Brexit, poveste despre două orașe și pești

Pentru pescarii din Whitby, un Brexit fără acord ar însemna că vasele de pescuit de pe continent nu vor mai avea voie să pescuiască în apele lor. UE nu le va mai impune cote de pescuit. Nu va mai trebui să împartă cu nimeni peștii. Brexitul dur i-ar mulțumi.

În ceea ce privește micul oraș Dieppe, dacă după Brexit se închid granițele dintre Marea Britanie și se introduc controale vamale, acesta va fi pus în fața imposibilului. Pur și simplu nu are suficiente spații pentru a face față cozilor lungi de la punctele vamale. „Dacă va fi un Brexit dur, va fi haos total pe străzi”, crede Jean-Luc, un localnic. Pentru pescarii din Dieppe, Brexitul dur ar putea însemna pierderea locului de muncă.

Oamenii portului și locuitorii din Dieppe au ajuns să trăiască cu frica Brexitului, după cum a descoperit un reportaj al Deutsche Welle.
Dieppe are legături mai strânse cu Regatul Unit decât alte orașe din Normandia. Feribotul dintre Dieppe și Newhaven este cea mai veche legătură între Anglia și Franța și a fost o punte între Paris și Londra cu mult înainte de tunelul feroviar de sub Canal, care leagă direct cele două capitale cu trenul abia din 1994.

Unii observatori spun că Brexitul ar putea stimula afacerile din Dieppe – dacă centrele logistice majore din Calais și Dunkirk sunt supraîncărcate de controalele la frontieră, porturile alternative ar putea deveni mai atractive. Departamentul (unitate administrativă fraceză) Seine-Maritime, care operează ruta Newhaven-Dieppe, discută deja introducerea mai multor ture de feribot. Optimism este și în Dieppe, dar numai la nivelurile de sus. Autoritățile portuare de acolo și oficialii municipali de rang înalt spun că orașul cu aproximativ 35.000 de locuitori va putea să controleze efectele Brexitului și țin să sublinieze că sunt pregătiți pentru toate situațiile posibile. Însă planurile există doar în mintea oamenilor. Traficul va crește, iar inspectarea bunurilor, inclusiv a animalelor, ar putea deveni o problemă reală. Aproximativ 600 de cai sunt expediați în Dieppe din Marea Britanie în fiecare an și, deocamdată, orașul intenționează să-i verifice și să-i adăpostească pe terenurile unui hipodrom de la marginea orașului. Fructele și legumele aduse din Marea Britanie vor sta probabil în depozitele specifice din port în așteptarea inspecției. Niciunul dintre porturile franceze de la Canal nu pare să fie pregătit de asalt.

La 200 de kilometri spre nord, în Calais, un nod de trafic major, ofițerii vamali au ajuns în titlurile știrilor introducând în mod voit „controale mai stricte“, producând astfel perturbări de trafic majore – o mostră a ceea ce va aduce Brexitul. Poliția a fost forțată să blocheze mai multe ieșiri de pe autostradă în timpul protestului vameșilor, care urmăreau să atragă atenția asupra condițiilor în care lucrează. În timp ce ofițerii vamali se luptă pentru salarii mai mari și condiții mai bune de muncă, pescarii din Dieppe se tem de șomaj. „În cazul unui Brexit dur, Marea Britanie ar putea să-și închidă apele“, spune Pascal Coquet, un fost pescar care acum îi reprezintă pe producătorii și procesatorii de scoici francezi. Guvernul de la Paris a promis că va oferi un sprijin financiar temporar într-un astfel de scenariu, însă pescarii nu vor să fie plătiți și să stea degeaba în port. Ei vor să muncească.

Dacă Brexitul va fi unul dur, nu va dura mult timp până când apele franceze vor deveni aglomerate, avertizează Coquet: „Dacă celelalte state din UE va trebui să-și retragă navele din apele britanice, ar fi de două ori mai multe bărci pentru jumătate din pește.“ Pentru a înrăutăți situația, autoritățile au aprobat construirea a trei ferme eoliene pe coasta franceză, în mijlocul unor zone de pescuit bogate, se plânge Coquet. „Chiar și investitorii spun că în timpul lucrărilor de construcție peștii vor ocoli zona, nu vei mai prinde nimic pe o rază de 25 de mile nautice.“

Pe Loic Marguerie, un tânăr pescar care a cumpărat barca lui Coquet când acesta s-a retras, îl îngrijorează viitorul. „Dacă nu mai putem pescui pe coasta britanică, pierdem 80% din captură“, spune el. Are doar 30 de ani. Marguerie și echipajul său de patru persoane își prind cea mai mare parte din pește în apele britanice. Nu e de mirare că în special pescarii britanici abia așteaptă Brexitul. „Este poate singura industrie de acolo pe care Brexitul ar face-o cu adevărat fericită“, spune Marguerie. „Cu cât este mai dur Brexitul, cu atât va mai bine – ei și-ar dori să secționeze Canalul Mânecii și să-și închidă jumătatea pentru bărcile străine.“

Dar familia sa, inclusiv părinții și bunicii, pescuiește de mult timp în apele britanice. „Nu ne puteți lua asta pur și simplu peste noapte, nu-i așa?“ Toți pescarii din Dieppe sunt îngrijorați.

Deocamdată, Marguerie încă poate pescui scoici. Din fericire pentru el, cele mai bune locuri pentru prinderea popularelor moluște sunt în apele franceze. Marguerie nu ține legătura cu niciun pescar britanic. Îi vede pe Canal, dar nu comunică, spune el.

