Capitalista săptămânii: Barbe Nicole Ponsardin (1777-1866)
Barbe Nicole Ponsardin este prima femeie care a condus o societate producătoare de șampanie și una dintre primele femei de afaceri din epoca sa. Șampania Veuve Clicquot Ponsardin este și astăzi renumită la nivel mondial, fiind unul dintre simbolurile luxului, eleganței și calității franceze.
La doar 28 de ani, a preluat afacerea familiei Clicquot Ponsard, în urma decesului soțului ei, și a decis ca numele șampaniei să conțină cuvântul Veuve (văduvă), iar până în prezent numele șampaniei este Veuve Clicquot Ponsardin. În 2012 s-au vândut aproximativ 1.500.000 de sticle în întreaga lume, Veuve Cliquot Ponsardin devenind a doua marcă de șampanie din lume ca vânzări.
Barbe Nicole Ponsardin s-a născut pe 16 decembrie 1777 în Reims (Franța), într-o familie de comercianți. Tatăl său, Ponce Jean Nicolas Philippe Ponsardin, era un om ambițios, care prin muncă și agoniseală a trecut de la clasa de mijloc în cea a nobilimii. Încă din copilărie, Ponsardin a fost puternic influențată de înclinațiile politice ale tatălui ei.
Ea s-a căsătorit la vârsta de 21 de ani cu François Clicquot, care provenea dintr-o familie bogată ce deținea podgorii, facea afaceri cu lână și tranzacții bancare. Soțul ei a murit șase ani mai târziu. Rămasă văduvă la 27 de ani, a preluat cârma afacerilor soțului. Ajutată financiar de socrul său, s-a hotărât să se concentreze asupra podgoriilor și a cramelor unde producea vin și șampanie.
Sub conducerea sa, afacerea a devenit prosperă: în 1805 a expediat 110.000 sticle de șampanie, dintre care 25.000 cu destinația Rusia, iar în 1814 a trecut peste embargoul impus Europei și a trimis către Sankt Petersburg 10.550 sticle de șampanie. În 1816 a reinventat rastelurile numite ”Pupitres„, unde sticlele stau orientate cu dopul în jos și sunt supuse procedeului ”remuage, adică la rotiri periodice pentru ca reziduurile de drojdie să se acumuleze în gâtul sticlei. Ea și-a dat sema că trebuie să modifice ceva la produsul ei pentru a face față comenzilor, astfel că a adăugat zahăr și drojdie la vinul său alb.
Drojdia generează o refermentare în sticlă, proces prin care zahărul se transformă în dioxid de carbon (tehnica este folosită și în prezent, cu foarte puține modificări). Jean-Rémy Moët, principalul concurent al lui Ponsardin, a fost nemulțumit că nu a reușit să reproducă metoda și că nu a reușit să afle secretul păstrat cu sfințenie de lucrătorii din pivnițele Veuve Clicquot Ponsardin. Producția de șampanie Veuve Clicquot Ponsardin a crescut constant, iar Ponsardin și-a propus să construiască un imperiu global.
A murit însă în 1866. Invenția ei permite producția în cantități mari a unor produse de calitate, care reprezină cu succes luxul și rafinamentul. La 10 ani după moartea sa, pe 12 februarie 1877, firma înregistrează prima etichetă galbenă cu marca fabricii, lucru neobișnuit pentru acea vreme.
Clicquot Ponsardin a fost poreclită ”La Grande Dame de la Champagne„ și din 1972 în cinstea ei se acordă premiul pentru cea mai bună femeie antreprenor sau director de firmă. La început premiul se acorda doar în Franța, apoi s-a extins și peste hotare, în 27 de țări. În fiecare an, după acordarea premiului, câștigătoarele din fiecare țară se întâlnesc la Reims pentru a lua parte la Forumul Internațional Business Woman. Discuțiile au loc pe domeniul ”Marii Doamne a Șampaniei„.