Care este țara ce este este pe locul doi la exportul de produse agricole și cel mai mare exportator de carne din Europa. „Credem că putem face mult mai bine decât natura”

Strigătul de mobilizare s-a dat în urmă cu două decenii, când creșteau îngrijorările cu privire la capacitatea Olandei de a-și hrăni cei 17 milioane de locuitori: ar fi trebuit să producă de două ori mai multă hrană folosind doar jumătate din resurse.

Țara, care nu este printre cele mai mari ca întindere din Europa, nu numai că a realizat această ispravă, dar a devenit și al doilea cel mai mare exportator de produse agricole la nivel mondial, având în față doar Statele Unite, scrie The Washington Post. Poate și mai important în vremuri de încălzire globală: este printre cei mai mari exportatori de tehnologie agricolă și alimentară. Olandezii sunt pionierii cărnii artificiale, de cultură celulară, ai agriculturii pe verticală, ai tehnologiei semințelor și ai roboticii de muls și recoltare – fiind lider în inovații care se concentrează pe scăderea consumului de apă, precum și pe reducerea emisiilor de dioxid de carbon și metan, gazele cu efect de seră.

Olanda produce 4 milioane de vaci, 13 milioane de porci și 104 milioane de pui anual și este cel mai mare exportator de carne din Europa. Dar exportă și legume  către o mare parte din Europa de Vest și chiar și la celălalt capăt al continentului. Țara are aproape 100 km pătrați de teren acoperit cu  sere. Aceste culturi, care folosesc mai puține îngrășăminte și apă, pot produce pe o unitate de teren ceea ce livrează 10 unități de teren cu agricultură tradițională. Fermele olandeze folosesc doar doi litri de apă pentru a produce o jumătate de kilogram de roșii, în timp ce media globală este de peste 100 de litri.

Mai mult de jumătate din teritoriul Olandei este folosit pentru agricultură. Olandezii spun adesea că obsesia lor cu producția de alimente s-a născut din foametea îngrozitoare pe care a trăit-o țara în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar s-ar putea spune și că preocuparea pentru mâncare a început în secolul al XVII-lea, când olandezii se aflau în centrul comerțului mondial cu condimente.

Rolul lor central în explorarea alimentară este indiscutabilă: cinci din primele 20 de afaceri agroalimentare ca mărime — Nestlé, Coca-Cola, Unilever, Cargill și Kraft Heinz — au centre de cercetare și dezvoltare majore în Olanda.

Cu suprafața de teren cultivabil limitată și cu un climat ploios, olandezii au devenit stăpâni ai eficienței. Există și provocări: industria serelor a înflorit când  energia era ieftină, iar acum în Europa energia este orice numai ieftină nu. Și practicile agricole intensive ale țării sunt, de asemenea, în pericol. O coaliție guvernamentală conservatoare s-a angajat să reducă la jumătate emisiile de azot până în 2030, ceea ce ar necesita o diminuare dramatică a numărului de animale crescute de fermieri. Aceștia protestează.

Companiile olandeze sunt furnizorii de top ai lumii de semințe pentru plante ornamentale și legume. Există o zonă în nord-vest numită Valea Semințelor, la nord de Amsterdam, unde sunt în continuă dezvoltare noi soiuri de legume și flori. Enza Zaden are sediul acolo.

În trei generații, Enza Zaden a evoluat dintr-un magazin de semințe deținut de o familie într-un lider mondial de piață în înmulțirea plantelor leguminoase, cu peste 2.500 de angajați și 45 de subsidiare în 25 de țări.

„Credem că putem face mult mai bine decât natura”

Jaap Mazereeuw, directorul general al Enza Zaden, spune că compania cheltuiește 100 de milioane de euro anual pentru cercetare, introducând aproximativ 150 de noi soiuri de legume în fiecare an.

„Suntem în mare măsură o companie de cercetare”, a spus el. „Odată cu schimbările climatice, vedem că vremea devine mai extremă. Ne uităm la soiuri rezistente, la semințe pentru fermele ecologice, precum și la soiuri care sunt mai tolerante la sare pentru locurile în care calitatea apei nu este bună. Trebuie să găsim soluții pentru fermierii de subzistență, dar și pentru fermierii la scară mare, pentru toată lumea.”

