Care este produsul agricol ce redevine vedetă și este tot mai căutat? Este supranumit și "aurul alb", iar România are din belșug acest produs și poate deveni un furnizor puternic

Amidonul este noul El Dorado pentru valoarea adăugată în agricultură. Marile grupuri industriale devin tot mai interesate de porumbul românesc, iar prima oprire este transformarea acestuia în amidon. Astfel, Amidonul renaște din cenușa industriei pierdute, atrăgând privirile marilor investitori. După decenii de declin, lanțurile de valoare se refac, iar România devine un punct strategic pe harta acestui „aur alb”. Cine controlează amidonul, controlează mai mult decât pare la prima vedere.

Interesul pentru această industrie a crescut mult în ultimii ani, chiar dacă, după 1990, am asistat la un recul: din opt fabrici în 1990, doar una a rezistat. Acum, însă, se refac lanțuri de valoare în piața agricolă, iar România poate juca un rol major în furnizarea acestui produs de ajutor în multe industrii. În prezent, producția românească de amidon este readusă la viață de investitori turci, americani și austrieci cu o fabrică de la zero și una ce se va extinde. Fabrica de amidon din Medgidia, construită de la zero de turcii de la Tosmur Grup, cu o investiție de peste 68 de milioane de euro începută în 2019, și fabrica AGFD Țăndărei, care urmează să fie dezvoltată după ce a intrat în acționariat grupul american Ingredion alături de austriecii de la Agrana, promit să relanseze producția de amidon din România. 

În 1990, România avea opt fabrici de amidon, însă doar una a supraviețuit – AGFD Țăndărei, înființată în anii ’80 și preluată de Agrana în 2001, care a modernizat-o ulterior. Astăzi, industria amidonului ar putea cunoaște o relansare, iar România are șansa de a deveni un jucător important pe această piață și să ex-porte produse cu valoare adăugată obținute din măcinarea porumbului – cea mai cultivată cereală din țară, pe o suprafață de peste 2 milioane de hectare. Mai mult, producția abundentă, de peste 15 mil-ioane de tone în anii agricoli normali, este peste capacitatea de consum a României și astfel este expor-tată în stare pură, ieftin.

Amidonul are multiple utilizări în diverse industrii. În alimentație, se folosește pentru îngroșarea supelor, sosurilor, budincilor, înghețatelor, dar și în panificație pentru producerea pâinii cea de toate zilele, în patiserie și cofetărie. În farmaceutică, este un ingredient pentru pastile și siropuri. În industria textilă, amidonul apretază țesăturile, iar în cosmetice, este folosit în șampoane, pudre și creme. De asemenea, în fabricile de hârtie, ajută la legătura fibrelor de hârtie, iar în producția de bioetanol, este folosit ca ma-terie primă pentru obținerea combustibililor.

Semnalele actuale din piață sunt încurajatoare, iar datele statistice arată deja o îmbunătățire. Agrana, împreună cu noul său partener, grupul american Ingredion – în care cei mai mari acționari sunt fondurile de investiții globale The Vanguard și BlackRock –  a spus că intenționează să stimuleze creșterea producției la fabrica din Țăndărei. Acum a primit aprobarea Concurenței din Europa pentru preluarea a 49% din acțiunile fabricii de către Ingredion, conform unui comunicat de presă al Agrana. În paralel, turcii de la Tosmur Grup au anunțat că în 2025, în T4, încep producția în a doua fabrică, o investiție de 75 de milioane de euro, care include și un ajutor de stat, pentru a dubla capacitatea de producție a fabricii din Medgidia. Ei au două fabrici în Adana și au anunțat încă din 2016 o investiție totală de 204 milioane de euro pentru con-struirea unei fabrici moderne de amidon, fructoză cristalină și maltodextrină în Medgidia, în România, potrivit unui comunicat de presă al companiei. Construcția a începutul în anul 2019, după un termen de aproximativ trei ani pentru obținerea documentației, aprobărilor necesare și finalizarea lucrărilor de construcție. Această perioadă arată ambiția companiei de a investi pe piața locală.  

