Branson. Richard Branson
Richard Branson nu este cel care a creat stiinta marketingului, dar cu siguranta este cel care a revolutionat-o si care a aratat publicului ca o tona de inventivitate, originalitate, curaj, imaginatie si un dram de nebunie sunt cea mai potrivita combinatie pentru a rescrie legile promovarii.
In ultimii 42 de ani, britanicul a creat peste 360 de companii
marca Virgin, are afaceri pe toate continentele si se numara
printre cei mai bogati oameni din lume, dar si printre cei mai
influenti ganditori de business.
Nu ca Branson ar fi avut stofa de CEO – cel putin nu la prima
vedere. Dislexic si miop, a avut mari probleme cu scoala, iar
directorul scolii i-a declarat, profetic, “Ori o sa ajungi la
inchisoare, ori ajungi milionar” (la acea vreme, prima varianta
parea mult mai probabila). Asemenea declaratii incendiare sunt
incluse in autobiografia sa, “Pierderea virginitatii”, in care
miliardarul isi povesteste cu candoare si umor viata, din copilarie
si pana in 2005, fara a omite toate aventurile antreprenoriale si
personale prin care a trecut.
Nasterea brandului Virgin si a celebrului logo, casa de discuri,
contractele cu Mike Oldfield, Phil Collins si Janet Jackson sau
conflictul cu Dire Straits, riscul extraordinar denumit Virgin
Atlantic si modul cum a evoluat afacerea, scandalul de proportii
epice cu British Airways, femeile din viata sa, cum si-a cunoscut
sotia, expeditiile cvasi-suicidale cu balonul, tragedia renuntarii
la Virgin Music – Branson reuseste sa-si tina cititorii cu sufletul
la gura descriindu-si viata intr-un stil alert, rememorandu-si cu
onestitate greselile (profesionale si personale), fara a cauta
justificari, fara a se ineca in regrete sau scenarii
alternative.
Este manualul perfect pentru orice tanar care vede businessul ca pe
o aventura minunata si care nu crede ca un costum corporatist este
o conditie a succesului (Branson e celebru pentru refuzul de a
purta altceva in afara de jeans), ci inteligenta, imaginatia,
hotararea si curajul de a-ti asuma riscuri ce uneori par de-a
dreptul nebunesti.
Richard Branson “Pierderea virginitatii”, Editura Publica, Bucuresti, 2010
Aparitii noi:
Regulile dialogului
Cererea pentru sedintele de terapie este in crestere, inclusiv
pentru ca traim intr-o lume care a uitat sa asculte. Probabil
oricui i s-a intamplat sa se gandeasca aiurea pe cand partenerul de
conversatie povestea cu patos intamplarile zilei. Michael P.
Nichols, profesor de psihologie si terapeut, a observat criza de
atentie prin care trec semenii nostri si a scris o carte care
practic porneste de la inceputul de baza a conversatiei – o
persoana vorbeste si cealalta asculta. Nu e nimic complicat, dar
autorul ii convinge pe cei cu deficiente de atentie sa ciuleasca
urechile, cu ajutorul unor exemple amuzante, vii, si propune
exercitii care, pe lnga imbunatatirea capacitatii de ascultare,
contribuie si la sporirea atentiei.
Michael P. Nichols “Asculta-ma ca sa te ascult”, Editura
Trei, Bucuresti, 2009
Carte de Oscar
Romanul autorului american Cormac McCarthy, “Nu exista tara pentru
batrani”, ii va tine cu sufletul la gura chiar si pe cei care au
adormit la ecranizarea oscarizata a fratilor Coen din cauza
ritmului prea lent al filmului. Romanul lui McCarthy, premiat cu
Pulitzer, este o combinatie intre atmosfera lui Faulkner si
imaginatia din filmele lui Tarantino. Cartea debuteaza cu o
tranzactie ratata din care rezulta cateva cadavre, un transport de
droguri si doua milioane de dolari, care declanseaza deznodamantul
sumbru, fixat intr-un context mai larg al degradarii legendarului
Vest american.
Cormac McCarthy “Nu exista tara pentru batrani”, Editura
Polirom, Iasi, 2010