Care este povestea cunoscutului cântec „Bella Ciao”. Italienii îl cântă în fiecare an pe 25 aprilie, dar puțini se gândesc la felul în care s-a născut acesta

În fiecare an pe data de 25 aprilie, italienii se adună în jurul unor mese de lemn și lângă grătare cântând „Bella Ciao” de mai multe ori, cu mâna dreaptă pe inimă. Cântecul a fost o modalitatate de  exprimare a rezistenței anti-fasciste în perioada celui de Al Doilea Război Mondial și cântarea acestuia a devenit o modalitate de a celebra Ziua Liberării, aniversarea sfârșitului regimului fascist și a ocupației naziste în 1945.

Dacă ne referim la datele mai recente – în aprilie și martie 2020, sub primul lockdown al Europei, „Bella Ciao” s-a auzit din nou, venind dinspre acoperișuri, ferestre și balcoane, deasupra străzilor goale din Roma, Milano și Bologna.

Istoria acestui cântec este însă mult mai lungă de atât. Primii autori au fost crescătorii italieni de orez din secolul al XIX-lea – femeile care cultivau orez în Valea Po – aflată în nord-estul țării, care cântau pentru a se lamenta în legătură cu munca grea. Versurile inițiale descriau „insectele și țânțarii”, coloana vertebrală deformată a lucrătorilor (se numeau mondine), chinul de a-și irosi tinerețea muncind. Ritmul repetitiv al melodiei pare a fi creat pentru a sugera orele lungi de muncă și nevoia de a face timpul să treacă mai repede.
În adaptarea de război, cuvintele „bella ciao” erau cântate de trei ori în cel de al doilea rând al versurilor din refren, dar identitatea acelei „bella” de la care își iau rămas bun femeile care cultivau orezul rămâne neclară. Ar putea fi vorba despre tinerețea lor, despre libertatea lor sau chiar despre ele însele.

În 1940, un autor necunoscut a adaptat cântecul pentru mișcarea de rezistență italiană, spunând povestea unui tânăr care își părăsește prietena pentru a se alătura miliției partizane și, probabil, pentru a-și lua adio de la ea. Versiunea aceasta este mult mai pesimistă: „Ia-mă fiindcă simt moartea apropiindu-se. Dacă mor ca partizan, trebuie să mă îngropi sus pe munte, la umbra unei flori frumoase, iar cei care trec pe lângă mine vor exclama ”Ce floare frumoasă, aceasta este floarea partizanului care a murit pentru libertate”.”

Sursa: FT