Mai mult, noua fabrică, denumită Omnia Europe, reprezintă primul proiect de investiție al grupului în afara Turciei. În aceasta, investitori au anunțat că vor să producă maltodextrină, fructoză cristalină, pro-duse utilizate în industria alimentară, în special pentru fabricarea alimentelor destinate bebelușilor, glu-coză, siropuri de fructoză, amidon de porumb și dextroză monohidrat. Potrivit companiei, la final noua unitate de producție va crea peste 1.000 de locuri de muncă în regiunea Dobrogei. Deși Tosmur este o companie relativ mică în comparație cu giganți din industrie precum Ingredion sau Agrana, decizia de a investi masiv într-o unitate de producție modernă în România – accesând un credit de 15 milioane de euro pentru stocuri de porumb și beneficiind de un ajutor de stat oferit de autoritățile române – arată atât dorința grupului de a deveni un jucător important în industrie, cât și potențialul României pentru dezvol-tarea acestui sector.

În prezent, Omnia Europe, parte a Tosmur Grup, procesează 400 de tone de porumb pe zi la Medgidia și produce amidon natural, maltodextrină, tărâțe, germeni, adică circa 150.000 de tone/an. Fabrica de amidon de porumb a Agrana din Țăndărei, construită în 1980, avea o capacitate de procesare de 80 de tone pe zi și a fost extinsă la o capacitate de 100 de tone/zi după achiziție. Astfel, pot fi procesate anual până la 36.000 de tone de porumb. Agrana are cinci fabrici de amidon în Europa, din care trei sunt în Austria (Aschach/Donau, Gmünd și Pischelsdorf), una la Țăndărei (România) și una la Szabadegyhaza (Ungaria), iar în anul financiar 2023-2024, divizia de amidon a reprezentat aproape o treime din cifra de afaceri a grupului, cu 1,1 miliarde de euro, conform datelor de pe site-ul Agrana. 

Spre deosebire de România, capacitățile de producție din Austria sunt exponențial mai mari, iar fabricile sunt mult mai moderne. În raportul anual din 2017, Agrana a anunțat deschiderea unei noi fabrici de am-idon de porumb la Aschach/Donau, cu o investiție de 80 de milioane de euro, extinzând capacitatea de procesare cu o treime, ajungând la 540.000 tone de porumb pe an. De asemenea, a aprobat dublarea capacității la fabrica de amidon de grâu din Pischelsdorf, cu o investiție totală de 92 de milioane de euro, ajungând la o capacitate anuală de procesare de peste un milion de tone. În raportul anual din 2021, Agrana a menționat o investiție de 13 milioane de euro pentru extinderea capacității de procesare a unor varietăți speciale de porumb la locația Aschach, care procesează în prezent aproximativ 500.000 de tone de porumb anual.  

Astfel, Agrana are o capacitate de procesare de aproximativ 2 milioane de tone de cereale în Austria, în timp ce în România aceasta este de puțin peste 30.000 de tone, de aproape 70 de ori mai mică. Para-doxal, Austria are doar 1,35 milioane de hectare de teren arabil, în timp ce România dispune de o suprafață de zece ori mai mare. Apoi, în Austria, se cultivă cereale pe aproximativ 780.000 de hectare, incluzând și porumbul, care este a doua cultură ca importanță după grâu. Anual, porumbul este cultivat pe aproximativ 300.000 de hectare. În schimb, România cultivă cereale pe o suprafață de peste 5 milioane de hectare. Chiar și în 2024, considerat cel mai slab an agricol din ultimii 15 ani, România a produs aproximativ 7 milioane de tone de porumb și 10 milioane de tone de grâu. În acest caz are un avantaj mare în ceea ce privește ma-teria primă – fiind din abundență și mai ieftină – și dispune de forță de muncă încă accesibilă ca preț, dar Austria a fost favorizată pentru dezvoltarea capacităților de procesare și a produselor cu valoare adău-gată ridicată.

Chiar și așa, AGFD Țăndărei, care era aproape să aibă soarta celorlalte fabrici de amidon din țară, a fost salvată și menținută în funcțiune de Agrana, iar prin anunțul recent compania se concentrează mai mult pe producția de amidon, nu doar pe cea de zahăr, având în vedere că are cea mai mare fabrică de zahăr din România, la Roman.

