Home Special Care e dovada că problemele zonei euro n...
Special

Care e dovada că problemele zonei euro nu se opresc la Grecia sau Portugalia

“Hic sunt dragones” (sau “leones”) a rămas din vechime ca expresie ce indică limita de unde începe un teritoriu geografic neexplorat și primejdios. Mai nou, pe o hartă a crizei din zona euro, acesta e locul hărăzit Spaniei: să servească drept dovadă că problemele nu se opresc la Grecia sau Portugalia, ci vin chiar din liga mare a economiilor Europei.

Care e dovada că problemele zonei euro nu se opresc la Grecia sau Portugalia
Care e dovada că problemele zonei euro nu se opresc la Grecia sau Portugalia · Foto: Business Magazin

Miliardarul american John Paulson, unul dintre investitorii cei mai învinuiți de atacurile speculative contra monedei euro, a declarat că el pariază pe deprecierea obligațiunilor suverane europene și că a cumpărat contracte CDS (de asigurare contra riscului de neplată) pentru titlurile europene de datorie. Paulson, fondatorul unui fond speculativ ce administrează active de 24 mld. dolari, le-a spus investitorilor că e cu deosebire îngrijorătoare situația băncilor din Spania, întrucât portofoliile de obligațiuni ale statului spaniol pe care le dețin și retragerile de depozite le fac foarte dependente de finanțarea de la Banca Centrală Europeană.

Reflecțiile unor mari investitori speculativi că o țară sau alta din zona euro sunt pe marginea prăpastiei nu mai sunt de mult noutăți. Știrea despre Paulson apărea însă pe Bloomberg cu doar patru zile înainte de marea licitație de obligațiuni spaniole pe care mulți comentatori au considerat-o un moment de cotitură în evoluția crizei datoriilor europene, pentru că un eșec al licitației ar fi marcat trecerea la o fază complet nouă, în care Spania, a patra economie din zona euro și de două ori mai mare decât cele combinate ale Greciei, Irlandei și Portugaliei, ar fi împlinit în sfârșit profețiile Casandrelor din piețele financiare și ar fi apelat la ajutorul FMI-BCE-UE, adică exact ceea ce a evitat cu înverșunare până acum.

Mai mult încă, în condițiile în care FMI n-a reușit să strângă încă de la statele membre banii pentru fondul de protecție contra crizei datoriilor din zona euro (sumă estimată de Christine Lagarde, șefa instituției, la 400-500 mld. dolari), un eșec al licitației spaniole ar fi fost exact elementul de care era nevoie ca Banca Centrală Europeană să fie împinsă spre o a treia rundă de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), după cele din decembrie și februarie, în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Primele două runde de LTRO au avut darul să liniștească apele pe piețele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-și amelioreze bilanțul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deținerile lor de obligațiuni suverane, ceea ce a îmbunătățit întrucâtva randamentele acestora.

Numai că, la fel ca și în cazul Rezervei Federale cu operațiunile sale de “relaxare monetară”, când, după ce începea să treacă efectul unei runde, reapăreau mișcări de piață ori speculații de natură să provoace o nouă rundă, și cu BCE se întâmplă acum la fel. Moody’s a anunțat zilele trecute că se pregătește ca în mai să taie ratingurile a 114 bănci din Europa, ceea ce ar lovi, evident, nu numai în băncile zonei euro, majorându-le brusc necesitățile de finanțare, ci și în statele lor de origine.

FMI, în ultimul raport asupra stabilității financiare globale, scrie că 58 de mari bănci europene, care trebuie să ajungă până la 30 iunie la o rată a capitalului de bază de 9%, considerată reper de stabilitate, vor sfârși prin a-și reduce activele cu un total între 2.200 și 3.800 mld. dolari până la sfârșitul anului viitor, prin restructurări și scăderea creditării. Acesta e contextul în care Christine Lagarde, după ce nu cu multă vreme în urmă spunea că norii crizei s-au mai risipit, a cerut acum liderilor UE să folosească o parte din Fondul European pentru Stabilitate Financiară direct pentru recapitalizarea băncilor.

Licitația de joi s-a încheiat cu bine: în segmentul cel mai important, cel al obligațiunilor pe zece ani, Spania a atras 1,4 mld. euro, în condițiile suprasubscrierii de 2,42 ori a ofertei, la un randament de 5,74%, față de 5,4% la oferta din ianuarie. Un insucces al licitației ar fi însemnat fie o cerere insuficientă de obligațiuni, fie randamente de peste 6-7%. Pericolul însă n-a trecut: în aceeași zi, contractele CDS pentru datoria spaniolă au crescut iarăși la peste 500 de puncte de bază, după ce scăzuseră la 490.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună