Care este ideea voastră de creștere pentru România următorilor 100 de ani? Să fiți mai concreți decât educație, infrastructură, schimbarea mentalității sau reducerea birocrației!

Dacă fiecare dintre voi ați fi întrebat care sunt ideile voastre pentru ca România să crească mai repede decât alții din punct de vedere economic, politic, social sau cultural, răspunsurile ar fi identice: educație, infrastructură, autostrăzi, spitale, schimbarea mentalității (nu știu de ce nu vă place cum suntem, pentru că nici noi, nici copiii noștri nu vom fi altfel, nu putem fi toți nemți în România), reducerea birocrației statului, să nu mai plece tinerii din țară, să nu mai fim atât de dezbinați (dacă te uiți în fiecare seară la televizor, sigur ajungi să constați că toți ne urâm între noi).

Toate sunt idei atât de generoase încât nu ai cum să le contești. Au fost valabile acum 100 de ani, vor fi valabile și peste alți 100 de ani.
Problema intervine atunci când ceri interlocutorilor idei mai concrete: cum ne schimbăm mentalitatea? Cine este acel „cineva” care să schimbe lucrurile pentru că așa nu se mai poate? Cum îmbunătățim calitatea educației în România? Facem mai multe școli? Avem nevoie de profesori mai pregătiți, dar unde îi găsim? Introducem cursuri de antreprenoriat și educație financiară încă din școala primară, dar cine să fie profesorii ? Bancherii, Isărescu, patronii și oamenii de afaceri actuali? Cum adaptezi programa la cerințele actuale ale pieței muncii? (Toate companiile au pretenții ca toți absolvenții să știe când vin la ei ce să facă și cum să facă, sau cum să facă la fel ca altcineva care are 10-20 de ani de experiență.)

Ca să avem un reper în privința ideilor mai concrete pentru viitor, ar trebui să ne întoarcem puțin în trecut, să avem câteva exemple de idei, de politici care au susținut economia României în ultimii 20 de ani:

1. Deschiderea economiei printr-o politică de stat pentru investiții străine. După 1997, acest lucru a dus la creșterea economică de după 2000, a permis intrarea de bani, peste 70 de miliarde de euro, de know-how, de deschidere a piețelor externe și de intrare a economiei românești în fluxurile globale. Cu ajutorul acestor investiții străine s-a format generația de astăzi, dintre care mulți au devenit directori, și o parte dintre voi chiar antreprenori. Inflația a scăzut, creșterea cursului valutar s-a temperat, salariile au crescut, iar mulți dintre voi v-ați permis să vă luați mașini, apartamente și să umblați liberi prin Europa.

2. Facilitățile fiscale pentru industria IT acordate la începutul anilor 2000 de către guvernul Năstase, care au permis crearea unei industrii cu o pondere de 5% în PIB acum și cu un potențial de a ajunge la 10% din PIB. Cei 110.000 de oameni din industria IT au salarii de 1.200 de euro net pe lună, în România ajungând cel mai bine plătiți salariați.

3. Deschiderea sistemului bancar românesc, inclusiv prin privatizarea băncilor de stat după anul 2000. Acest lucru a permis intrarea de finanțare externă, acordarea de credite nu numai companiilor, ci și persoanelor fizice, acordarea de credite pentru apartamente și, nu în ultimul rând, celebrele credite de consum.

4. Cota unică de 16%, care, pe fondul schimbării puterii politice din România, a atras atenția investitorilor către piața românească. Această cotă unică de 16% a fost înaintea vremurilor, având în vedere că după aceea din ce în ce mai multe state au trecut la acest sistem, în încercarea de a atrage atenția investitorilor.

5. Construcția de malluri și supermarketuri, care a schimbat fața comerțului din România și, nu în ultimul rând, a schimbat peisajul social. Noile generații și-au găsit un punct de sprijin pentru ei, așa cum exista în Occident.

Poate nu toate ideile au adus creștere economică sau au avut un impact pozitiv în societate (spre exemplu, acordarea de credite în franci elvețieni), dar rezultatele arată că în ultimele două decenii România a avut una dintre cele mai mari creșteri ale puterii de cumpărare din țările foste comuniste, care imediat după 1990 – când noi oscilam politic între Est și Vest – se deschideau companiilor străine.

Ce am putea face efectiv, ce idei, ce soluții ar fi pentru următorii 100 de ani și care s-ar putea aplica? Cosmin Vladimirescu, CEO al Mastercard România și Republica Moldova, spune că ar mări numărul de ore de sport din școală, de joc în echipă, pentru a-i face pe copii, pe elevi și, de ce nu, pe studenți să fie și să ajungă să joace ca o echipă (team work). Acest lucru ar putea să permită apropierea mai mare a noilor generații, în încercarea de a mai reduce individualismul caracteristic. Jocul în echipă, team work-ul, înseamnă fair-play, înseamnă că toți trebuie să joace pentru un bine comun, spune Cosmin Vladimirescu.

O altă idee pentru următorii 100 de ani ar fi ca educatorii, profesorii din ciclul primar, gimnazial și liceal să fie mai bine plătiți decât profesorii universitari pentru a fi încurajați să „producă” mai mulți elevi buni, nu numai câțiva.

Arhitectul Dorin Ștefan a venit cu ideea refacerii infrastructurii din București în jurul Gării de Nord. În cinci ani, cu câteva miliarde de euro, Gara de Nord ar putea fi transformată într-un imens mall, care ar schimba toată fața Bucureștiului.

Lista este deschisă pentru ca fiecare dintre voi să vină cu o idee.