O istorie întortocheată. În 1990, România avea opt fabrici de amidon, iar AGFD Țăndărei este singura su-praviețuitoare. Înainte ca fabrica să fie preluată de Agrana, în 1998, un român a cumpărat-o, a identificat punctele slabe și a schimbat tehnologia. Transformarea a fost atât de reușită încât fabrica a trecut de inspecția lui Johan Marihart, fostul președinte al Consiliului de Administrație și director general al AGRANA Beteiligungs-AG, compania austriacă specializată în procesarea zahărului, amidonului și fructelor. Acesta a venit personal în România pentru a analiza fabrica înainte de achiziția din 2001. Un alt avantaj al fabricii este poziția sa strategică în Bărăgan, o zonă cu acces rapid la materia primă, având în vedere că acolo se produc majoritatea cerealelor României – grâu și porumb, dar și la portul Constanța, iar astfel produsul finit poate fi ușor exportat.

Cea mai veche fabrică de amidon, spirt și bere din România a fost SAB Rădăuți, devenită ulterior Distil-eriile Saber 1789, care a fost și singura de acest fel din județul Suceava până în 1990. Fabrica a funcționat în Rădăuți încă din anul 1789, având o tradiție de peste 200 de ani în domeniu. După 1990, SAB a fost privatizată prin metoda MEBO (cumpărarea acțiunilor de către angajați și conducere). În peri-oada 1998-1999, printr-un program de investiții, s-a achiziționat o linie de îmbuteliere, transformând SAB dintr-un simplu producător de alcool într-un producător de băuturi alcoolice. Ulterior, producția a fost mutată din Suceava în județul Prahova, iar fabrica a devenit parte din actualul Alexandrion Group, care deține astăzi distileria. Mutarea s-a făcut deoarece echipamentele utilizate pentru producția de amidon sau glucoză au fost adaptate ușor pentru procesul de distilare și producție de băuturi alcoolice.

Pe de altă parte, fabrica Amidex din Târgu Secuiesc, județul Covasna, a fost prima fabrică de amidon construită la sfârșitul anilor ‘70, folosind utilaje moderne de la Dorr Oliver, una dintre cele mai prestigi-oase companii de inginerie din domeniu (considerată un fel de Mercedes, pentru că oferea atât calitate, cât și volum). Fabrica a fost cumpărată ulterior de Amylum, dar a fost închisă în 2017.

Amidex din Târgu Secuiesc avea o capacitate de prelucrare de 300 de tone de cartofi în 24 de ore, ceea ce însemna 40.000 de tone în 120 de zile sau maxim 70.000 de tone în 235 de zile, conform informațiilor din presa locală. Fabricile mai vechi de amidon, prelucrau cartoful în amidon, cât și în spirt, și erau am-plasate în zonele mari de cultivare a cartofului, precum Sântsimion (Harghita), Târgu Secuiesc (Co-vasna), Piatra Neamț (Neamț), Fălticeni (Suceava), Hârșeni (Botoșani) și Sibiu. Acum, amidonul din România se produce din porumb. 

Cea mai veche fabrică de amidon, spirt și bere din România a fost SAB Rădăuți, devenită ulterior Distil-eriile Saber 1789, care a fost și singura de acest fel din județul Suceava până în 1990. Fabrica a funcționat în Rădăuți încă din anul 1789, având o tradiție de peste 200 de ani în domeniu.

Amylum, un gigant în industria amidonului, deține în parteneriat cu Agrana o fabrică în Ungaria și ope-rează alte unități în Europa, precum fabrica din Razgrad, Bulgaria, specializată în amidon din porumb, și cea din Boleráz, Slovacia, axată pe amidon și glucoză, deși aceste țări nu sunt mari producătoare de ce-reale, potrivit datelor de pe propriul site. Fabrica din Târgu Secuiesc a fost considerată dificil de operat din cauza poziției sale izolate în zona montană, potrivit surselor Ziarului Financiar.

