Care sunt motivele pentru care tinerii nu vor să mai facă copii. Unul dintre motive este că nu mai vor să își piardă cei mai frumoși ani din viață sacrificându-se pentru un copil

Pentru că suntem încă mulți care nu avem copii, se vorbește adesea în redacție despre acest aspect. Și în afara jobului, deoarece aproape toate prietenele mele au cam 27-35 de ani (parte din generația Millennials), în ultima vreme am început să dezbatem destul de des subiectul copiilor. Iar majoritatea dintre ele nu-și doresc să devină părinți. Cifrele sunt și ele grăitoare. Un raport al Pwe Research Center, citat de Fortune, arată că 44% dintre persoanele cu vârste între 18 și 49 de ani spun că e improbabil că vor avea copii. Același articol menționează că pentru 61% dintre mileniali, unul dintre principalele motive pentru care nu fac copii este că nu își permit.

Dacă pentru părinții multora dintre noi, poate cu lipsuri în copilărie, soluția de a repara această nedreptate pe care au trăit-o a fost să facă la rândul lor copii și să se dedice bunăstării noastre, pentru ca noi „să nu răbdăm”, ca în cazul lor, ei bine, pentru generația mea soluția e să nu mai facem deloc copii. Suntem egoiști? Poate. Sau, dacă e să răspund foarte sincer, da. Pentru că în viziunea mea, și nu sunt singura, a avea copii nu ar trebui să însemne un sacrificiu de două decenii a celei mai bune perioade din viață – căci la vârsta la care să zicem că i-ai face – 27-35, plus 18 ani (și nu e ca și cum la 18 ani îi dai afară pe ușă) sunt anii în care nu mai ești nici un puști fără bani, și nici nu ai atâtea probleme de sănătate încât să nu mai poți, de exemplu, să călătorești în orice condiții, să pierzi nopțile ș.a.m.d. Sunt, probabil, pentru majoritatea, cei mai buni ani.

Ei bine, pentru mulți să aibă copil înseamnă să se abandoneze pe ei în acești cei mai buni ani din viață, să renunțe la ieșiri, la concedii, la o mașină mai bună, să stea în living pentru a-i da copilului dormitorul, să renunțe la o geacă nouă pentru a-i lua copilului rechizite etc. Și asta pentru că un copil se îmbolnăvește des iar medicamentele sunt scumpe, cursurile de balet, de limbi străine, de canto etc. sunt scumpe, bonele – nu mai zic, așa că pentru mulți dintre părinții români, unica soluție rămâne, în continuare, cea a sacrificiului de sine, dacă e să ne gândim că din 5 milioane de angajați, 1,5 milioane, adică mai mult de 30%, primesc salariul minim pe economie, potrivit ZF.

În plus, multe dintre sacrificiile financiare pe care generațiile anterioare le-au făcut pentru copii au venit la pachet cu neîmplinirile emoționale legate de relațiile defectuoase în care s-au complăcut tot „de dragul copiilor”. Să nu mai vorbim de violența domestică îndurată din motive similare, mai ales că divorțul nu era la modă, iar mersul la psiholog nici atât.

Să demontăm și replica cunoscută printre români, aceea de a avea pe cineva care „să-ți aducă un pahar de apă la bătrânețe”. Și în acest caz tot de sacrificiu vorbim. Tăvălugul abandonului de sine se perpetuează și după ce ți-au crescut copiii, pentru că urmează părinții. Dacă pentru copii ai avut problema lipsei banilor pentru bonă, după ce aceștia cresc, trebuie să ai grijă de părinți. Pentru că la noi serviciile destinate vârstnicilor care au nevoie de îngrijire specializată sunt puține și foarte scumpe pentru un om obișnuit, iar la stat nu te înduri să îți lași părintele. Vorbim de oameni cu alzheimer, cu paralizii și nu numai. Ba chiar există și multe cazuri în care un angajat se împarte deja între copil, job și părinte.

Așa că, în loc să facem copii pentru a ne asigura că primim acel pahar de apă, poate vrem să investim în pensii private, din care să ne putem permite o îngrijire specializată când și dacă vom avea nevoie de ea.

Pe de altă parte, unii, chiar dacă ar lua în calcul să devină părinți, amână momentul pentru când le va merge mai bine, financiar vorbind, iar când ajung în acel punct, dacă ajung, încep să apară riscurile asupra sănătății, poate nu mai pot face copii, așa că renunță.

Nu în ultimul rând, noile generații de potențiali părinți au început să ia foarte serios în calcul și evenimentele mondiale, să se gândească dacă vor să aducă un copil într-o lume dominată de război, incertitudine și probleme majore de mediu.

Din păcate, cei care nu vor copii sunt încă stigmatizați: 65% dintre respondenții sondajului realizat de Fortune au spus că simt presiunea socială de a se căsători și de a face copii, iar 76% cred că societatea se așteaptă ca statutul de părinte să îți aducă fericire și împlinire.

Departe de a visa la o lume ideală, sper doar că pe viitor, dacă nu putem să facem copii într-o lume în care să nu existe război și alte nenorociri, măcar să putem avea cu toții, și noi, și ei, o viață demnă.  

Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

(andra.stroe@businessmagazin.ro)