Camuflaj

Norman Wilkinson a fost un pictor corect și productiv, căruia i-au plăcut marea, i-au plăcut vapoarele și i-au plăcut luptele navale. Poate părea oarecum infantil, dar Wilkinson a trăit în cea mai războinică perioadă a lumii; dacă traversezi, ca persoană matură, cele două războaie mondiale, mă tem că lupta ajunge cumva să te intoxice.

Dar Wilkinson nu a pictat numai bătălii, ci și marine delicate, peisaje, ilustrație de revistă sau afișe. În Primul Război Mondial, Wilkinson a propus amiralității britanice o modalitate aparte de camuflaj, bazat pe jocuri de forme și culori. Ideea era nu de a ascunde obiectul, așa cum vor actualele sisteme de camuflaj, ci de a înșela ochiul privitorului – observator pe un vas inamic sau comandant de submarin folosind periscopul – în privința mărimii navei și a direcției sale.

Amiralitatea a acceptat ideea, așa că Wilkinson și colaboratorii săi, pictori, studenți la arte și artizani au beneficiat de unele dintre cele mai mari suprafețe de lucru din istoria artei, iar unele realizări ale lor (Google!) sunt opere de artă în sine. Ar mai trebui spus că însuși Picasso a fost influențat de “dazzle camouflage”; artistul a iscat curentul cubist după ce a admirat pe străzile Parisului un tun astfel pictat.

Trecerea de la tunuri și vase de luptă la societatea românească este oarecum firească, zic cu un zâmbet ușor. Spuneam mai devreme că termenul momentului ar fi “camuflaj”; este vorba de armata de inși camuflați în spatele relațiilor, funcțiilor, intereselor partinice sau trans-partinice, carieriști și birocrați care nu numai că țin societatea în loc, ci, mai mult, o împing înapoi. Ești cam nătâng? Camuflează-te în spatele unui noian de vorbe și numere și lumea nu va remarca. De cele mai multe ori.

Nu te pricepi să colaborezi? Camuflează-te în dosul unei mine încruntate și adoptă tactica “nimic nu-mi place!”. Camuflajul poate fi orice, un tricou albastru, tăcerea sau țipătul, privirea, retorica calpă.
N-ai idei? Camuflează-te și fură ideile altora.

Dacă te vei picta suficient de bine încât privitorii să nu-ți intuiască adevărata direcție, scopurile reale și intențiile, vei reuși. Sigur că în proces vor apărea pagube colaterale, poate un amic supărat, poate un coleg înșelat, poate cineva apropiat dezamăgit, poate niște milioane de oameni supărați, dar camuflajul te va proteja și de asta.

De regulă liderii, dictatorii, șefii par a fi vinovați pentru relele lumii. Dar n-ar trebui să uităm de cei camuflați, cei care le fac treburile liderilor, dictorilor sau șefilor, de cei ce profită de lipsa moralității, de formularistică și de absurdul legii. De cei ce acceptă, de cei lipsiți de loialitate, orbi și surzi.Camuflați.