Care sunt noile culturi cu care poți face bani mulți din agricultură în țara noastră, ce până acum ceva vreme nici nu existau în România

În parfumerie se spune că esențele tari se țin în sticluțe mici, iar cumva, același principiu se poate aplica și în agricultură. Aici este însă vorba de bani. Profitul uriaș al culturilor de nișă în comparație cu cele tradiționale creează o categorie nouă de agricultori care au dat lanul de porumb pe aronia, afine de cultură, cătină, goji, șofran, sparanghel, cartof violet sau broccolini. Așa că faceți cunoștință cu cei care au înțeles primii că banii mulți se fac din culturi mici.

Hobby-ul preferat al unei familii de IT-iști din București în anul 2010 era să îngrijească o cultură de goji, cunoscut ca plantă folosită în medicina chinezească, care la acel moment era „în vogă” în România. Însă, programul de la corporație nu le-a permis să se dedice 100% culturii, astfel că au fost nevoiți să renunțe la ea. Apoi, un an mai târziu, după ce au cercetat mai bine piața și s-au documentat și despre alte plante, ce se dezvoltă mai ușor, au descoperit aronia, o plantă originară din America de Nord, rezistentă chiar și la ger. „Investiția minimă într-o cultură de aronia este de 40.000-60.000 de lei (8.000-12.000 euro/hectar – n. red.), în funcție de facilitățile terenului, sursa de apă, metoda pe care o vei folosi pentru recoltare – manuală sau cu utilaje, împrejmuirea sau nu a culturii și de locul din care îți cumperi butașii. În medie, costă 10 lei un butaș, iar pentru un hectar se plantează 3.500”, spune Ion Conăcel, care, alături de soția sa, a pus aronia în urmă cu 10 ani pe o suprafață de 1.000 mp din localitatea Glodeanu-Siliștea, județul Buzău, și acum se îndreaptă spre 20.000 mp. El spune că nu s-a lăsat descurajat de primul său eșec antreprenorial și a înființat plantația de aronia, pentru că este o plantă foarte versatilă, nu este pretențioasă, preferă solurile ușoare și presupunea intrarea pe o piață de nișă, așadar promitea venituri mai mari în comparație cu culturile convenționale. Extinderea suprafeței a venit în contextul în care „pentru o afacere profitabilă cu aronia trebuie să ai între 5.000-10.000 mp”. Totodată, compania Aronia de Buzău, și-a extins culturile cu mure și zmeură, pe 10.000 mp. Prima recoltă a avut loc după patru ani de la plantarea butașilor și, în medie, producția este de 5-6 tone/hectar, dar în cazul unei culturi intense, cu mai mulți butași plantați, producția poate ajunge la 8 tone/hectar. De altfel, Conăcel subliniază că producția optimă se obține după al cincilea an de producție. „Prețul se stabilește în funcție de producție. Marii producători, pentru 8 tone vândute deodată primesc 8-10 lei/kg din retail, dar un producător mic, care vinde direct, îl dă și cu 30 lei/kg”, a explicat Conăcel. Următorul pas, spune el, este să proceseze aronia, pentru a-i da o valoare adăugată mai mare.

Compania Aronia Charlottenburg din comuna Bogda, din județul Timiș, care a plantat pentru prima dată aronia acum zece ani, iar în prezent are o suprafață cultivată de 15 hectare și o producție anuală de 100.000 de tone, face deja suc de aronia. Acesta este comercializat în Germania, țară cu tradiție în această cultură, dar și către alte țări vestice, iar în România compania vinde o mică parte, deoarece nu este prea cunoscută planta pe piața locală, iar clienții sunt reticenți, potrivit lui Cristian Tircuș, unul dintre asociații companiei Aronia Charlottenburg.

