Care este răspunsul la una dintre cele mai importante întrebări ale românilor: vom mai avea ce pune pe masă cu războiul la graniță?

Spectrul unei posibile crize alimentare pe fondul dezastrului provocat de ruși în Ucraina, țară cu importanță strategică în fluxurile de hrană globale, dar mai ales frica de scumpiri accelerate, i-a înghesuit pe români în magazine, făcându-și stocuri de alimente pentru luni de zile. Paradoxal, chiar acest comportament duce la scumpiri. Business MAGAZIN a încercat însă să livreze un răspuns bazat pe cifre la o întrebare cu un impact emoțional puternic: vom mai avea ce pune pe masă sau în raniță cu războiul la graniță?

Cerealele, uleiul de floarea-soarelui, carnea de pasăre și ouăle sunt cele mai importante produse din industria agroalimentară, alături de zahăr, carnea de porc, legumele și fructele, ultimele având un potențial de dezvoltare imens, dar nu și resurse pe măsură. În contextul conflictului armat de la granița cu România, întrebarea ce a apărut recent pe buzele multora este: ce ulei mai punem pe masă dacă Ucraina, cel mai mare producător de floarea-soarelui din lume (28% din producție), nu va mai putea planta în acest an?

„În ceea ce privește uleiul din semințe de floarea-soarelui, despre care s-a vorbit foarte mult în ultima vreme, datele statistice arată un export net de peste 100 de milioane de euro, care sunt balanța unui export de 150 milioane de euro și a unui import de 45 de milioane de euro. Valorile, atât pentru importuri, cât și pentru exporturi, au oscilat în timp, însă balanța exporturilor nete a fost pozitivă și semnificativă în valoare în ultimii zece ani”, spune Bogdan Belciu, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți de pe piața românească și cofondator al companiei de consultanță Valorem Business Advisors. Uleiul de semințe de floarea-soarelui este principalul bun alimentar exportat de România în Uniunea Europeană, în valoare de 126 de milioane de euro în primele 11 luni din 2021, conform datelor de la INS.

Mai mult, România este cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE cu o producție de 3 milioane de tone în anul agricol 2020-2021. Panica din România a început după ce în țări precum Spania sau Turcia, care depind într-o măsură importantă de uleiul de floarea-soarelui din Ucraina oamenii au cumpărat în cantități mari și, în Spania, de exemplu, unele lanțuri de supermarketuri au dat cu rația. Astfel, Asociația Marilor Rețele Comerciale din România a anunțat recent că se constată o creștere a cererii pentru unele produse alimentare de bază neperisabile, comparativ cu perioade anterioare. Ei au afirmat că asigură o aprovizionare echilibrată pentru a evita risipa alimentară și au menționat că magazinele pot lua măsuri punctuale și temporare de limitare a cantității comercializate pentru anumite produse, în scopul descurajării speculei precum și asigurării aprovizionării întregii populații. „Creșterea galopantă a prețurilor, pe fondul unei inflații care nu dă semne de temperare și a unor cazuri de «maximizare oportunistă a profiturilor» în acest context, sunt factori agravanți. Este cert însă că rațiunea ar trebui să ne spună că și în cazurile în care o creștere a prețurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condițiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situații sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului”, a menționat Belciu.

Totodată, mari producători – Bunge, Expur, Prutul, Global Grain International – au afirmat că pot asigura consumul, iar datele statistice arată că România produce uleiuri comestibile cu 60% mai mult decât consumă. „Cifra de afaceri a principalelor companii din sectorul de producție a uleiului rafinat este semnificativă, primele cinci companii generând circa 900 de milioane de euro în 2020”, subliniază Belciu. De menționat este că România a și importat ulei din semințe de floarea soarelui în primele 11 luni din 2021 în valoare de 33 de milioane de euro, dar Bogdan Belciu explică faptul că în orice categorie – chiar și la cele unde România este net exportator – există un anumit procent de importuri. „Dacă în ceea ce privește uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziție favorabilă, situația este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume și fructe și carne de porc, unde producția acoperă între 35% și 70% din consum”, a menționat Bogdan Belciu.

