București, Cluj, Timișoara, Iași și restul

Cei din prezidiu, șefi de recrutare – Lugera și directori de HR de la EY (firma de audit și consultanță) și Pepsi – răspund că salariile entry-level sunt de 2.000 – 2.500 de lei net pe lună, plus bonuri de masă.

Companiile, în special multinaționalele și firmele de recrutare care lucrează pentru multinaționale, umblă ca zombii în căutare de forță de muncă, în căutare de oameni tineri, în căutare de studenți, în căutare de talente.

De cinci ani de zile Bucureștiul și principalele orașe din țară ca pondere economică cresc continuu, punând presiune pe piața muncii și pe salarii, ceea ce înseamnă, la polul opus, coșmarul companiilor și directorilor de HR.

Dragoș Gheban, managing partner la firma de recrutare Catalyst Solutions, spune că piața salariilor crește susținut: așteptările salariale ale candidaților au crescut cu peste 10% în primele trei luni din acest an față de aceeași perioadă a anului trecut. Un angajat cu cinci ani de experiență în sectorul tehnic, IT sau în industrie se așteaptă la un salariu de 5.500 de lei net, iar unul din domeniul financiar la 4.000 de lei.

Andrei Caramitru, partener la Boston Consulting Group, spune că Bucureștiul ar putea plăti un salariu mediu de 1.500 de euro net (6.750 de lei net), fără probleme, având în vedere nivelul ridicat de productivitate și PIB-ul, mai mare cu o treime decât media UE.

În acest moment în București salariul mediu este de 2.800 – 3.000 de lei net (660 – 700 de euro).

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spune că regiunea București-Ilfov poate face față fără probleme Uniunii Europene și chiar poate adopta euro.

„În zona București-Ilfov, nivelul de trai a devenit superior mediei UE, iar vestul și centrul țării converg rapid spre acest deziderat, având drept principal catalizator prezența investițiilor străine directe. În schimb, regiuni din sudul și estul țării sunt printre cele mai sărace regiuni din Europa și au realizat progrese relativ modeste în ultimul deceniu. Comisia Europeană a semnalat riscul ridicat de excluziune socială în aceste zone, însă noi ar trebui să sesizăm primii aceste probleme. Din păcate, lipsa infrastructurii care să interconecteze provinciile istorice acționează în sensul permanentizării decalajelor de dezvoltare. Este evident că se impun măsuri concrete în sensul ameliorării acestei situații dacă ne dorim ca România să adere cu succes la zona euro.”

Într-un articol din luna martie din Bloomberg Businessweek, una dintre cele mai cunoscute reviste săptămânale de business din lume, se vorbește despre Brexit și despre faptul că marile firme din centrul financiar al Londrei discută extrem de serios să plece de acolo cu centrele lor de servicii și să vină în Europa de Est. Polonia este prima pe listă, cu Varșovia și Cracovia, urmează Cehia cu Praga și Ungaria cu Budapesta, după care vine România cu București și Cluj.

Conform studiilor centrelor de servicii, numărul de joburi în finance, marketing, IT, cercetare și dezvoltare, HR pentru regiunea Europei de Est se vor tripla în următorii 3-5 ani, până la un milion.

Nu știm câte joburi vor „veni” în România, dar cu puțin noroc 50.000 de poziții pot fi transferate în București, Cluj, Timișoara, Iași.

Din păcate, piața românească nu s-a pregătit pentru acest lucru, România neavând o politică coerentă pentru a face rost de forțe de muncă care să vină în întâmpinarea cererii.

Cu excepția studențiilor din Republica Moldova care vin în București, Iași și Cluj, nu există politici de a atrage tineri din Ucraina, Serbia, Ungaria, chiar și din Spania, Portugalia, Italia, Grecia, care nu-și mai găsesc locuri de muncă acasă (în Spania și Grecia șomajul în rândurilor tinerilor este de 40%).

Bucureștiul și Clujul pot atrage fără probleme tineri din alte țări. Engleza este o limbă universală, iar în câțiva ani poți să înveți și româna ca să te descurci în conversații uzuale.

România încă este o țară închisă din punctul de vedere al legislației; autoritățile și administrațiile sunt încremenite în timp, cei de la Palatul Victoria, partidele și cei din Parlament au alte teme, și putem rata o șansă istorică de a lua joburi mai bine plătite delocalizate din alte părți și de a schimba piața muncii într-un sens pozitiv. Bucureștiul trebuie să devină un oraș de centre de servicii, cercetare și dezvoltare, de head quarter pentru companii, un oraș multinațional, ca New York sau Londra.

Clujul ar putea să devină un Silicon Valley, pentru că este mai antreprenorial, mai naționalist, mai liniștit; acolo proiectele au timp să se așeze. Timișoara ar putea lua centrele de dezvoltare în industrie și IT. Iașiul ar putea fi un centru de entry-level pentru Moldova, Ucraina, Rusia, care să distribuie apoi forță de muncă și proiecte la următorul nivel, unde valoarea adăugată este mai mare.

Din păcate, lipsa infrastructurii și a investițiilor publice din România face ca numai câteva orașe să beneficieze de schimbările la nivelul Europei, de trecerea de la industriile tradiționale la cea a serviciilor. Restul orașelor vor rămâne mult în urmă, cu foarte puține posibilități de a atrage investiții și de a fi parte a unor trenduri globale.