Care este boala de care suferă tot mai mulți angajați. Acest fenomen pare că este parte din viața de zi cu zi a tot mai mulți oameni

Cu rapoarte despre ore lungi de muncă, stres cronic și epuizare în creștere din rândul unor segmente ale forței de muncă, ar putea fi momentul să reconsiderăm felul în care vorbim despre burnout. În noua eră a muncii, acest fenomen pare că este parte din viața de zi cu zi a tot mai mulți dintre angajați.

Burnoutul a fost de mult timp un fenomen răspândit la locul de muncă, însă numărul angajaților afectați a crescut în timpul pandemiei. În mijlocul lockdownurilor, responsabilităților de îngrijire și a unei crize de sănătate publică, datele globale arată că tot mai mulți angajați au raportat că simt stres cronic și epuizare: conform unui studiu din martie 2021 efectuat de platforma de recrutare Indeed, la care au participat 1.500 de angajați din SUA, 67% dintre respondenți au considerat că burnoutul a crescut în timpul pandemiei de Covid-19.

Cu toate acestea, la trei ani distanță, sunt puține semne că burnoutul ar fi în scădere, după cum reiese într-un articol amplu publicat de BBC. În noua eră a muncii, o mare parte a forței de muncă încă spune că suferă de burnout. Procentele celor care suferă de acest sindrom continuă să crească: într-un sondaj din februarie 2023, efectuat de Future Forum pe un eșantion de 10.243 de lucrători la nivel global, 42% au raportat burnout, cea mai mare cifră din mai 2021. În teorie, munca flexibilă ar trebui să însemne un echilibru mai bun între viața personală și profesională, o productivitate crescută și o stare de bine îmbunătățită pentru angajați. Discuțiile despre burnout s-au intensificat, iar companiile par mai dispuse să ofere angajaților beneficii precum abonamente la sală sau acoperirea cheltuielilor pentru lucrul de acasă, care, în mod intuitiv, ar trebui să ajute la reducerea factorilor de stres care cauzează burnout. Cu toate acestea, în ciuda acestor factori, rapoartele privind burnoutul sunt în continuare în creștere – iar fenomenul nu mai poate fi asociat doar cu pandemia. Prevalența sa sugerează că va rămâne o problemă pe termen lung, chiar dacă companiile fac ajustări la locul de muncă. Având în vedere acest lucru, experții spun că ar putea fi cazul ca angajatorii și angajații să se concentreze mai degrabă pe gestionarea burnout-ului, decât pe eliminarea completă a acestuia.

O problemă de lungă durată

Discuțiile despre burnout erau intense chiar și înainte de pandemie. Un studiu efectuat de Gallup din 2018, realizat pe 7.500 de angajați din SUA, a arătat că 67% dintre aceștia experimentau burnout la locul de muncă. În 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) l-a inclus în Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite, definindu-l ca un „fenomen ocupațional”, mai degrabă decât o afecțiune medicală. Deși cultura muncii extreme și orele epuizante au fost în unele cazuri glamorizate, discuțiile despre burnout s-au concentrat tot mai mult pe recunoașterea gravității sale. Datele au jucat un rol important în această schimbare de atitudine: un studiu din mai 2021 încoace realizat de OMS și Organizația Internațională a Muncii a sugerat că se estimează că aproximativ trei sferturi de milion de oameni mor anual din cauza bolilor cardiace ischemice și a accidentelor vasculare cerebrale, din cauza orelor lungi de muncă. „Chiar și înainte de Covid-19, am observat că burnout-ul s-a transformat dintr-un risc ocupațional pentru câteva profesii cu statut înalt și stres, într-o problemă de sănătate publică,” explică Alex Soojung-Kim Pang, autorul cărții Rest: Why You Get More Done When You Work Less, din California, pentru BBC. Cauzele majore ale burnoutului includ sarcini de lucru prelungite și dificile, munca excesivă susținută și culturile toxice. Pang spune că astfel de practici la locul de muncă au fost comune de zeci de ani. „Multe companii s-au simțit îndreptățite să ceară angajaților ore lungi și să extragă maximum de muncă de la aceștia pentru a îmbunătăți profitul.” În mod tradițional, companiile au lăsat responsabilitatea gestionării burnout-ului în seama angajatului. „Au avut tendința să o vadă ca pe o responsabilitate a muncitorului: este ceva ce ți se întâmplă ție,” spune Pang. „De obicei, a fost tratat în aceeași categorie cu sănătatea și fitness-ul, în loc să fie văzut ca un fenomen permis de angajator ca urmare a anumitor condiții de la locul de muncă. Burnout-ul este o problemă organizațională, lăsată pe seama individului să o gestioneze.”

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL  

Traducere și adaptare: Oana Ioniță