Care este obiectul care renaște în industria muzicală. Este socotită una dintre cele mai mari surprize din ultimele decenii

Renașterea vinylului a fost una dintre cele mai mari surprize din industria muzicală din ultimele decenii. Extrem de populare în anii ’60-70, discurile de vinyl dădeau semne că vor dispărea de tot de pe piață undeva la mijlocul anilor 2000. Nimeni nu înțelege de ce, în 2007, lucrurile s-au întors în favoarea bătrânului format muzical pe care toată lumea-l credea pensionat. Acum însă, placa se întoarce din nou.

După ani consecutivi de creșteri uriașe (în 2022, numărul de discuri vândute în SUA s-a dublat față de 2021 și a ajuns la 41,7 milioane de unități), vânzările par să pună agresiv frână. Raportul pe 2022 arată o creștere de doar 4,2% față de anul precedent. Cifrele sunt oricum mari, dar după o creștere de 46,2% în 2020 și una de 51,4% în 2021, alarmele au început să sune printre mai-marii industriei și titlurile panicarde au început să sune în presă, anunțând, din nou, moartea vinylului. Care apropo, e încă departe.

De ce o frână așa de bruscă? Optimiștii spun că e doar vina furnizorilor care nu mai fac față cererii, problemă care va fi rezolvată anul ăsta prin deschiderea de noi fabrici de discuri la nivel mondial. Pesimiștii cred pur și simplu că s-a dus trendul. Deși e ceva adevăr în ambele păreri, realitatea are mult de a face și cu felul în care au reacționat marii jucători de pe piață în momentul în care au văzut un apetit atât de mare din partea consumatorilor: și-au frecat palmele și au crescut imediat prețurile. Dacă un album pe vinyl costa în 2015 în medie 20 de dolari (între 70 și 90 de lei în România), în 2023 avem prețuri aproape duble la majoritatea discurilor. Ba mai mult, piața a fost inundată și de discuri pentru audiofili, care ajung și la câteva sute de euro bucata.

Consumatorii s-au întrebat: de unde această creștere? A crescut costul de producție atât de mult? În niciun caz. În timp ce analizau piața, companiile au sesizat că sunt pasionați dispuși să plătească și mii de euro pentru discul lor preferat, pe piața secundară (ebay, Discogs), dacă respectivul disc a fost lansat în ediție limitată și nu se mai găsește altfel. Așa că, de ce să nu profite ei direct de această „dispoziție generoasă” a cumpărătorului. Doar că mulți pasionați consideră acum că această creștere de preț e nejustificată și a depășit limita bunului simț, așa că și-au schimbat rapid strategia de cumpărare și își limiteză bugetul doar la discurile „must have”. Zilele cluburilor de discuri, al căror număr de membri se dubla în pandemie de la o lună la alta și unde oamenii se băteau să prindă orice lansare, indiferent dacă îi pasiona sau nu artistul respectiv, sunt acum numărate. Acel „fear of missing out” care i-a cuprins pe mai toți colecționarii, se stinge și el odată ce începi să faci calcule.

Oricum, jumătate din cei care au cumpărat cel puțin un vinyl în ultimul an declară că nici măcar n-au pick-up acasă la care să-l asculte. Consumatorul modern și-a dat seama că un disc cu autograful celor de la Beatles sau unul scos în doar 100 de exemplare în anii ’80 de o casă de discuri care nu mai există chiar găsești rar și merită investiția de câteva sute, poate chiar mii de euro. Însă discurile noi pot fi fabricate în câte exemplare vor artiștii și casele de discuri – singurul pericol e că atunci când se termină tirajul trebuie să mai aștepți câteva luni pentru următorul. O așteptare pentru care nu merită să arunci cu banii. Discurile de vinyl rămân însă o investiție sigură și își țin prețul de la an la an, chiar și în această perioadă tulbure din punct de vedere economic.  

Alex Anghel este EDITOR Aleph News