Capitalul, cunoașterea, autostrăzile, Schengen-ul și peste toate ambiția vor dubla valoarea activelor românești în următorii cinci ani. Inerția creșterii și foamea de a merge înainte este atât de mare, încât nu se va împiedica de ceea ce se va aproba astăzi în guvern- o serie de ajustări fiscale și bugetare

La aceste ore de bilanț al anului 2024, uitați-vă la oamenii din stânga, din dreapta, din față și din spate, la organizațiile de business din care fac parte și o să constatați că au avut un an peste medie, cu cel puțin un plus de 20% la profit și la cifra de afaceri.

Cu toată vâltoarea politică de final de an, businessul românesc a căpătat o independență dată de două forțe: forța acumulării de capital financiar, de care vorbesc mai mulți de mai mult timp, și forța acumulării de capital de cunoaștere, de care se vorbește prea puțin.

Acești doi vectori, plus deschiderea a 500 de kilometri de autostrăzi în 2024 și 2025, plus intrarea în Schengen, plus modul cum va fi restartată  economia mondială după preluarea puterii de către Donald Trump, vor fi motoarele de creștere pentru viitor.

Capitalul, cunoașterea, autostrăzile, Schengen-ul și peste toate ambiția vor dubla valoarea activelor românești în următorii cinci ani.

Inerția creșterii și foamea de a merge înainte este atât de mare, încât nu se va împiedica de ceea ce se va aproba astăzi în guvern-  o serie de ajustări fiscale și bugetare. Și nici dacă vor fi măsuri mai dure. Așa cum un tanc-amfibiu trece o vâltoare, așa va trece și business-ul românesc aceste obstacole.

România își subevaluează capacitatea de a face business, dar încet- încet, prin mișcări surpriză care au avut loc chiar la acest sfârșit de an, oamenii de business locali își vor da seama nu doar că au capacitatea financiară pentru a fi mult mai îndrăzneți, dar și că au știința de a face lucrurile mai bine decât alții.

Este de fapt un proces de învățare care, desfășurându-se într-un mod liniar, nu se observă decât atunci când vine saltul. Apropo de Salt Bank, o bancă digitală cu capital local lansată în 2024, după ce tot mediul bancar local a asistat la iureșul revoluției digitale estono-londoneze.

S-a gândit cineva că poate tocmai lipsa de ambiție a fost penalizată în aceste alegeri și că românii simt că locul lor este de fapt altul pe scena europeană și a lumii? Oriunde mergi azi  în țară, vezi investiții. Spre Suceava și Iași, investiții, spre Cluj, investiții, spre Craiova, investiții. Ce era în jurul Bucureștiului în anii 90 și 2000, când 90% din locuitorii comunelor din jurul capitalei și-au îmbunătățit nivelul de trai de pe urma creșterii explozive a valorii terenurile agricole devenite intravilane și destinații pentru cartierele bucureștenilor fugiți de la bloc, pentru depozite sau pentru fabrici, se întâmplă astăzi de-a lungul a sute de noi kilometri de autostradă.

Mamaia și Năvodari, cu blocurile așa urâte și îngrămădite cum sunt, dețin astăzi active imobiliare poate de 5 miliarde de euro, adică o valoare de 1.000 de ori mai mare decât în urmă cu 20 de ani. De ce? Pentru că prin construcția autostrăzii București-Constanța au devenit un cartier al Bucureștiului. „Mă enerva că hotelul îmi cerea să eliberez camera duminica la ora 12.00 și îmi strica ziua de plajă așa că mi-am luat un apartament” – motiv auzit de la un kinetoterapeut. Când kinoterapeuții investesc în apartemente la malul mării ca să aibă weekend-urile asigurate pe litoral – înseamnă că pe undeva există capital în această economie.

Turism, logistică, depozitare, producție, comerț, servicii – toate vor fi accelerate în următorii cinci ani ca urmare a deschiderii autostrăzilor și a intrării în Schengen. În 2027-2028, când va fi gata Sibiu-Pitești, Clujul se va apropia de București și de litoral cu 200 km. Practic, distanțele dintre cele mai mari orașe din țară se vor reduce. Distanțele mai mici, accesul mai facil, înseamnă accelerare de business, înseamnă consum mai mare, vânzări mai mari. Cu o bună strategie de încurajare a producției locale, cercul virtuos al investițiilor va porni.

