Carte: Mike Tyson, 
vremea vindecării

Agreez boxul, ca sport, în măsura în care oferă spectacol, și când spun spectacol mă gândesc mai degrabă la ceva gen Muhammad Ali și mai puțin la superagresivitatea cultivată în prezent. Mi-am schimbat părea despre Tyson în momentul în care, hoinărind printre canale TV, am nimerit peste spectacolul său filmat ”Undisputed Truth„: într-un costum alb, arătând cumva între stângaci și masiv, Tyson conversa cu sala, făcea oamenii să râdă, venea cu detalii picante sau cu amănunte necunoscute, prezenta o dimensiune umană care depășea un pic mușchii de sub stofă. Și mi-a plăcut asta, iar Tyson a ieșit, în ochii mei, figurat vorbind, din pachetul acela sus-pomenit.

”Adevărul de necombătut„ stă 
la rădăcina realismului practicat în show-ul și în filmul său și prezintă o realitate necosmetizată, directă, brutală a dedesubturilor vieții unui campion de box; pentru aceasta Tyson a fost ajutat de Larry Sloman, scriitor specializat, dacă putem spune așa, în colaborări, pentru că a scris împreună cu Howard Stern, magicianul David Blaine sau cu vocalistul celor de la Red Hot Chili Pepers Anthony Kiedis. Unii au spus despre carte că seamănă cu un scenariu de Tarantino sau cu un volum de Tom Wolfe; aș spune că este doar viață, poate puțin cosmetizată, poate o țâră exagerată, poate un pic romanțată, dar viață.

Lumea lui Tyson este populată cu boxeri, promotori, șmecheri de cartier, infractori mai tineri sau mai bătrâni, ziariști, fete mai mult sau mai puțin ușurele, luptători de sumo, polițiști și rapperi, pegră și oameni cumsecade. Boxerul oferă o lecție de viață despre urcuș și coborâș, despre cum poți câștiga și despre cum îți pierzi mințile după ce câștigi și despre cum îți poți reveni după ce ți-ai pierdut mințile.

Nu o să mă declar excitat de referințele literare ce apar în carte, Tolstoi, Dumas, Lenin sau Tennessee Williams, pentru că mi se pare un mix de căutare și de promo, de imagine, dar o să mă declar încântat de umor și de franchețe. Spune Tyson: ”Nu pot fi de ajutor nimănui până nu mă ajut pe mine însumi și aș da orice să mă fac bine. Țin în mine multă suferință și sper că a sosit vremea vindecării. Voi face tot ce-mi stă în putință. Pas cu pas„.