Sparanghelul, considerat drept „hrana regilor” și apreciat în special în Europa de Vest, este o altă cultură care prinde avânt și în România, pe măsură ce tot mai mulți fermieri decid să îl cultive, mai ales că în patru ani o astfel de cultură poate aduce un profit de patru ori mai mare decât investiția inițială. Mai exact, pentru o investiție de 25.000 de euro într-o plantație de un hectar, după patru ani, timp în care planta ajunge la productivitatea maximă, profitul poate ajunge la circa 100.000 de euro cu o recoltă de cel puțin 10 tone la hectar. Prețul de vânzare al unui kilogram de sparanghel de la producător este 22 de lei. Daniel Toma, care cultivă în prezent circa 1,5 hectare de sparanghel în localitatea Amara, județul Buzău, își amintește că atunci când a început – în 2015, nici măcar nu știa ce gust are, pentru că nu a mâncat vreodată sparanghel. „Am fugit din București la bunici la Buzău și am plantat într-o grădină, pentru că am văzut că este cerere pentru el în Germania.” El a adus semințe și rădăcini din Olanda și Germania, iar de cinci ani este își procură rădăcinile, din care o parte o comercializează ulterior către alți investitori în domeniu. Sparanghelul se adaptează ușor la solul nisipos, spune fermierul, dar acesta trebuie să fie bine drenat. În primăvară, se plantează fie semințele, din care iese planta în aproximativ doi ani, fie rădăcina, din care iese sparanghel într-un an. Rădăcina are 20-25 cm, iar sparanghelul ajunge la înălțimea de 1 m în trei ani și poate fi recoltat de la începutul lunii aprilie până la sfârșitul lunii martie. „Pentru o cultură de minimum un hectar ai nevoie de 20.000-25.000 de rădăcini, iar prețul unui rădăcini este 3 lei, dar investiția totală diferă de la investitor la investitor, pentru că depinde de teren. De altfel, anumite persoane cumpără rădăcini doar să planteze în grădină pentru consumul propriu”, povestește Daniel Toma. El vinde producția de sparanghel în hoteluri, restaurante și băcănii din București, dar și către persoane fizice. „La sparanghel, problema cea mai mare este să găsești piața de desfacere. Înainte de pandemia de COVID-19 vindeam în HoReCa majoritatea cantității produse, dar acum nu. Între timp, am început să testăm o nouă cultură – o încrucișare dintre varza kale din China și broccoli”, a explicat Toma. Există trei tipuri de sparanghel: alb, verde și violet. Cultura este fixă, iar durata de viață a acesteia este de aproximativ 20 de ani, dar dă randament numai 10-15 ani, apoi, dacă nu este reînoită, nu mai este profitabilă.

Valentin Stoica, cultivator de sparanghel din localitatea Goldeanu Sărat, județul Buzău, produce aproximativ 2,5 tone de sparanghel anual, pe care în primii doi ani îl dădea către restaurante, angrosiști sau persoane fizice. El a lucrat în Anglia, fiind de la simplu culegător la șef de echipă, iar în urmă cu cinci ani s-a întors acasă, să investească ce a agonisit și să producă ce a învățat. Un alt fermier, Nelu Ciurea, cultivă șofran pe o întindere de 1.000 mp. El a început cu o suprafață de 500 mp, iar investiția totală în cele 1.000 mp a fost de 7.000-8.000 de euro. Șofranul este plantat în august și la sfârșitul lui octombrie începe floarea, care este în jur de două săptămâni, maxim trei săptămâni, înflorind eșalonat. El produce și bulbi acum, pe care îi vinde către alți potențiali producători, cu 2-5 lei/bucata, care se înmulțesc an de an și produc la rândul lor alți 3-4 bulbi. Pentru un hectar, antreprenorul consideră că este nevoie de 100.000 de bulbi. „Cultura de șofran este profitabilă, dar nu mă pot lăuda că obțin sumele pe care le-am auzit înainte de a începe. Eu vând 1 g cu 50 de lei”, a spus Nelu Ciurea. Teoretic, prețul ajunge și la 30.000 euro/kg, de altfel, șofranul fiind numit și „aurul roșu al gastronomiei”.

