Călătoria Primului Împărat în Lumea de dincolo

Uriașul Dragon al Răsăritului s-a trezit (așa cum prezisese Napoleon), iar mișcările lui acaparatoare, îndreptate spre tot mai multe domenii, dau fiori Occidentului. După ciocnirile conflictuale din secolele XVI (când s-a încercat impunerea creștinismului) și XIX, aceasta pe care trăim azi pare cea mai neliniștitoare. Tocmai de aceea, sondarea “cutiei negre” a mentalului chinez, a cutumelor și istoriei multimilenare a Imperiului de mijloc pare azi, în spațiul occidental, o preocupare din ce în ce mai justificată și mai plină de interes.

Cartea cercetătorului britanic John Man (interesat de Mongolia și China, dar și de contactele Orientului cu Occidentul – vezi volumul său despre legendarul voiaj al lui Marco Polo) merge chiar la rădăcina problemelor. Mai precis la perioada de formare a națiunii chineze, când Primul Împărat a intuit că unitatea este o idee strălucită și a transformat China Statelor Combatante în “miezul națiunii unice de azi”. Canavaua pe care se țese povestirea sa este constituită de Armata de Teracotă (o colosală oaste de 8.000 de războinici în mărime naturală și cai de lut, una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din toate timpurile) și de avatarurile sale. Această supraumană înșiruire de trupuri și chipuri umane de lut a fost modelată în decursul a doar zece ani și a fost îngropată, ca o “armată a spiritelor” faste, în anul 210 î.Hr., ca să-l vegheze pe Primul Împărat în călătoria sa prin Lumea de dincolo.

Pornind de la descoperirea ei întâmplătoare, în 1974, de către niște țărani care căutau apă, John Man retrasează istoria obârșiilor Imperiului, construirea marelui Zid, și ajunge în vremurile noastre, când provincia Xian și arealul în care au fost scoși din țărână doar 1.000 de războinici atrage anual circa două milioane de vizitatori pe an.

John Man, “Armata de teracotă”, Editura Litera, București, 2012