Fabrica Amidon Glucoză Calafat, construită după anii ‘60 cu un mix de utilaje străine și românești, a fost considerată una dintre noile unități de producție ale vremii. După 1989, fabrica a fost cumpărată de gru-pul Roquette Frères, un nume important în domeniul producției de amidon în Europa. Roquette a operat fabrica până în 2017, când aceasta a fost închisă, iar compania s-a retras de pe piața din România. În prezent, Roquette are fabrici în mai multe țări europene, precum Franța, Italia, Germania, Danemarca și Finlanda, conform datelor de pe site-ul firmei. Roquette Frères a motivat la acel moment închiderea fab-ricii din Calafat din cauza conjuncturii economice europene și a intereselor grupului să-și concentreze activitatea în alte locații din Europa.

Apoi, Amylon, care producea amidon la Sibiu, a ajuns la Boromir, acum produce dulciuri. Înființată în 1920, a fost naționalizată în 1948 și integrată în Combinatul de Industrie Alimentară din Sibiu în 1957. După dizolvarea combinatului, Amylon a devenit parte a Întreprinderii de Bere Amidon Sibiu. În 1990, s-a reorganizat în forma actuală, iar în 1996 a fost privatizată. În 2002, a fost preluată de Moara Cibin și, îm-preună cu aceasta, face parte din grupul Boromir. Însă, deși compania și-a schimbat obiectul de activi-tate, în locul fabricii de amidon a fost dezvoltat un proiect imobiliar. 

Fabrica de amidon de la Ozun (jud. Covasna) producea spirt, amidon, glucoză și băuturi și a supraviețuit o perioadă destul de lungă, dar după 1990 a ajuns pe mâna unor oameni de afaceri controversați din România, care au dus-o la faliment. 

În ceea ce privește fabrica de Spirt-Amidon de la Sântsimion, aceasta a fost preluată de compania C&F Impex 2000 S.R.L. din Harghita și, din motive economice și de sustenabilitate, a fost închisă, deoarece nu mai putea supraviețui în condițiile actuale de piață.

Alții au fost primii. Corn wet milling, adică măcinarea umedă a porumbului, a apărut la începutul anilor 1900 în SUA, din dorința de a obține produse cu valoare aduăgată din porumb. Porumbul este cultura cea mai cultivată, încă, în SUA și este cea mai versatilă cereală, iar americanii au considerat că măcinarea joacă un rol major în transformarea porumbului în carne de vită, de porc, ouă sau pește, alimente ce ajungeau pe mesele lor. 

În 1844, Thomas Kingsford de la compania William Colgate and Company, aflată în Jersey City, a înființat tehnica corn wet milling. Prin aceasta, în medie, din 100 kg de porumb se pot obține 67 kg de amidon, pentru că 80% din bobul de porumb este alcătuit 90% din amidon. 

Mai târziu, în 1913 a fost înființată Asociația Producătorilor de Produse din Porumb și au început să obțină prin măcinare atât produse primare – amidon, germeni, fibre, gluten, cât și produse secundare – ulei, făină, tărâțe, îndulcitori și chiar etanol pentru combustibil. 

Măcinarea umedă este în prezent o tehnică larg răspândită pentru producția de amidon, iar materiile prime ce pot fi folosite sunt: porumb, grâu, tapioca, cartof și orez. Tehnica a ajuns din SUA în toată lu-mea, inclusiv în România, care mai întâi a făcut amidon din cartofi și apoi din porumb.

Porumbul este a treia cea mai importantă cultură din lume, după orez și grâu, producția mondială fiind de 1,1 miliarde de tone. În România, porumbul este cea mai importantă cultură și acest lucru a fost unul dintre motivele care i-au convins pe turcii de la Tosmur Grup să-și facă fabrică la Medgidia. 

În 2024, amidonul s-a numărat printre primele zece produse care au generat excedent comercial pentru România, cu un plus de 58 de milioane w euro în perioada ianuarie-noiembrie, conform datelor de la In-stitutul Național de Statistică. Tot anul trecut, Tosmur Grup a spus că aproximativ 95% din producția sa este destinată exportului, având ca principali clienți companii din industria alimentară, sectorul indus-trial și domeniul ambalajelor. Mai mult, Ingredion are know-how și capacitatea financiară de a deveni un exportator important pentru vestul Europei, unde există o industrie alimentară puternică. În acest con-text, există un potențial ridicat de creștere a pieței amidonului din România, susținut de cererea externă ridicată și de disponibilitatea materiei prime – porumbul.