Compania produce semințe pentru toate zonele climatice, pentru cultivarea în aer liber, precum și în interior.

„Avem aici propria noastră fermă de interior unde dezvoltăm soiurile viitorului, culturi care pot crește rapid și pot fi recoltate rapid: salată verde, ierburi, plante crescute pentru frunze. Genetica poate fi îmbunătățită, la fel și întreaga tehnologie – agricultura de interior va deveni mai ieftină. Industria încă își trăiește copilăria”, a spus Mazereeuw.

Peste 12 miliarde de salate sunt cultivate în fiecare an din semințele de la Enza Zaden, dar la începutul anilor 1960 a fost roșia cea care a pus cu adevărat compania pe harta lumii – și poate ceea ce, la rândul său, a pus Olanda pe harta roșiilor. Serele din țară produc aproape un milion de tone de roșii pe an, exporturile totalizând aproximativ 2 miliarde de dolari anual.

„Există un nou virus al roșiilor și recent am găsit rezistența la acel virus în banca noastră de semințe”, a spus Mazereeuw. Compania își stochează semințele într-un seif cu temperatură controlată – numit bancă de semințe – pentru a păstra diversitatea genetică, dar pentru că semințele nu rămân viabile pentru totdeauna, fiecare soi depozitat trebuie să fie crescut și acele semințe, la rândul lor, salvate. Totul este de o importanță vitală, a spus Mazereeuw: „Dacă vorbim despre hrană sau haine sau energie sau creșterea animalelor – totul începe cu plantele”.

Natura poate fi brutală. Poate fi prea mult soare. Sau nu suficient. Gângănii pot ataca recoltele. Ploaia îneacă semințele.

„Credem că putem face mult mai bine decât natura”, a spus Eelco Ockers, directorul executiv al PlantLab, care dezvoltă și operează ferme de interior personalizate în întreaga lume – sisteme pe care le numesc „unități de producție a plantelor”. Fermierii care practică agricultura pe verticală de interior renunță la energia gratuită a soarelui pentru lumina electrică, mult mai scumpă, dar avantajul este că pot controla mult mai ușor fiecare variabilă pentru a obține un randament consistent și de încredere, a spus Ockers.

Cei trei fondatori au creat primul lor prototip în 2008 și au lansat compania în 2010, ajutând proprietarii olandezi de sere și agricultorii de interior să mărească producția cu lumini LED chiar și atunci când tehnologia era la început. Ei au un sistem prin care culturi suficiente pentru a hrăni zilnic 100.000 de locuitori cu aproape jumătate de kilogram de legume proaspete pentru fiecare pot fi cultivate pe o suprafață comparabilă cu cea a două terenuri de fotbal.

Anul trecut, PlantLab a primit 50 de milioane de euro în capital de investiții pentru a deschide în afara Olandei mai multe centre de producție pentru legume fără pesticide sau erbicide la scară largă, foarte aproape de consumatorii săi. Scopul companiei este să se extindă mai pe scară largă în Statele Unite, Asia și America Latină în următorii cinci ani. Centrul de cercetare și dezvoltare al PlantLab din Den Bosch este cel mai mare din sectorul mondial al agriculturii verticale și utilizează LED-uri cu spectru limitat de lumină și tăvi de producție stivuite din plastic, iar plantele cresc în vermiculite, un substrat special, cu rădăcinile în apă. „Nimic nu este recoltat manual, nimic nu este atins de mâna omului”, a spus Ockers. Apa este recirculată, ceea ce înseamnă că nu se pierde apă în procesul de creștere. Deocamdată, sistemul este cel mai eficient pentru cultivarea verdețurilor cu frunze, ierburilor și roșiilor, dar permite și  creșterea  castraveților, dovleceilor și a tuturor tipurilor de fructe de pădure. Și prin limitarea timpului dintre recoltare și consum, a spus Ockers, risipa de alimente este redusă la minimum, iar densitatea nutrienților este mult mai mare decât la culturile tradiționale.

