Capitalistul săptămânii: Brendan Bracken, omul care a modernizat Financial Times

Brendan Bracken s-a născut în Kilmallock, Irlanda, fiind cel de-al doilea fiu dintr-o familie cu patru copii. Tatăl lui a murit când avea trei ani, perioadă după care familia s-a mutat în Dublin. A fost un copil răzvrătit care obișnuia să vandalizeze grădinile vecinilor și să își terorizeze colegii de școală. Pentru a-i tempera aceste porniri, mama sa l-a trimis la un internat al unei școli iezuite, de la care Brendan a evadat. L-a lăsat apoi în grija unui văr preot din Australia, unde Brendan a avut o viață liniștită, în familii religioase catolice, predând și citind intens.

S-a întors în Irlanda în 1919, iar în 1920 a aplicat pentru a fi luat ca elev la școala Sedbergh din Lancashire. I-a spus directorului școlii că are mai puțin de 16 ani când avea de fapt 19, că părinții lui au murit într-un incendiu în Australia și nu i-au lăsat niciun ban pentru a-și finaliza studiile. A reușit să se remarce, iar după ce a încheiat studiile a lucrat din nou ca profesor. S-a mutat apoi în Londra, unde a obținut un post de redactor în cadrul publicației Empire Review. L-a cunoscut acolo pe J.L. Garvin, fost editor al cotidianului The Observer și cel care i l-a prezentat lui Winston Churchill în vara lui 1923.

A devenit prietenul  apropiat al politicianului după alegerile din 1923, când l-a asistat în încercarea nereușită de a fi ales membru al Parlamentului. În 1923 a fost invitat să editeze un număr al Illustrated Review. Bracken a redenumit publicația în English Life, reușind astfel să câștige publicul din saloanele londoneze. Determinarea și inteligența lui i-au adus un loc în conducerea publicațiilor Eyre și Spottiswoode, în 1926.

A fondat revista de business The Banker, iar firma pe care o conducea a preluat în 1928 The Financial News, The Investors Chronicle, The Liverpool Journal of Commerce și jumătate din acțiunile The Economist. Deși avea imaginea unui mogul de presă, era un acționar modest al Financial Newspapers Proprietors Ltd, subsidiara care conducea aceste ziare. Câștiga 3.000 de lire sterline pe an ca editor al The Banker, președinte al The Financial News și managing director al The Economist. Politicul și afacerile s-au intersectat în permanență în viața lui și a scris o serie de articole despre politicieni care aveau nevoie de apariții în publicațiile pe care le conducea. În 1929 a fost candidat al Partidului Conservator pentru alegerile generale, iar zece ani mai târziu, când Churchill a fost numit prim lord al amiralității, Bracken a devenit secretarul lui parlamentar personal.

După sfârșitul celui de al doilea război mondial, a fost ales ministru al Informațiilor (1941-1945). Nu era foarte popular în rândul angajaților ministerului. În 1945, a realizat fuziunea dintre Financial News și Financial Times, iar în 1951 a lansat History Today. S-a retras din politică în 1951, iar editorialul lui din The Financial Times a apărut săptămânal până în 1955. FT este cea mai credibilă publicație în ce privește subiectele cu tematică economică, fiind urmat de The Wall Street Journal și de The Economist, potrivit unui clasament al  Worldwide Professional Investment Community.