Coquet este convins că vor veni  vremuri tulburi pentru Franța. În funcție de modul în care Brexitul se va desfășura, spune el, „oamenii vor învăța să își controleze furia, iar pescarii francezi vor ști cum să-i împiedice pe cei englezi să treacă granița și să le fure scoicile.“

În Whitby, Marea Britanie, deocamdată vântul dinspre Marea Nordului e prea puternic pentru ca pescarii să iasă în larg, scrie CNN. În schimb, în diminețile cenușii ei se adună într-un grup pestriț la cantina din port. Ceaiul este puternic. Râsetele sunt la fel de puternice. Discuția poate deveni directă – mai ales când subiectul este Brexitul. „Debandadă“, izbucnește James Cole, un pescar care pescuiește în aceste ape de 35 de ani. Și Theresa May? „Nu poate conduce. O tot dă în bară de la bun început.“ Acești bărbați își petrec majoritatea zilelor de muncă pe mare, dar sunt serios informați despre toate lucrurile ce țin de Brexit. Este ceva personal, spun ei.

„La bord îl am pe fiul meu, cât și pe frate-miu“, spune Cole. „Și aș vrea să văd că pentru ei industria pescuitului are un viitor“. Richard Brewer, în vârstă de 62 de ani, este un alt pescar care toată viața lui a pescuit în regiune. Și el lucrează împreună cu cei doi fii ai săi. Spune că a urmărit fiecare vot important din parlament în ceea ce privește Brexitul. „Sperăm ca astfel să putem prelua controlul apelor și destinelor noastre.“

Whitby este un oraș de coastă din nordul Angliei, străbătut de un port îngust și lung. Pescarii din Whitby sunt suporteri înverșunați ai Brexitului cu gândul la o singură chestiune. Tot ce doresc este să scape de politica comună de pescuit a Uniunii Europene. Ei dau vina pe acele reglementări pentru cotele scăzute care lasă vasele fără afaceri. Și sunt foarte supărați că pescarii europeni au acces la apele britanice.

„Trebuie să avem control asupra navelor care intră în zonele noastre“, zice Brewer. „Și aceasta este una dintre misiunile pentru care sper că May va continua să lupte.“

Premierul a promis că planul pentru Brexit îi va elibera pe pescarii britanici de politica de pescuit comună. Doar pentru acest motiv mulți dintre comandanții flotei din Whitby au acceptat să susțină acordul lui May. Însă, spune Cole, nimeni nu este surprins că parlamentul a respins acordul premierului a doua oară. „Este așa cum era de așteptat. Guvernul habar nu are și ar trebui să arate că are sânge în vine și să forțeze un Brexit fără acord cât mai repede posibil“, crede el.

Whitby este un oraș frumos, chiar și atunci când norii sunt jos și ziua este gri. Este împărțit în două de un port îngust și lung, cu case, magazine, hoteluri și puburi construite pe pante care se ridică abrupt de fiecare parte. Ruinele dramatice ale abației Whitby domină peisajul dinspre sud. Statuia celui mai cunoscut locuitor al orașului, exploratorul James Cook, privește portul din partea de nord. Această combinație de istorie, frumusețe și farmec înseamnă că se câștigă bine din turism aici, mai ales vara. Prin urmare, nu toți localnicii sunt de acord cu pescarii că Brexitul este bun pentru oraș.

Graham Collinson este administratorul mai multor case de vacanță în Whitby. El se plânge că are deja probleme în a atrage personal din Europa continentală. Collinson și vechiul său prieten, pensionarul Steve Hartley, înfruntă în afara cafenelei Clara vântul care bate dinspre Marea Nordului. Sunt agitați. Niciunuia nu-i vine să creadă că s-a ajuns aici: Brexitul pare iminent și guvernul nu are un plan aprobat de parlament.

„Cred că este rușinos și toată lumea ar trebui să fie concediată“, spune Collinson. „Este o mizerie totală, execuția este slabă, nu se va ajunge niciodată la un final fericit. Suntem conduși de o gașcă de idioți.“ Hartley este un pensionar îngrijorat de ce va însemna această dezorganizare pentru generațiile mai tinere.

„Este inevitabil indiferent de vot, că este cel de noaptea trecută, votul din seara asta, votul de mâine, politica este aceeași, nu contăm pentru ei“, crede el. „Cum se poate să fim atât de aproape de Brexit și să nu știm ce se va întâmpla?“

În aer se simte miros de heringi afumați. Vine de la Fortune’s Kippers, o fabrică micuță la care se ajunge pe un drum pietruit îngust – sau luându-te pur și simplu după miros. Heringii – kippers – sunt în meniul de mic dejun al multor britanici. În interiorul camerei de afumat, Barry Brown așază rând după rând peștii, la fel cum făcea stră-străbunicul său, William Fortune, când și-a început afacerea în 1872. Fortune’s Kippers se laudă cu singura afumătoare tradițională din Whitby. Răspunsul lui Brown la haosul din politică, dată fiind experiența recentă, este un optimism molipsitor. Întreprinzătorul ar vrea ca parlamentul să strângă rândurile în spatele premierului, pentru binele țării.

„Haideți să trecem peste și să mergem mai departe“, spune el entuziasmat. „Să fim optimiști. Politicienii se împacă și lucrează împreună, iar noi să mergem înainte. Cred că putem face acest lucru.“