O bulă dot com 2.0 se naște la orizont? Șefii companiilor de tehnologie încep să recunoască faptul că AI-ul ar putea fi mai degrabă subiect de speculație pe bursă decât de revoluție tech după ce investiții de miliarde au început să curgă, dar fără să genereze profituri semnificative sau să ducă la crearea unor tehnologii uimitoare
Executivii din tehnologie își exprimă tot mai des îngrijorarea că în sectorul inteligenței artificiale se formează o bulă, pe fondul unor evaluări care au luat avânt mult peste nivelul pe care îl justifică veniturile actuale. În ultimele săptămâni, piețele au…
Executivii din tehnologie își exprimă tot mai des îngrijorarea că în sectorul inteligenței artificiale se formează o bulă, pe fondul unor evaluări care au luat avânt mult peste nivelul pe care îl justifică veniturile actuale. În ultimele săptămâni, piețele au început să se confrunte cu ideea că prea mult capital se îndreaptă spre boom-ul AI, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea profiturilor și nivelul real al cererii.
Dacă până acum avertismentele proveneau în principal din zona financiară, inclusiv de la lideri precum David Solomon (Goldman Sachs) și Ted Pick (Morgan Stanley), îngrijorările s-au extins și în rândul fondatorilor și directorilor companiilor care dezvoltă chiar tehnologia AI. Celebrul investitor Michael Burry, cunoscut pentru pariul „Big Short”, a acuzat în această săptămână marile companii de infrastructură AI – așa-numiții „hyperscalers” – că subestimează masiv deprecierea cipurilor, ceea ce ar supraevalua puternic profiturile unor jucători precum Oracle sau Meta.
În interviuri acordate CNBC la Web Summit Lisabona, mai mulți CEO au recunoscut deschis că situația actuală prezintă semne de supraîncălzire. Jarek Kutylowski, CEO-ul DeepL, afirmă că „evaluările sunt exagerate” și că există indicii clare ale unei bule iminente. Hovhannes Avoyan, CEO Picsart, spune că multe startupuri AI sunt finanțate la evaluări uriașe în ciuda faptului că nu generează venituri reale, fiind susținute mai degrabă de „vibe revenue” decât de performanțe concrete.
Chiar și David Risher, CEO-ul Lyft, admite că „suntem cu siguranță într-o bulă financiară”, deși crede în potențialul transformator al tehnologiei. El face distincția între entuziasmul financiar, pe care îl consideră riscant, și infrastructura tehnologică – centre de date, modele AI tot mai avansate – care, în opinia sa, va continua să aibă un rol esențial în economie pe termen lung.
În ciuda temerilor, cererea pentru soluții AI rămâne puternică, iar executivii se așteaptă ca aceasta să crească în 2026. Totuși, adoptarea este încă dificilă: companiile sunt interesate, dar întâmpină probleme în integrarea tehnologiilor la scară largă. Kutylowski subliniază că interesul este enorm, dar nu crede că „fiecare organizație” va avea în curând implementări mature.
În paralel, investițiile continuă să explodeze. Un raport recent al Accel arată că până în 2030 capacitatea centrelor de date AI ar putea ajunge la 117 gigawați, investițiile totale necesare în următorii cinci ani fiind estimate la 4 trilioane de dolari. Pentru recuperarea acestei sume ar fi nevoie de aproximativ 3,1 trilioane de dolari în venituri. Nvidia, OpenAI și alți giganți au anunțat deja proiecte de miliarde pentru a extinde infrastructura la nivel global. Accel consideră că trei motoare vor alimenta această creștere: modelele AI tot mai puternice, serviciile AI de nouă generație și „revoluția agentică” din companii, în care AI va prelua sarcini operaționale.
Nu toți sunt însă convinși că investițiile masive sunt necesare. Ben Harburg, managing partner la Novo Capital, crede că estimările privind nevoia de energie, chipuri și centre de date sunt exagerate și avertizează că și în infrastructură se poate contura o bulă. Potrivit lui, chiar și liderii industriei ar recunoaște în privat că proiecțiile inițiale au fost prea optimiste.
Pe măsură ce capitalul curge în continuare spre AI, industria se află la intersecția dintre un potențial istoric și un risc financiar tot mai evident. Deși tehnologia pare pregătită să redefiniească sectoare întregi ale economiei, decalajul dintre promisiune și monetizare rămâne o vulnerabilitate majoră — iar întrebarea dacă piața poate susține evaluările actuale devine tot mai dificil de ignorat.