În antiteză cu șofranul, cătina, chiar dacă nu este o cultură la fel de profitabilă, este preferată de către cei care aleg să investească într-o cultură de nișă, pentru că este o cultură foarte rezistentă și la secetă și la ploi, este permisivă, nu necesită atenție și se vinde foarte ușor, a spus Mădălina Giurescu, președinte al Cooperativei Agricole Bio Cătina. Cooperativa Agricolă Bio Cătina, formată din peste 10 fermieri din județele Vâlcea, Dâmbovița, Vaslui, Buzău, Olt, Constanța, Arad și Călărași, care cultivă în total circa 200 de hectare cu cătină. Ei au început în 2016 cu un sfert din această suprafață. Investiția într-o cultură de cătină este de 5.000 de euro la hectar și antreprenoarea crede că un producător ar trebui să înceapă cu o suprafață de 10 hectare. Planta dă roade după anul trei de la plantație, iar producția începe cu circa 2 tone/hectar și poate ajunge la 10 tone/hectar, excepțional 12 tone/hectar în al șaptelea an de recoltare. Investiția inițială pentru o plantație de fructe goji sau cătină de garduri, cum mai este numit, pe un teren de un hectar se ridică la aproximativ 15.000-18.000 de euro, iar primele roade apar după trei ani de la plantație,  a spus Adrian Nicolae, un producător de goji cu o experiență de zece ani pe piață. El este de profesie economist și deține o afacere integrată cu fructe goji – pepinieră și plantație – din 2012, în comuna Augustin, situată la 50 de kilometri de Brașov. În 2019, a investit aproximativ 100.000 de euro în cea de-a doua plantație-pepinieră de goji, situată în localitatea Codlea, din același județ. Plantația se întinde pe 2,5 hectare, iar pepiniera se întinde pe 1,2 hectare. Producția de fructe goji pentru un hectar ajunge până la 7 tone, ceea ce înseamnă venituri de aproape 50.000 de euro, la prețul actual al pieței, de circa 6-7 euro/kilogram. Compania Nirom Trade SRL, care deține brandul Goji Bio Brașov, comercializează material săditor, butași sau semințe, care pornesc de la 10-12 lei și ajung până la 20-22 de lei. Antreprenorul spune că în prezent sunt circa 1.000 de producători de fructe goji în România. Adrian Nicolae își propune să deschidă și o fabrică anul viitor, unde să prelucreze fructele, pornind de la producția de sucuri. Cartoful mov, tot mai des întâlnit în magazinele mari de comerț modern, popular în America de Sud, este, de asemenea, o cultură de nișă, care prinde rădăcini tot mai adânci în România. Mădălin Ilie, administratorul Agro Violette, povestea anterior pentru Business Magazin că ideea de a-și face propriul business cu cartofi mov, din soiul „Purple Majesty“, a apărut în primăvara lui 2015, după ce soția sa a văzut un articol pe internet despre proprietățile medicinale ale acestora, iar acum are peste 1,5 hectare în Budeasa Mare, din județul Argeș. „Este cerere în România pentru cartoful violet, de aceea acum cultiv 4 hectare. Am o producție de 6-8 tone la hectar și în această perioadă, de exemplu, vând 2 tone de cartofi violeți săptămânal către o rețea de supermarketuri, ambalați în saci de 1,5 kg”, spune Mihail Mucsi, fondatorul Producție Agrico-M din Târgu Secuiesc. Compania produce și cartofi albi, grâu, rapiță și muștar. Mucsi și-a cumpărat prima dată sămânță din Olanda, cu 12 lei/kg, iar acum produce propria sămânță, pe care o și vinde cu 3 lei/kg. Modul de îngrijire al culturii necesită aceleași etape de producție ca și în cazul cartofilor albi. Dincolo de acestei apariții oarecum exotice, România este în continuare un producător important la nivel european când vine vorba despre grâu, porumb, floarea-soarelui sau rapiță.