Browserul, procesul și bursa

În toamna anului 2008, când Google a lansat Chrome, m-am întrebat împreună cu toată lumea de ce are nevoie Google de propriul său browser, mai ales în condițiile în care era în continuare principalul susținător al fundației Mozilla și, implicit, al browserului Firefox. Supoziția mea a fost că Google nu intenționa să se angajeze într-un nou război al browserelor, că doar expunea o “probă de concept” și o tehnologie de compilare dinamică a codului JavaScript, pe care și-o dorea preluată de alți producători. Desigur, un JavaScript mai rapid ar fi sporit atractivitatea aplicațiilor sale din web. Am greșit atunci, pentru că, încetul cu încetul, Chrome a început să capete popularitate, iar cota sa de piață a crescut în mod constant de atunci. Deși se părea că această creștere se face pe seama utilizatorilor Firefox, s-a dovedit că, de fapt, aderenții veneau mai degrabă de la Microsoft Internet Explorer, a cărui cotă a scăzut continuu.

În această primăvară, rapoartele Statcounter au consemnat faptul că pentru o zi (18 martie) Chrome a depășit Internet Explorer. Însă graficele care desenau tendințele indicau foarte clar unde se va ajunge: în săptămâna 14 – 20 mai 2012, Chrome a avut 33,76% dintre utilizatori, iar IE doar 31,94%, în vreme ce Firefox se menținea într-o ușoară scădere, pe la 25%. O ușoară creștere a înregistrat și Safari, care poate fi pusă în relație cu creșterea cotei computerelor de la Apple. Nu fără semnificație este și faptul că în zona telefoanelor și a tabletelor Android, browserul integrat (Robot) a depășit rivalul Opera. Un alt aspect interesant este că utilizarea Chrome a crescut mai ales în Rusia, Asia și America de Sud, în vreme ce în Statele Unite și Marea Britanie, Internet Explorer conduce încă destul de detașat, iar Europa pare să prefere Firefox. Un alt fenomen constatat de Statcounter este că IE conduce în zilele de lucru, în vreme ce Chrome este mult mai utilizat în weekend-uri, ceea ce indică faptul că multe companii mențin politici care impun Internet Explorer, dar acasă utilizatorii preferă Chrome.

Să notăm totuși că marja de eroare a acestor statistici este destul de mare, Statcounter monitorizând doar vreo trei milioane de situri web, iar uneori semnăturile browserelor sunt false. Cam la fel procedează și W3Counter, care încă nu a consemnat schimbarea de lider, dar diferența este minusculă și datele sunt din aprilie. Important este că ambele contoare spun același lucru despre tendințe, așa că este foarte probabil ca în următoarele luni Chrome să fie clar în frunte, deși statisticile consemnează că recent IE9 (o versiune mult mai bună) a reușit să se impună în fața versiunilor mai vechi. Poate că următorul Windows va veni cu o versiune nouă de Internet Explorer, dar impresia dominantă este că mulți utilizatori și-au pierdut încrederea în browserele de la Microsoft și tendința generală va rămâne aceeași.

Are vreo importanță? La urma urmei e același web pe care-l vedem, indiferent de browser. Nu chiar… Pe lângă viteză și stabilitate, principala atracție a unui browser o constituie extensiile, iar aici Chrome excelează în primul rând prin modul cum se integrează acestea cu aplicațiile web de la Google, în special Google Plus și Drive (adică suita office online). Pe de altă parte, Chrome și aplicațiile Google tind să acapareze cea mai mare parte a interfeței, pregătind astfel terenul pentru noile notebook-uri (sau poate tablete) echipate cu sistemul de operare Chrome OS.

Cam atât despre Chrome, pentru că am rămas dator cu continuarea unor subiecte din săptămânile trecute. Prima se referă la procesul dintre Oracle și Google privind anumite drepturi de proprietate intelectuală. Noutatea este că juriul a decis că Google nu a violat patentele deținute de Oracle, ceea ce înseamnă că Oracle nu poate cere despăgubiri bazate pe vânzările de aparate Android și, prin urmare, Google nu are obligația să facă publice datele privind câștigurile pe care le-a avut de pe urma platformei (una dintre mizele majore ale procesului). Partea referitoare la încălcări ale copyright-ului s-a încheiat în coadă de pește, pentru că jurații n-au putut să se pronunțe în chestiunile cele mai importante (API-uri și “fair use”). Indiferent ce va decide judecătorul, una din părți va cere recurs.

Debutul Facebook pe bursă a fost un fiasco. Computerele s-au defectat, iar băncile care au girat lansarea – Morgan Stanley, JP Morgan și Goldman Sachs – au compromis ce mai era de compromis. Prețul acțiunilor a căzut și urmează anchete și procese. Dar utilizatorilor nu pare să le pese.

Pentru mai multe comentarii ale lui Mircea Sârbu vizitați www.bmag.ro/opinii