Când un miliard de dolari înseamnă mult prea mult. Ce este limitarismul economic

CÅND ELON Musk poate oferi 40 miliarde dolari pentru Twitter, po­durile sunt demontate pentru a per­mite trecerea megaiahturilor, iar bogații devin tot mai bogați, ceva nu este în regulă, susține un grup de filo­sofi, scrie Deutsche Welle.

Unii ar spune că nu poți fi nicio­dată prea bogat, însă inegalitatea eco­nomică în creștere îi face pe din ce în ce mai mulți oameni să consi­dere că acest lucru nu este corect. Unii sunt prea bogați.

Există o listă lungă de econo­miști, filosofi și lideri care au tratat problema redistribuției avuției de-a lungul secolelor. Sisteme politice întregi au fost clădite în jurul ideii de egalitate și de a împărți.

Limitarismul economic este un concept ce analizează ideea că ni­meni nu ar trebui să fie excesiv de bo­gat. Acesta se concentrează pe efec­tele ne­gative și riscurile de a avea per­soane superbogate. Discutând inega­li­tatea, acesta nu analizează pro­ble­mele sărăciei, ci se concen­trează pe faptul de a avea prea mult. Impune­rea unei limite superioare asu­pra avuției pe care o singură per­soană o poate acumula nu este me­nită a fi o pedeapsă, ideea fiind de a încuraja schimbări pozitive pentru sistemul economic și populație în general. În plus, la un anumit punct, banii în exces nu mai contribuie la starea de bine sau la o viață înflori­toa­re. Câteva milioane de dolari ar trebui să fie suficiente în majoritatea cazurilor.

Ingrid Robeyns, de la Universi­tatea Utrecht din Olanda, este cea care promovează conceptul. Acesta a generat reacții diferite la nivel global. „În Europa, publicul este de acord cu multe dintre argumentele limitaris­mu­lui, spre deosebire de SUA“, arată Robeyns. „Parte a culturii tra­diționale americane are legătură cu ideea visului american, credința că oricine are șansa de a deveni foarte bogat dacă se străduiește suficient“.

Moralitatea este în centrul limi­ta­rismului.

Când este moral necesar să se intervină într-o economie de piață spre beneficiul societății ca întreg?

În linii mari, Robeys argumentează că limitarismul este construit pe doi piloni principali: protejarea democrației și soluționarea nevoilor urgente ale societății care necesită acțiuni colective, ca schimbările climatice.  Din perspectiva inegalității politice, limitarismul se teme că inegalitatea poate submina democrația.

Nu este vorba doar de bani. Susținătorii limitarismului economic spun că bogații sunt un pericol pentru mediu pentru că produc amprente CO2 enorme. Utilizând banii în exces ai celor bogați, guvernele pot investi în sisteme de protecție a cetățenilor de vremea extremă, sau ar putea fi construite capacități suplimentare de energie regenerabilă, sau tehnologii mai bune.

Unii critici spun că limitarismul nu merge suficient de departe, în timp ce alți filosofi și economiști se opun ferm ideii limitării avuției.

Pentru Robeyns, există probleme din lumea reală în implementarea ideilor sale. Mai întâi, este aproape imposibil să ajungi la o definiție universală a ce înseamnă să fii prea bogat. În al doilea rând, chiar dacă acest lucru ar fi posibil, cum s-ar putea colecta banii în exces?

„Ideile pot schimba istoria. Unele o fac, altele nu“, concluzionează Robeyns. Poate că ideile sale nu sunt populare în unele părți, dar cel puțin acestea îi fac pe oameni să se gândească la inegalități.