Businessurile românești nu sunt pregătite pentru moartea fondatorilor
Nu există o rețetă de succes care să fie universal valabilĂ și să asigure succesiunea unei afaceri atunci când cei care au înființat-o pleacă pe lumea cealaltă.
Ironic, trebuie să ai același noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă și fără războaie publice de la o generație la alta.
Și moartea face parte din viață, din business.
Iar companiile antreprenoriale românești nu sunt pregătite și nu se pregătesc pentru situația în care fondatorii afacerilor, ai brandurilor românești, nu mai sunt – pleacă să facă afaceri într-o altă lume, cu speranța că e mai bună.
Dacă nu și-au pus lucrurile în ordine atunci când erau în putere (cine își face o asigurare când este sănătos sau se duce la medic fără să fie bolnav sau se duce la notar să-și facă testamentul când soarele e pe cer?), după ei se prăbușesc companii, urmașii ajung în tribunale luptându-se pentru avere, iar de multe ori se trezesc chiar pe cap cu datorii sau cu probleme pe care nu știu să le gestioneze pentru că nu au fost implicați în business.
Patriciu, Adamescu, Ovidiu Popescu – Petrol Export Import, Ilie Vonica – Polisano Sibiu și acum Bărbuț de la AdePlast au scos la iveală fața ascunsă a unor businessuri.
Toți cei cinci antreprenori au făcut carieră, au creat ceva, au ajuns la businessuri de zeci, sute și chiar miliarde de euro, cum a fost cazul lui Patriciu, într-un termen extrem de scurt, dar după dispariția lor s-a ales praful.
A fost o cădere violentă, de sus de tot.
Poate nu sunt multe cazuri, dar au fost atât de puternice încât au rămas pe retină.
Din imperiul lui Patriciu (bancherii spun că a luat aproape un miliard de dolari din vânzarea Rompetrol/Petromidia) aproape că nu a mai rămas nimic (poate niște clădiri de birouri).
Pe imperiul lui Dan Adamescu se bat fosta soție și fiul lui direct. Astra Asigurări a intrat în faliment și deja se așterne praful pe dosarele celei mai mari companii de asigurări din România, iar celebrul magazin Unirea se degradează în fiecare zi, sfâșiat între urmași.
Din Petrol Export Import, mândria industriei petroliere din perioada Ceaușescu, nu a mai rămas nimic.
Polisano Sibiu, grupul farmaceutic și medical fondat de Ilie Vonica, încearcă diferite forme de supraviețuire pe bucăți.
Iar în ultimul caz, la AdePlast, după moartea lui Bărbuț, băieții lui încearcă să recupereze compania pe care tatăl lor nu a vrut să le-o lase, după cum spun ziarele.
Toți acești fondatori s-au trezit în timpul vieții că au creat niște businessuri mari într-o perioadă scurtă, businessuri care au ajuns să valoreze zeci, sute și miliarde de euro.
Prea puțin și-au pus problema succesiunii, sau dacă și-au pus-o, nu au mai avut timp să o implementeze.
Mulți nu au știut ce să facă cu banii pe care i-au câștigat pentru că nu au avut de la cine să învețe, ei fiind prima generație de capitaliști în România după 1990.
După ce a încasat banii din vânzarea Rompetrol, Patriciu și-a făcut restaurantul lui, iar achiziția unui iaht a fost ceva normal când te caută toți bancherii din lume să-ți administreze banii.
Ei nu au mai avut timp și ani să-și implice copiii în business ca să știe cu ce se mănâncă.
De altfel, marea majoritate a urmașilor, cam 80%, spun că nu ar vrea să preia afacerea părinților lor pentru că este prea greu și nu vor să treacă prin ce trec părinții lor. Așa că preferă banii și o viață mai liniștită sau să se ocupe de businessuri mai mici.
Afacerile antreprenoriale românești sunt extrem de tinere și nimeni nu se gândește la moarte, respectiv când fondatorii, cei care sunt sufletul businessurilor și care cunosc toate dedesubturile, nu vor mai fi.
Pe de altă parte, sunt antreprenori români care, constatând că nu au urmași în business, decid să-și vândă afacerile pentru a nu lăsa în urmă războaie în familie.
De asemenea, este greu să aduci manageri care să preia conducerea afacerilor și să fie acceptați de cei din familie atunci când fondatorii nu mai sunt.
Nu există o rețetă de succes care să fie universal valabilă și să asigure succesiunea unei afaceri atunci când cei care au înființat-o pleacă pe lumea cealaltă.
Ironic, trebuie să ai același noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă și fără războaie publice de la o generație la alta.