„Dacă te-ai născut în orașul de sticlă vei vrea să lucrezi în orașul sticlei”, a spus Kees van Veen. Deși pare începutul unui roman științifico-fantastic, el vorbește despre Westland, aproape de Rotterdam, unde 80% din terenul agricol este acoperit de sere din sticlă. El și prietenul său Philip van Antwerpen nu au rămas în orașul de sticlă, părăsind Westland și pornind în 1997 Agro Care la aproximativ o oră de condus spre sud, într-o zonă aproape de mare, cu multe ore de soare, ierni blânde și veri care nu sunt prea fierbinți. În 25 de ani, au ajuns să aibă 2.600 mp de culturi de roșii sub sticlă și 1.500 de angajați. Scopul lor este să dubleze suprafața până în 2030.

Compania a fost unul dintre primii cultivatori de roșii care au completat lumina naturală cu lumină artificială și a devenit unul dintre cei mai mari producători de roșii din Europa, livrând aproape 90.000 de tone pe an, acum cu ferme și în Maroc și Tunisia. Aceste două țări exportă în Europa, dar și în Africa.

Lăstarii de tomate sunt cultivați în pungi mici de substrat de vată minerală, material folosit la izolarea caselor, în care nutrienții sunt introduși cu ajutorul apei.

Realizările companiei îmbunătățește și reputația roșiilor olandeze – acestea sunt bine cunoscute pentru fructul tare, fără aromă, recoltat când e verde. În 2000, Agro Care a început folosirea de lumini deasupra roșiilor și recoltarea de pe lujer când fructele sunt complet coapte. Un sfert dintre roșii rămân în Olanda, în timp ce restul sunt expediate în toată Europa.

Din cauza nevoilor intensive de energie electrică, Agro Care și-a deschis propria companie mică de energie. Dioxidul de carbon generat este folosit ca nutrient pentru culturi, introdus în sere prin ventilatoare uriașe, unde este transformat în oxigen de către plante. Rezultatul este o eficiență de 99% și mult mai puțin dioxid de carbon eliberat în atmosferă.

„Trebuie să reducem decalajul dintre ceea ce facem ca fermieri și ceea ce își doresc oamenii”

Olanda este cel mai mare exportator de carne din Uniunea Europeană și, în 2020, a exportat carne de porc, vită și pasăre în valoare de 8,8 miliarde de euro, în principal în Germania (vită și vită), Marea Britanie (păsări) și China (carne de porc). Vion Food Group are 12 ferme de producție de porci. Patru dintre acestea sunt în Olanda și opt în Germania. Compania sacrifică 15 milioane de porci și aproape 1 milion de vaci anual – adică mai mult de jumătate din toți porcii din Olanda și aproape 40% din efectivul total de porci din Germania. Boxtel, un oraș din sudul Olandei, găzduiește cel mai mare abator pentru porci al Vion, care trimite acolo 20.000 de porci pe zi. Vion folosește inteligența artificială pentru a detecta și semnala semne de cruzime față de animale și pentru a minimiza stresul animalelor. În multe unități de sacrificare din SUA, aglomerația și nivelurile ridicate de zgomot pot crește frica animalelor, iar animalele sunt frecvent ucise prin electrocutare, ceea ce mulți experți spun că este mai dureros.

Porcii sunt sacrificați când au 175 de zile și cântăresc aproximativ 120 de kilograme. La sosirea cu camionul de la fermele regionale, 80 de porci sunt mânați pe o platformă și în unitate, iar un medic veterinar verifică dacă există animale bolnave sau rănite. Animalele sunt conduse în zona de sacrificare, unde sunt sedate de monoxid de carbon. Odată ce animalele sunt anesteziate, sunt atârnate de picioare și ucise rapid prin înjunghiere.

Se prelevează probe de sânge pentru a verifica starea de sănătate a animalelor, apoi carcasele sunt scufundate într-o baie fierbinte pentru îndepărtarea perilor, ce rămâne fiind ars la temperatură ridicată (care ucide și bacteriile). Porcii sunt tăiați în jumătate longitudinal și apoi răciți rapid.

