Ca dracul de tamaie

Strategia fiscala a autoritatilor, prezentata saptamana trecuta la ANAF, ar urma sa aduca pana in 2013-2014 cresterea cu cateva procente bune a ponderii in PIB a veniturilor bugetare, la 38%, fara masuri speciale ori majorari de taxe in viitorul apropiat, ci doar prin simpla eficienta a colectarii si a masurilor antievaziune.

Nici macar reducerea promisa a CAS cu 6% de la 1 ianuarie 2008, pusa la indoiala in ultima vreme, nu pare sa fie amenintata de o asemenea viziune. Tonul pozitiv al guvernantilor, care au folosit prezentarea la ANAF a strategiei ca un prilej bun de a recapitula realizarile cotei unice, nu e lipsit de temei, din moment ce ministrul finantelor, Varujan Vosganian, a recunoscut abia acum ca in 2005, introducerea cotei unice de impozitare pe un fond de crestere economica intensa a insemnat un fel de „plimbare cu bidonul de benzina prin incendiu“. Totusi, optimismul afisat acum ar putea sa fie de scurta durata.

Dincolo de eterna perspectiva a alegerilor anticipate, care ar impinge la noi masuri fiscale prietenoase pentru electorat, sau de temerile Comisiei Europene ca Romania ar fi in pericol sa depaseasca plafonul de deficit bugetar de 3% din PIB, e greu ca doar niste promisiuni de colectare mai buna a impozitelor sa poata furniza Romaniei banii de care o sa aiba nevoie din acest an pentru reforme, dezvoltare rurala, cofinantarea proiectelor UE, plus contributiile la bugetul comunitar. Acesta este sensul recomandarii de acum cateva zile a Bancii Mondiale, dupa care Romania ar avea nevoie de o „politica fiscala mai ambitioasa“, adica sa profite de cresterea economica inalta pentru a imbunatati situatia finantelor publice si a strange bani mai multi la buget. Reactia indirecta a premierului Tariceanu a fost insa cat se poate de limpede: comentariul lui a fost „trop d’impot tue l’impot“ (prea mult impozit omoara impozitul), cu completarea ca  „trebuie sa ne ferim ca dracu’ de tamaie“ de cresterea fiscalitatii.