Dacă în ceea ce privește uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziție favorabilă, situația este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume și fructe și carne de porc, unde producția acoperă între 35% și 70% din consum.
Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanță Valorem Business Advisors

În piața zahărului situația defavorabilă s-a accentuat în ultimii ani, după ce fabrică după fabrică au scos utilajele din priză și au disponibilizat salariații, pe motiv că activitatea nu a mai fost rentabilă după liberalizarea pieței și eliminarea cotelor de zahăr începând din 2017 și din cauza costurilor ridicate cu producția. Astfel, România mai are două fabrici de zahăr față de peste 30 în urmă cu trei decenii și acum importă de două ori mai mult zahăr decât produce. Anul acesta grupul francez Tereos de la Luduș, județul Mureș, care producea aproximativ 65.000 de tone de zahăr în fiecare an, a anunțat închiderea fabricii. În contextul închiderii, peste 150 de persoane rămân fără loc de muncă și peste 300 de cultivatori de sfeclă de zahăr fără contracte. În prezent, România nu mai are nicio fabrică de zahăr cu capital românesc, ci doar două fabrici ale grupul austriac Agrana, producătorul brandurilor Mărgăritar și Coronița. Fabricile sale se află în Roman, județul Neamț și în Buzău, județul Buzău. Astfel că în primele 11 luni din 2021 România a plătit circa 100 de milioane de euro să importe 212.000 de tone de zahăr din sfeclă de zahăr și trestie de zahăr, de două ori mai mult decât produce, conform datelor de la INS. Comparativ, România a exportat zahăr de numai 13 milioane de euro, de 7,6 ori mai puțin. „Motivul producției mici în cazul zahărului este scăderea semnificativă a sfeclei de zahăr, coroborată cu prețul mai mic de procesare pentru zahărul produs din alte materii prime (de exemplu, trestie de zahăr – n.red)”, a explicat Belciu. Producția de sfeclă de zahăr a scăzut din 1990 încoace de aproape cinci ori, de la 3,27 milioane de tone la 682.000 tone în 2020, arată datele de la INS. Spre comparație, România producea imediat după Revoluție la fel de multă sfeclă de zahăr cum produce Rusia în prezent, această țară fiind și cel mai mare producător din lume, iar România situându-se în 2020 pe locul 31 la nivel mondial, potrivit FAO, Organizația pentru Alimente și Agricultură din cadrul ONU. Cu toate acestea, mai există un licăr de speranță în piața zahărului, pentru că Best Achiziții, companie care a cumpărat 60% din tot ce a însemnat fabrica de zahăr Bod – terenuri, locuințe pentru angajați, dispensar – a anunțat recent că va redeschide unitatea de producție din județul Brașov, închisă în urmă cu trei ani. Procesarea în fabrică ar urma să înceapă în acest an, realizând o producție de 28.000 de tone de zahăr, potrivit reprezentanților firmei.

„În cazul cărnii de porc, motivul scăderii producției este pesta porcină africană, unde România este printre țările cele mai afectate din Europa”, susține Bogdan Belciu. Virusul pestei porcine a intrat în România în 2017, iar eșecul autorităților de a gândi și a aplica o strategie clară în eradicarea bolii, a dus la uciderea a sute de mii de animale și efectivele s-au redus dramatic. Ioan Ladoși, președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România, spunea recent că în 2021, numărul porcilor sacrificați în abatoarele din România din producția internă a fost de 3,2 milioane de capete, față de 4,2 milioane de capete în 2016, deși consumul s-a menținut la același nivel, ceea ce înseamnă că importurile vor crește semnificativ la nivelul întregului an. În primele 11 luni din 2021, cel mai importat aliment de către România a fost carnea de porc, de aproape 300.000 de tone, în valoare de peste jumătate de miliard de euro, conform datelor de la INS. Astfel, România își acoperă din producția internă mai puțin de 30% din consum.

Este cert ca rațiunea ar trebui să ne spună că și în cazurile în care o creștere a prețurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condițiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situații sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului.
Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanță Valorem Business Advisors

Crescătorii de bovine și porcine susțin că ei sunt cei mai vitregiți, pentru că din cauza costurilor mari cu producția lucrează în pierdere, iar lipsa de implicare a statului în zootehnie ar putea duce la închiderea multor ferme și, implicit, la explozia importurilor de carne. Mai mult, este interesant faptul că România importă o cantitate dublă de carne de bovine congelată față de cantitatea de carne de bovine proaspătă, conform datelor de la INS. „Importăm multă carne de porcine și de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în țară. Dacă producem tot în aceste condiții mult timp, adică să creștem un purcel cu 50 de euro și îl vindem pe bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcționa cu pierderi de la o zi la alta”, spune Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici, care cultivă cereale și crește câteva mii de bovine și porcine.