De acolo, animalele sunt procesate, în cea mai mare parte manual. Organele interne sunt vândute în China, iar pentru hrana pentru animale de companie, slănina este adesea vândută în Italia. Coastele își pot găsi drumul către marile lanțuri de restaurante din Statele Unite.

Kipster este un producător de ouă care are ca scop îmbunătățirea bunăstării animalelor, combaterea risipei alimentare și producerea de ouă certificate neutre din punctul de vedere al carbonului. Fermele încorporează lumină naturală și aer proaspăt, iar puii nu cresc în cuști și își urmează instinctele și natura animală. Și, într-o abatere de la practica globală de a ucide puii masculi care sunt irelevanți în afacerile cu ouă, la Kipster cocoșii sunt crescuți pentru carne.

Puii Kipster sunt hrăniți în întregime cu deșeuri alimentare de la supermarketuri și de la producătorii de alimente, și mai puțin cu furaje. Circa 30% din producția mondială de cereale este pentru hrana animalelor, dar „prefer să folosesc toate terenurile arabile pentru a produce cereale pentru oameni”, a spus directorul general Ruud Zanders.

„Trebuie să reducem decalajul dintre ceea ce facem ca fermieri și ceea ce își doresc oamenii”, adică hrană produsă mai etic și durabil, a spus afaceristul.

Kipster a fost lansată de patru antreprenori în 2017 și are acum trei ferme în Olanda, precum și o fermă în North Manchester, SUA, de la care retailerul Kroger cumpără toate ouăle Kipster. Anul acesta numărul de ferme din SUA ar trebui să ajungă la  patru, fiecare conținând 24.000 de păsări, și fiecare dintre facilități să fie deschisă publicului pentru ca acesta să poată vedea cum sunt crescute animalele.

Fermele au grădini interioare cu luminatoare la înălțime, copaci, trunchiuri de copaci pentru cățărare și teren pentru ciugulit (păsărilor nu li se taie ciocul). Cu emisii zero, energia fermelor este generată de panouri solare. Zanders folosește pui Dekalb White — o rasă calmă și sociabilă. Păsările albe și ouăle albe au o amprentă de carbon cu 5% mai mică decât păsările colorate și ouăle maro (păsările maro sunt puțin mai mari și mănâncă mai mult, iar păsările și ouăle albe reflectă soarele mai eficient). Păsările adulte masculi și femelele aflate la sfârșitul productivității sunt folosite în principal pentru chiftele vândute în Europa de lanțul de magazine Lidl, care cumpără, de asemenea, toate ouăle Kipster din Olanda.

Conceptul a fost dezvoltat cu contribuții atât din partea Societății Olandeze pentru Prevenirea Cruzimii Față de Animale, cât și a Universității Wageningen pentru a maximiza bunăstarea animalelor și pentru a asigura flexibilitatea și scalabilitatea. Cu o construcție modulară ușor de asamblat, a explicat Zanders, modelul Kipster este replicabil și potrivit pentru agricultura urbană.

În 2021, exporturile agricole olandeze au stabilit un record, ajungând la 105 miliarde de euro, potrivit Wageningen Economic Research and Statistics. Această creștere a fost atribuită prețurilor mai mari și volumului crescut. Din 1995, volumul producției agricole și animale din Olanda a crescut cu 20% fără a fi majorat semnificativ consumul de gaze naturale și cu o utilizare redusă a îngrășămintelor.

Din exporturile din 2021, 12 miliarde de euro au reprezentat produse de horticultură ornamentală (flori, plante, bulbi și produse de pepinieră), dar următoarea categorie agricolă profitabilă au fost fructele și legumele, urmată de carne și lactate. Un sfert din totalul exporturilor agricole au mers către Germania, iar următoarele trei piețe ca mărime au fost Belgia, Franța și Marea Britanie, ceapa și roșiile fiind în fruntea listei exporturilor.

Dominanța în creștere a exporturilor este parțial atribuită resurselor financiare alocate cercetării și dezvoltării, care s-au triplat în ultimele trei decenii, concentrându-se pe creșterea randamentului în același timp cu scăderea dependenței de energie, apă și alte inputuri (serele țării au eliminat aproape  total pesticidele).