Cifra de afaceri a tututor întreprinderilor din economia românească este de circa 600 miliarde de euro, la un PIB de 350 miliarde de euro estimat pentru 2024. Din această cifră de afaceri, circa jumătate este la companiile cu capital privat românesc, deci 300 miliarde de euro. La un profit net de 10%, înseamnă 30 miliarde de euro profituri nete anuale pentru întreprinzătorii români. Unde se duc acești bani? Probabil că astăzi jumătate din cele 10 miliarde de euro pe an cheltuiți de români pe vacanțe în străinătate. Să spunem că se mai duc 5 miliarde de euro în achiziții imobiliare sau shopping de lux, acasă sau în lume. Dar restul de 20 miliarde de euro, restul, ce se întâmplă cu ei? Se întorc în investiții. Și să luăm aminte că acestea sunt sume obținute într-un singur an. Cumulat, probabil că vorbim de 100 miliarde de euro în depozite local sau în străinătate deținute de capitalul românesc privat astăzi.

De altfel, puțini știu că populația și firmele au în bănci cu 40 miliarde de euro mai mult în depozite și conturi curente decât credite luate. Astfel, populația și firmele au la bănci 120 miliarde de euro în echivalent, în timp ce creditele luate de la bănci sunt în valoare de doar 80 miliarde de euro. În 2008-2009, era invers.

Dar peste capitalul financiar, peste investițiile în infrastructură și peste Schengen, este capitalul de cunoaștere al business-ului românesc. Mulți dintre cei care astăzi au afaceri de peste 100 milioane de euro au avut o perioadă  -un an, trei, cinci – în care au fost mici și au învățat să fie mari. Cărturești a fost mică librărie pe Edgar Quinet timp de trei ani, între 2000 și 2003, vizavi de grandioasele Academiei și Eminescu de vizavi. Au fost trei ani de învățare și de acumulare a unei ambiții probabil, uitându-se fondatorii cu jind la celelalte două mari librării din apropiere. Saltul la sediul și conceptul din Pictor Verona a propulsat astăzi Cărturești la un lanț de 75 de librării în toată țara arhipline în aceste zile de sărbătoare și la afaceri de aproape 100 de milioane de euro în 2024. Este un proces de acumulare de cunoaștere. Unde sunt fondatorii Cărturești astăzi ca știință a business-ului față de anul 2000? Unde sunt Oscar Downstream, Dedeman, Banca Transilvania, Bebe Tei, Aqua Carpatica, Sanador, Altex, Mobexpert, Arabesque, Transavia, Energobit, Electrogroup, Bog’Art, Concelex, UMB Spedition, Purcari, Trutzi, Tester Iași, față de anul 2000? Nu mai vorbim de One United care nu era poate nici în mintea fondatorilor în acel an?

Plus, ce vine acum și iarăși puțini vorbesc: cine va conduce spre exemplu de la 1 ianuarie Vinăria Purcari, un colos al vinului moldovenesc cotat la bursă, cu afaceri de 70 milioane de euro pe an? Fostul șef al McKinsey România, adică un profesionist în business de sub 40 de ani, școlit în Spania și Marea Britanie și antrenat la cea mai puternică companie de consultanță de business din lume. Vine un val de tineri școliți afară cu experiență în mari firme de consultanță care vorbesc limba afacerilor internaționale. Ce n-a avut România în anii 1990-2000 pentru întreprinderile de stat și de asta nu avem noi coloși precum au ungurii MOL, OTP sau cehii CEZ – o clasă de tineri profesioniști în business în stare să țină piept valurilor business-ului global.

Cunoaștere locală plus cunoaștere internațională este. Bani sunt. Infrastructură se face. Ambiție este. Avem, avem di tăti, nu vă speriați dacă o să mai apară și ceva tăieri de bugete și taxe noi, că dublarea afacerilor și a activelor în următorii cinci ani tot vine.

PS. Apropo, Purcari a anunțat ca obiectiv o dată cu instalarea noului CEO dublarea afacerilor și EBIDTA în trei ani, nu în cinci. Cine ridică mănușa?