Bunicule, de ce ți-ai vândut votul pe 30 de ouă? Atât a valorat viitorul meu? Și tu, prietene, de ce nu ai luptat pentru ce ai crezut, sau, mai bine, de ce nu ai crezut în ceva? „Nu m-am dus l
„Nu m-am dus frate, că eu sunt apolitic”. Așa mi-a răspuns un prieten IT-ist, care lucrează la o multinațională, când l-am întrebat dacă a fost la vot în 2016 la alegerile parlamentare.
Prezența la vot în cadrul alegerilor parlamentare a fost de 39,49% per total, iar prezența în rândul tinerilor cu vârsta între 18-24 de ani a fost sub 30%, în timp ce segmentul demografic cu vârste cuprinse în intervalul 25-34 de ani s-a prezentat la vot în proporție de 34%, potrivit datelor IRES.
Oricât de mult am încercat să înțeleg ce înseamnă „apolitic”, în cadrul unei structuri democratice, unde „demos cratos” (n.r: lb latină) se traduce în „puterea poporului”, nu pot să nu observ un paradox.
Chiar dacă tu nu vrei să schimbi cursul politicii în România pentru că „votul tău nu contează”, politica va schimba drastic cursul vieții tale.
Când contribuțiile vor trece de la angajator la angajat, tu nu vei putea spune: „frate, eu sunt apolitic”, iar când controversatele legi ale justiției te vor face să simți că ești victima unei nedreptăți, nu vei putea apărea în fața unei instanțe cu un tricou pe care să scrie „frate, sunt apolitic”.