Toți proprietarii de cafenele și restaurante se plâng de angajați, de modul cum aceștia lucrează, de faptul că acești angajați, începând de la la barman, ospătar/chelner, până la femeia de serviciu, ajung să câștige foarte mulți bani, fără a da prea mult înapoi. Mihaela Popescu, patroana unui restaurant din Piața Amzei din București, Viena Brasserie, a spus la ZF Live că un barman a ajuns să câștige și peste 10.000 de lei pe lună (salariu, bacșiș, comenzi speciale), dar dacă îl superi cu ceva, a doua zi nu mai vine. Îmi vine să mă fac eu barman și să îl las pe el în locul meu să fie patron, să vadă cu ce probleme mă confrunt, a menționat ea. Același lucru este valabil și pentru ospătari/chelneri, iar o femeie de serviciu a ajuns să ceară 4.000-5.000 de lei pe lună, și tot consideră că este puțin, a adăugat ea. Aceeași situație este valabilă în toate restaurantele și cafenelele. Patronii spun că au ajuns să plătească ca în Vest, dar fără să primească la schimb munca pe care o depune un angajat acolo. Și mulți se întreabă de ce. De ce un român care se duce în afară muncește, iar în țară același job îl face în sictir, stă toată ziua pe telefon, dacă îi spui ceva, dacă îi atragi atenția, a doua zi nu mai vine la muncă, reclamă patronii. Sandu Ion spune că nu mai există o cultură a muncii, iar asta vine din educație, din școală, din ceea ce învață copiii. La școală nu se face educație antreprenorială, nu se face educație de business, iar ei nu înțeleg cum se câștigă banii, din ce vin banii pe care îi primesc ca salariu, a adăugat el. Toți cred că a fi patron este ceva tare, dar nimeni nu știe cu ce se confruntă un patron, care sunt problemele lui, începând de la a vinde un produs sau un serviciu, a încasa banii și a reuși să plătească salariile. Ca să nu mai vorbim de relația cu statul, cu autoritățile, care tot timpul pun bețe în roate celor care fac business, susțin patronii. Această situație se regăsește în toate sectoarele din economie, nu numai în HoReCa. Din ce în ce mai mulți patroni încearcă să rezolve problema oamenilor, problema personalului, cu muncitori asiatici, dar nu toate pozițiile din organigramă se pretează pentru acest lucru.

Este adevărat că muncitorii asiatici vin pe salarii mai mici, au un anumit respect la început pentru cel care i-a adus și îi plătește, dar și aceștia încep să preia atitudinea angajaților români după un an de zile, menționează patronii. Nu toate lucrurile pot fi rezolvate prin salariu, prin creșterea lui, pentru a atrage mai mulți candidați pentru un anumit job. Chiar dacă salariile cresc, atitudinea este aceeași. Este exact situația din sectorul medical, acolo unde medicilor li s-au majorat substanțial salariile, dar cu toate acestea unii dintre ei continuă să ia șpagă. Nimeni nu are o soluție în privința atitudinii față de muncă, dar toți indică școala ca fiind principala problemă a societății românești, iar de aici, acest lucru se răsfrânge peste tot. Dacă nu ești cu nervii tari, dacă nu ai suficientă determinare, dacă nu reușești să treci peste toate problemele care apar în fiecare zi, este destul de greu să fii patron în ziua de astăzi, cel puțin în HoReCa.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)