Care e adevărul? Unde e realitatea? Cum să faci alegerea corectă?

„Parcă nici nu mai simt sărbătorile”, spunea deunăzi o vecină cu care am schimbat câteva cuvinte, inițial din gama informațiilor legate de vreme, dar brusc în conversația destinată doar simplului salut, a intervenit tema alegerilor, a politicii, a sentimentului profund de dezgust față de starurile de pe scena celor „puternici”. Ceea ce m-a frapat este că era încredințată de o anumită informație pentru că „așa a spus” X, în condițiile în care X este cunoscut la nivel mondial tocmai pentru că mai întâi a spus fix contrariul. Am avut un flash-back cu cursurile de metalogică din facul-tate și m-am întrebat dacă cumva vreodată p poate echivala non p. Am crezut că vecina, cu vârstă în jurul a 30 de ani, educată, cel mai probabil angajată a vreunei multinaționale, ar fi mai degrabă genul de om care poate rezona cu cifre, date, fapte. Dar în mod surprinzător, chiar reducând termenii stufoși de comparație, la fel ca și exercițiile elab-orate de matematică, când trebuia să calculăm care element este mai mare, a părut complet descumpănită când a avut de comparat doi termeni clari. „Nu știu ce să zic…” a fost răspunsul ei în fața unei opțiuni evidente, de pildă „alege între sănătate și boală”.

Oamenii acceptă cu mare ușurință ceea ce vor să audă. În plus, tehnicile de manipulare cu cel mai mare efect se axează pe coarda sensibilă. Și acum a devenit mai ușor ca oricând, pentru că volumul de date este uriaș, iar în me-diul digital putem fi targetați exact prin fereastra de interes la care rezonăm cel mai mult. Suntem bombardați de materiale care oferă frânturi din peisaj, iar dacă algoritmii sunt folosiți pentru promovarea unui produs sau serviciu banal, cum ar fi alegerea unui aparat electrocasnic sau a vreunei rețete de preparat cozonaci, nu la fel stau lucru-rile și când vine vorba de credințe, ideologii, iar mai nou opțiuni politice. Prea puțini dintre noi au mai experimentat vreodată sentimente atât de puternice legate de politică, iar radicalizarea pentru noi era ceva ce vedeam la știri, reportaje din alte locuri, aflate la mare distanță – fizică, emoțională și chiar economică – de noi. Iar vocea celor care au experiența schimbării de regim care a permis ascensiunea comunismului fie nu e ascultată (încadrați fiind la capitolul prea bătrâni ca să mai conteze), fie este acopertită de zarva uriașă din mediul digital, locul în care șansele de reușită în tărâmul manipulării sunt uriașe. În acest mediu și războaiele sunt mai ieftine decât cele purtate pe teren.

Tinerii alegători din zonele-cheie ale alegerilor sunt expuși la videoclipuri false generate de AI, care conțin lideri politici, dezinformare și secvențe pline de comentarii abuzive, relata BBC încă din vara anului trecut, cu luni înainte ca acest fenomen să ne invadeze și nouă viețile. Cu TikTok devenind un nou teren de luptă pe rețelele sociale în campania electorală, partidele politice au început un război de meme pe aplicație pentru a ajunge la publicul tineri-lor alegători. Un proiect BBC destinat să investigheze conținutul promovat de algoritmii rețelelor sociale a de-scoperit – pe lângă montajele amuzante – că tinerii de pe TikTok sunt expuși la conținut înșelător și diviziv. Acesta este distribuit de toată lumea, de la studenți și activiști politici până la comedianți și conturi anonime ase-mănătoare cu boții, mai relatează publicația citată.

Dat fiind că fenomenul manipulării din mediul digital la o amploare care că alarmeze întreaga lume este relativ re-cent, prea puține date există pentru a creiona dimensiunea actuală. Mai mult, fenomenul este în permanentă creștere, astfel încât cel mai probabil eventuale date ale vreunor studii ar fi depășite. Este doar începutul, iar în viitor va fi tot mai complicat de cernut, de decelat între informații și valoarea lor, cu atât mai mult cu cât și sursele de referință pierd din credibilitate sau din relevanță.

Rețelele sociale nu numai că au adjudecat cea mai mare felie din capitolul de socializare, ci acaparează tot mai mult din sfera de entertainment și așa-zisă informare (pe principiul „am văzut un video pe platforma a, b sau c”). Dar mediul digital nu poate fi evitat nici în viața profesională și nici în cea de zi cu zi, astfel încât suntem captivi în acest univers. Nici nu ne putem rupe de rețelele sociale – din diverse motive – decât dacă adoptăm modelul traiului în pustietate, care nu este o opțiune pentru toți. Astfel încât, oricât de conștienți am fi de acest risc, suntem ținta per-manentă a dezinformărilor și manipulărilor. Cu atât mai mult pe un fond de revoltă, nemulțumire, muguri de ură. 

„Anul nou care n-a fost”, despre care unul dintre prieteni spune că este film de Oscar, redă magistral atmosfera din perioada comunismului. Și atunci, ca și acum, conducătorii supremi au crezut și cred că masele sunt amorfe, că n-au putere, că pot fi mânate. Lucru valabil până la un punct.    ■