Care sunt pericolele la care se expune un manager român în țări exotice

Un bancher în madagascar, un specialist în servicii de facility management în india, un somelier format într-un restaurant cotat cu trei stele michelin din caraibe sunt doar câțiva din românii care și-au construit cariere solide în țări care atrag mai puțini profesioniști decât țările dezvoltate. în mozambic, madagascar, kenya, malawi, ghana, liberia, sierra leone sau india, viața de zi cu zi și construcția unei cariere diferă radical de ce se întâmplă în românia și, într-un cadru mai larg, în europa. care sunt experiențele de până acum, ce i-a determinat să aleagă aceste țări, care sunt plusurile și minusurile acestor alegeri povestesc bancherul, somelierul și specialistul în facility management.

Sunt singurul director de bancă din Madagascar care nu are gardă de corp, colegii mei se distrează spunând că majoritatea gărzilor de corp ar trebui să fie protejate de mine pentru că îmi ajung până la umăr. Ne distrăm pe tema asta, dar am încercat, la fel cum am procedat pe vremuri și în Afganistan, o variantă de «camuflaj»“, spune Adrian Chindriș, care povestește, într-o zi călduroasă de vară, pentru Business Magazin, experiența sa de bancher în Madagascar. A venit în țară în concediu, pentru că „în fiecare an am trei-patru săptămâni de concediu, dar pentru asta trebuie să renunț la multe weekenduri libere din timpul anului“, explică el relaxat, cumva cumpănit, poate o reminiscență a originii sale de clujean sau poate apanajul profesiei de bancher.

Chindriș este unul din cele câteva zeci sau poate chiar sute de români care au mandate în țări în care conaționalii noștri sunt mai puțin întâlniți în comparație cu destinațiile ca SUA, Canada sau  Europa. În Madagascar, de pildă, nu numai că nu există o comunitate de români, dar nici nu „există vreunul de care să știu eu,“ spune Chindriș. Adaugă că un român a avut, totuși, un mandat de câteva luni în cadrul Orange în Madagascar. Țara are rezonanță la nivel mondial mai degrabă mulțumită seriei de filme „Pinguinii din Madagascar“, dar acolo nu există nici zebre, nici lei și cu atât mai puțin pinguini. De fapt, singurul personaj real este lemurianul King Julien. „Este o țară extraordinar de săracă, de coruptă, o fostă colonie franceză. Un loc în care un român se adaptează repede, pentru că dreptul francez este prezent și acolo, ca și la noi.

Forma sistemelor economice și sociale seamănă cu cea de la noi. Au un trecut socialist căruia nu vor să-i spună comunism, dar recunosc clădirile, construcții ministeriale de tip sovietic“, spune Adrian Chindriș, care de doi ani deține funcția de CEO al Accés Banque Madagascar. Spune că s-a gândit cam zece minute înainte de a accepta postul, dar a cântărit faptul că nu era la primul contact cu o țară exotică.

După ce și-a încheiat în 2010 mandatul de conducere a instituției de microfinațare CAPA Finance (acum Patria Credit) pe piața românească, a urmat o perioadă în care s-a concentrat pe consultanță în microcreditare, creditare rurală, finanțare IMM, eficientizare de procese și de management. Iar proiectele pentru care a lucrat l-au purtat în Africa de Est și de Sud, în Afganistan, Georgia și Zambia, perioada cuprinsă între 2010 și 2013 fiind cea în care a avut misiuni de la câteva săptămâni la șase luni. Banca pe care o conduce acum este, conform estimărilor, pentru că nu există date oficiale, a cincea din sistem în funcție de active, plasate în jurul a 30 de milioane de euro, în creștere cu 27% în 2014 și cu 21% în 2013, an în care a preluat mandatul. În același interval și numărul de clienți a crescut de la 28.000 la 34.000, cea mai mare pondere (peste 90%) fiind reprezentată de așa-numiții clienți micro, cu activități în agricultură sau în zona urbană, în comerț sau servicii medicale.

Valoarea medie a unui credit se plasează în jurul a 800 de euro, aprobarea se face în două, maxim, trei zile; „Nu folosim documente financiare, ci doar de identificare, dovada vecinătății, avem tehnicile noastre de înlocuire a documentelor pe care în România, de exemplu, un mic antreprenor trebuie să le ofere băncii“. De regulă, creditul se rambursează, prin plăți lunare, între 9 și 12 luni, iar din acest punct de vedere, arată Chindriș, nu e nimic diferit față de România. Dar în rest, diferențele sunt enorme.