Antreprenorul precizează că prețul cerealelor – grâu și porumb – este în prezent dublu față de acum un an, însă prețul de vânzare al carcasei de porc a rămas aproape neschimbat, în jurul valorii de 8 lei/kg. Astfel, pentru a crește un porc de 100 kg, costul de producție este mai mare cu 150 – 200 de lei decât prețul de vânzare, subliniază el. În data de 15 martie, Bursa paneuropeană EuroNext de la Paris se închisese cu prețul rapiței la valoarea de 902,5 euro/tonă, apropiindu-se de prețul de vânzare al unor mașini second hand (care cântărește 2-3 tone). Prețul a crescut cu peste 30% în doar o lună din cauza războiului din Ucraina și cu aproape 60% față de acum șase luni.

În ceea ce privește grâul, prețul acestuia a ajuns la 386 euro/tonă, având un avans de 44% comparativ cu patru săptămâni în urmă și, mergând mai în spate, este dublu față de acum trei ani, conform datelor EuroNext. Prețul porumbului, de asemenea, a crescut cu aproape 40% în doar o lună și s-a situat la nivelul de 346 de euro/tonă, dar nivelul maxim atins de la izbucnirea conflictului a fost de 368,5 de euro/tonă. „Pe lângă costurile mari cu producția, stăm cu sabia deasupra capului, căci vedem că în prezent peste 280.000 de porci sunt afectați de pestă porcină și de cinci ani nimeni nu ia măsuri concrete să scăpăm de ea. Statul este un criminal care nu se implică și, cel puțin la carnea de porc, o să ajungem să importăm 100% din cantitatea consumată, pentru că noi nu avem decât să închidem fermele când vedem că pe tovarășul stat nu-l interesează situația”, a mai spus Muscă. 

România a avut în 2020 un efectiv de 3,7 milioane de capete, iar producția de carne de porc a fost de circa 390.000 de tone, la un consum mediu de 38 kg/cap de locuitor, arată datele de la INS. Peste 1,3 milioane de porci sunt crescuți anual în România de grupul chinez Smithfield, China fiind recunoscută, de altfel, ca cel mai mare producător de carne de porc la nivel mondial. Principala țară din care România importă carne este Germania, iar în perioada ianuarie – octombrie 2021 cantitatea importată a fost de aproape 100.000 de tone în valoare de 168 de milioane de euro, potrivit datelor de la INS.

Importăm multă carne de porcine și de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în țară. Dacă producem tot în aceste condiții mult timp, adică să creștem un purcel cu 50 de euro și îl vindem pe Bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcționa cu pierderi de la o zi la alta.
Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici

Cel mai mare importator de carne din 2021 a fost retailerul german Kaufland România, însă reprezentanții INS nu au precizat cantitatea din motive de confidențialitate. Pe următoarele poziții se situează Recunoștința Prodcom Impex, companie ce face parte din grupul Cris-Tim, și retailerul Metro Cash & Carry România. „Lacuna pentru legume și fructe este fragmentarea producției și lipsa unui mecanism eficient de colectare a acesteia”, susține Bogdan Belciu. Astfel că, deși România se află în primii zece producători de legume din UE, nu reușește să-și acopere consumul intern iarna, pentru că în spații protejate – sere și solarii – se produce scump, iar promisiunile autorităților că vor investi în depozite regionale pentru fructe și legume au rămas la stadiul de idee.

Totodată, România este un producător important de cartofi, aflat în primii zece jucători din UE, dar suprafața cultivată și producția au scăzut în ultimii ani. Cele mai bogate producții în sectorul agroalimentar al României sunt cea de cereale, de peste 34 de milioane de tone, un nivel record atins în anul agricol 2020-2021, unde intră și porumbul (România este pe primul loc în UE), floarea-soarelui (primul loc în UE) și grâul (locul 4 în UE), ouăle de găină, laptele, cartofii și legumele, arată datele FAO. „Pentru a privi jumătatea plină a paharului, există un potențial în mai multe sectoare economice din România ca urmare a blocării bruște a activității economice din Ucraina și din Rusia. Atât din punct de vedere al produselor agricole, cât și din punct de vedere al produselor procesate, dar și în alte sectoare economice la modul general, România are posibilitatea de a capta businessul care se mută din cele două locații afectate de război și/sau de sancțiuni economice. Pentru a materializa aceasta oportunitate, este nevoie de o gândire strategică și de o abordare susținută”, consideră Bogran Belciu. El crede că executivii din toate industriile se confruntă cu problemele urgente legate de fracționarea și mai mare a lanțurilor de aprovizionare, de creșterea inflaționistă a costurilor – cu impact în profitabilitatea pe termen scurt – și de gestiunea resurselor umane. „Cei care găsesc timpul, resursele și energia necesare pentru a explora oportunitățile care apar în acest context vor fi cei care vor ieși învingători din această nouă criză”, a conchis Belciu.