Capital străin vs. capital românesc

“În vara asta eram la Paris și, într-o piață de pe lângă Operă, am auzit tangouri celebre și oameni de toate vârstele dansau. Și am zis, iată, oamenii sunt în criză, criza e prezentă la Paris, peste tot în magazine, în restaurante, dar oamenii încep să caute o nouă normalitate. Va trebui să ne trezim și noi și va trebui să căutăm o altă normalitate.” Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, vorbea la finele anului trecut despre noul stil de viață a parizienilor, odată cu referirile băncii centrale la banii străini care “așteaptă terminarea ciclului economic actual pentru a veni din nou către România”. În cifre, intrările anuale de capital însumau în medie circa 16 miliarde de euro între 2004-2008, dar odată cu începutul crizei acest flux de bani s-a oprit, și, după cum spune Vasilescu, România trebuie să accepte că nu mai poate avea bunăstare din economisirea altor țări.

Investițiile străine au ajuns în 2011 la cel mai scăzut nivel din ultimii opt ani, iar pragul de circa 1,5 miliarde de euro este similar celui din perioada 2000-2002. Evoluția este catalogată de bancheri drept îngrijorătoare, nivelul reușind să acopere doar o treime din deficitul de cont curent, situându-se cu aproape jumătate sub pragul anului 2010, când investițiile au totalizat 2,22 miliarde de euro, și fiind numai o mică parte din vârful de 9,5 miliarde de euro înregistrat în 2008. “Evoluția slabă a investițiilor străine este urmarea deteriorării percepției investitorilor față de România, tergiversării eficientizării și restructurării sectorului public și infrastructurii deficitare”, declara recent Melania Hăncilă, economistul-șef al Volksbank, citată de Ziarul Financiar. La toate acestea se adaugă contracția consumului intern care a diminuat atractivitatea țării ca piață de desfacere.

Problema se manifestă la nivelul întregii regiuni a Europei Centrale și de Est, unde valoarea investițiilor străine este în picaj, ca urmare a reducerii apetitului pentru investiții. Soluția atragerii fondurilor europene, cea mai bună pentru a avea intrări de capitaluri care să nu amplifice datoria externă și pentru a genera creștere economică, este catalogată de oficialii europeni drept “dramatică”. Pe lângă riscul de a pierde din banii alocați pentru perioada următoare, economia românească întârzie să recupereze decalajul față de celelalte state din UE, după cum spune Benoit Nadler, expert la Directoratul General de Politică Regională din cadrul Comisiei Europene. Potrivit CE, rata de absorbție a fondurilor de către România este de doar 3,5%: “Dacă nu există proiecte implementate cu fonduri europene, nu va exista motorul pentru revenire economică, România nu are mecanisme de creștere economică. Astfel, România își va pierde din atractivitate pentru că va fi din ce în ce mai greu să recupereze decalajul față de alte state europene”. Printre motivele pentru care gradul de absorbție al fondurilor UE este atât de redus, reprezentantul CE a menționat procedurile licitațiilor tehnice, capacitatea redusă a beneficiarilor, dar și problemele de la nivelul autorităților de management. În cazul beneficiarilor, avansurile sunt mari, deci ei nu se grăbesc să obțină banii, iar la nivelul autorităților de management experții constată probleme de personal și de competență. “Toate aceste dificultăți împiedică firmele serioase să facă afaceri în România. Primim în fiecare zi la Bruxelles plângeri de la companii despre lipsa de transparență din România la licitațiile publice”, spune Nadler.