Care este povestea spaniolului Miguel Ventas, care la 76 de ani a renovat un castel cu istorie din România - VIDEO

Născut la Tarragona și licențiat în drept la Universitatea din Barcelona – după cum el însuși se prezintă –, Miguel Ventas, acum în vârstă de 76 de ani, a ajuns în România în urmă cu aproape 15 ani. Imediat ce și-a găsit un job, s-a îndrăgostit de un loc pe care azi îl numește „acasă”. Așa a ajuns să cumpere conacul Banffy din Sânmărghita – la câțiva kilometri de Dej, în județul Cluj – și să-și stabilească acolo și casa, și biroul.

Lucrase în domeniul turismului în Spania, apoi își făcuse propria firmă producătoare de mobilă, în aceeași țară cu soare blând și plaje fierbinți. La mijlocul anilor ’90 a plecat în Tunisia, tot ca producător de mobilă. După zece ani, când piața de acolo nu i s-a mai părut atractivă, a început să se gândească la o nouă destinație.

„Citeam în Financial Times despre mediile economice din mai multe țări și așa am văzut că, pe atunci (în anii 2004-2005 – n. red.), costurile de trai din România erau similare cu cele din Tunisia, însă condițiile pentru producția de mobilă erau mai bune. Fiind spaniol, româna îmi era destul de simplu de învățat, ambele fiind limbi latine, așa că am hotărât să vin aici. La început, am mers pe la târguri de mobilă, pentru a cunoaște domeniul și a interacționa cu producătorii locali”, își amintește Miguel Ventas.

Nu îi plăceau – nici atunci și nici acum – orașele mari și aglomerate precum Bucureștiul, așa că a ales Transilvania și a început din nou să cerceteze. De această dată, în căutarea unui loc potrivit pentru producția de mobilă. Inițial, și-a stabilit firma undeva în apropiere de Cluj, apoi s-a orientat către Sânmărghita, un sat cu mai puțin de o mie de locuitori, aflat la o distanță de 12 kilometri de Dej și de 64 de kilometri de Cluj-Napoca. Pentru că businessul cu mobilă parcă nu era complet pentru tot ceea ce visa el să facă în România, Miguel Ventas a hotărât să facă o investiție la care nu mulți se încumetă. Așa că a cumpărat o ruină, cu gândul că o va readuce la viață.

„Tot timpul am fost interesat de investiții imobiliare, de aceea am avut curaj să investesc în recondiționarea conacului Banffy.”

Rădăcinile

Istoria satului Sânmărghita își are originile la începutul mileniului trecut, localitatea fiind consemnată pentru prima dată în 1330. Inițial, satul a aparținut domeniului Cetății Ciceu, dăruit de Matei Corvin lui Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea. Alexandru Lăpușneanu a fost ultimul domnitor care a reușit să mai stăpânească aceste teritorii transilvane, folosindu-se, în mare parte, de forța armelor.

„Numele satului evocă hramul mănăstirii romano-catolice Sfânta Margareta, ctitorită în jurul anului 1300 și ale cărei ruine au fost descoperite aici în 1861. Despre Sfânta Margareta știm că a fost nepoata Regelui Angliei Edmund al II-lea și că s-a născut în jurul anului 1045, în Regatul Ungariei, acolo unde tatăl său, prințul Edward, a fost forțat să trăiască în exil. În jurul anului 1070, Margareta devine regina Scoției, dând ulterior naștere la trei viitori regi ai Scoției. Ea a fost o ambasadoare ferventă a catolicismului, fiind canonizată în anul 1250 de către papa Inocențiu al IV-lea. Datorită legăturilor date de locul nașterii, după canonizare numele său a devenit o prezență extrem de populară în Regatul Ungariei, un număr important de biserici și mănăstiri primind hramul său”, se arată pe site-ul Artmark Historical Estate, divizia imobiliară a casei de licitații Artmark.

Timp de mai multe secole, diferite părți ale satului Sânmărghita au aparținut unor familii importante ale vremii, multe dintre ele nobiliare, precum Banffy, Bethlen, Haller, Kornis sau Kemeny. Conacul Banffy poartă astfel numele familiei căreia i-a aparținut la începuturi, fiind construit la începutul secolului al XIX-lea. Indiciul că primul proprietar al conacului a fost familia Banffy este o inscripție de pe una din grinzile imobilului. Arhivele istorice consemnează, la un moment dat, conacul în posesia familiei Bethlen, un alt nume nobiliar al Transilvaniei, pentru ca, la începutul secolului XX, să fie menționat Jeno Horthy, fratele regentului Ungariei, care, prin căsătoria sa cu Rozsa Bethlen a făcut din conacul de la Sânmărghita o reședință temporară, cel mai probabil destinată expedițiilor de vânătoare de care era extrem de pasionat, mai notează Artmark Historical Estate.

Arhitectura conacului este neoclasică, imobilul fiind completat de un teren de peste 4.000 de metri pătrați, cu pomi fructiferi și un nuc bătrân martor al trecerii timpului.

