Când vrei să impozitezi ceea ce nu te-a preocupat

Natura umană este uluitoare; modul în care oamenii aleg să acționeze, ignorând realitatea și alegând orice altceva în afara soluției logice, este o manifestare fascinantă și, dacă nu ar avea efecte asupra societății, ar fi distractiv. Dar de multe ori efectul este distructiv.

Să încerc să explic: crowdfundingul este o industrie care a ajuns să valoreze miliarde de dolari, înregistrând în ultimii 4 ani o creștere de 167%. Principalele calități sunt eliminarea distanțelor și testarea produselor sau ideilor chiar înainte de a prinde viață. Distanțele: am citit un studiu care releva că în general între un antreprenor sau un artist începător, care ar avea nevoie de finanțare, și un potențial investitor există în medie o distanță de 5.000 de kilometri. Chiar în epoca internetului 5.000 de kilometri este o distanță prohibitivă, în măsură să stingă orice elan investoricesc.

Doi, publicul decide ce îi place sau nu, ce îl atrage sau nu, iar reacția oamenilor este crucială pentru orice idee, afacere sau antreprenor. În cazul în care ideea prinde, ai deja o bază de plecare, o mulțime care îți poate asigura resursa inițială de hype.

În al treilea rând, fără legătură cu cele de mai sus, banii. Crowdfundingul este o industrie în plină expansiune; am văzut estimări, poate mai vechi, de peste 5 miliarde de dolari și altele, recente, de peste 16 miliarde de dolari; chiar și varianta pesimistă, de 5 miliarde, tot este extrem de relevantă – toate acele mici afaceri și proiecte au obținut finanțări facile, fără bătaie de cap, acte și evaluări bancare. Dar Europa nu înseamnă chiar așa de mult: fără Marea Britanie, unde crowdfundingul, influențat, desigur de Statele Unite, este în plină expansiune, iar numărul platformelor este dublu față de a doua clasată europeană, Franța, bătrânul continent contabilizează doar 620 de milioane de euro (iar Marea Britanie, singură, 2,3 miliarde de euro). Piața pe care vor europenii să o impoziteze, așa-numita “reward-based crowdfunding”, a adunat anul trecut 120 de milioane de euro. 

Cred că avem aici un soi de dimensiune culturală, fragmentarea restului Europei contrastând cu pragmatismul anglo-saxon. Și cu moduri diferite de a privi lucrurile: Congresul american a ales să sprijine prin măsuri legale strângerea de fonduri de acest tip, în timp ce, iată, europenii se gândesc să impoziteze ceea ce nu i-a preocupat.
Fără crowdfunding, proiecte importante, de genul Nest, Oculus sau Pebble Watch (care a adunat 30 de milioane de dolari), poate că nu ar fi fost posibile. Punând o piedică de genul taxării, câte proiecte europene vor fi eliminate, câți investitori descurajați și câte start-up-uri de potențial succes se vor prăpădi? Cât va pierde Europa în ansamblu impozitând 120 de milioane de euro acum și renunțând la efectul pe care cele 120 de milioane l-ar avea în timp asupra economiei și pieței muncii?

La un moment dat un economist, un fizician și doi studenți au emis o parabolă, cea a maimuțelor și copacilor, pe care am mai prezentat-o cu ceva vreme în urmă. Și-a păstrat actualitatea: spațiul de producție este pădurea, fructele copacilor sunt bunurile, antreprenorii sunt maimuțele. Țările, pădurea, se dezvoltă pe măsură ce maimuțele trec dintr-un copac în altul, din zonele sărace ale pădurii în cele mai productive, cu fructe mai mari. Dar, pentru a ușura mersul maimuțelor, ar trebui ca pădurea să aibă o anume densitate, iar distanțele dintre copaci să permită maimuțelor să facă salturi ușoare. Echipa de cercetători crede că tocmai în nordul bogat al lumii pădurea are o dispunere inegală, există zone unde concentrația de arbori este mult prea mare și alternează cu „luminișuri” ce blochează drumul maimuțelor (gândiți-vă aici la tot ansamblul de control, birocratic, ce funcționează în Europa).