Schimbarea la față

Miguel Ventas a preluat imobilul pentru a-l folosi atât ca locuință personală, cât și ca birou. Achiziția nu a fost lipsită de complicații, însă, în întreg procesul birocratic întortocheat, s-a bazat pe sprijinul unui avocat specializat în proceduri de acest tip, Gabriel Florin Tătaru, iar în toamna anului 2006 a devenit proprietar cu acte în regulă, cumpărând imobilul de la primăria comunei Mica, din care face parte satul Sânmărghita.

„Nu am date exacte legate de cât a costat în total renovarea, însă a durat zece ani, din 2005 până în 2015. În momentul în care am cumpărat-o, clădirea era o adevărată ruină.”

Cu răbdare, dar și cu resurse financiare, Miguel Ventas a „șters praful” de pe comoara arhitecturală. Zidurile au fost curățate pe interior și pe exterior, au fost egalizate (fiind deteriorate pe alocuri de trecerea timpului), au fost înlocuite grinzile, s-au montat instalații noi de apă și electricitate, acoperișuri, s-au îmbunătățit izolațiile, s-au curățat cele 14 coloane toscane ale conacului, s-au montat ferestre noi și centrală.

O bună parte din elementele origi­nale se regăsesc însă în conti­nuare, printre acestea aflându-se coloanele de piatră, o parte din grinzile de lemn, elementele decorative de lemn din interior și o parte din ornamentele fațadei. La final, conacul era integrat armonios în secolul XXI, putând fi folosit ca locuință. În prezent, sunt folosite doar parterul și mezaninul, etajul și mansarda fiind open space, complet renovate, dar nemobilate.

În urmă cu trei ani, Miguel Ventas a dizolvat societatea prin care opera afacerea în producție de mobilă, astfel că acum, spune el, are timp să se ocupe doar de ce îi place. Are un apartament și în Budapesta, unde merge destul de des, iar timpul și-l petrece alături de soția sa, de origine elvețiană, pe care a cunoscut-o pe când avea 21 de ani, vârstă de la care sunt împreună
peste tot.

„Citesc, sunt pasionat de fotografie și de filosofie, artă și istorie. Filosofii mei preferați sunt Socrate, Seneca, Spinoza, Kierkegaard și Carl Jung. Conacul l-am pus la vânzare și vom vedea ce se va întâmpla, cine va fi interesat să-l cumpere. Eu cred că am făcut ce trebuia făcut pentru a-l menține în viață, viitorul aparține celor care îl vor avea în proprietate mai departe. Deocamdată, nu intenționez să fac alte investiții în România”, spune Miguel Ventas.

Astăzi, conacul Banffy din Sânmărghita este scos la vânzare de Artmark Historical Estate, divizia imobiliară a casei de licitații Artmark, care intermediază această vânzare, cu un preț de pornire de 500.000 de euro. Imobilul este însă estimat la aproape 600.000 de euro, la capătul tuturor investițiilor făcute de Miguel Ventas.

Conacul ar putea fi transformat în mic hotel sau pensiune, în cazul în care proprietarii nu intenționează chiar să locuiască acolo, mai ales că este amplasat într-un sat liniștit, idilic, zugrăvit în nuanțe pitorești, rupt de realitatea cotidiană a orașului.

Miguel Ventas își dorește doar ca viitorul proprietar să aprecieze conacul la adevărata sa valoare, așa cum a făcut-o el însuși. Pentru ca istoria să se poată scrie în continuare.

Un nume de viță nobilă

Banffy este numele unei familii nobiliare din Transilvania, cu origini maghiare, fiind una dintre cele mai longevive dinastii din această regiune. Datele disponibile arată că istoria acestei familii a început în secolul al IX-lea, în Ungaria, descendenții urmând să primească terenuri în Transilvania, unde au construit, de-a lungul timpului, mai multe reședințe. Una dintre cele mai vechi este castelul Banffy din Bonțida, județul Cluj, care datează din 1437. O ramură a familiei a fost ridicată la rangul de baron în 1660, iar o alta a fost ridicată la rangul de conte două secole mai târziu.

SOS pentru imobilele istorice!

Artmark Historical Estate, divizia imobiliară a casei de licitații Artmark, are în prezent în portofoliu peste 250 de proprietăți, din care peste 150 sunt proprietăți istorice sau artistice – conace, castele, domenii boierești, cu o valoare totală de aproximativ 200 de milioane de euro. Toate acestea sunt active care au nevoie să fie salvate de la degradare și ruină, prin investiții ale proprietarilor.

„Lucrăm deja cu dezvoltatori care au atât interesul, cât și puterea de a face ceva în acest domeniu și a salva astfel de proprietăți, a le reîncadra în circuitul public și privat”, spunea recent Monica Barbu, CEO al Artmark Historical Estate.

Din rândul imobilelor, în afară de conacul Banffy, mai fac parte conacul Procopie Casotta din județul Buzău, conacul Oteteleșanu din apropiere de București sau vila poetului Octavian Goga.

Artmark Historical Estate este specializată în valorificarea și reintroducerea în circuitul rezidențial și turistic-cultural a monumentelor istorice și de artă din România. Divizia se ocupă de administrarea proprietăților și intermediază eventuala lor vânzare.