Boss, am un colețel pentru tine. Poți să cobori să-l iei

Nici nu știi de unde să-l iei, inițial te înfurii pentru că nu înțelegi familiaritatea lui, te zgârie pe creier acest cuvânt care a intrat în vocabularul nostru, „boss” (bine că nu ți se adresează cu sir, un apelativ folosit în lumea financiară), ești șocat de cuvântul „colețel”, dar până la urmă cobori să iei pachetul, că nu ai ce să faci.

Bine că erai acasă sau la serviciu, că ai răspuns la telefon și că nu trebuie să umbli tu după colet după aceea, ca nebunul.

Curierii ne-au acaparat viața, odată cu creșterea exponențială a afacerilor de comerț online, și au devenit personajele noastre zilnice. Cu bune și cu rele.

În minte avem imaginea celor de la DHL, care au stabilit un standard în piață și pe care îl vrem replicat la toate firmele de curierat (la îmbrăcăminte nici nu se mai pune vorba). Dar nu se poate, așa că strângem din dinți de furie, semnăm pe hârtia de primire și mergem mai departe în speranța că se va îmbunătăți ceva.

Magazinele online au explodat, atrăgând după ele necesitatea serviciului de livrare, o afacere din ce în ce mai complicată cu toate că se câștigă bani.

Toată lumea se lovește de oameni, de resursa umană, care nu poate fi pregătită în ritmul în care apar comenzile. Sunt firme de curierat care nici nu-și mai bat capul cu trainingul, ci doar sunt mulțumite dacă cineva duce un colet din punctul A în punctul B.

De multe ori, magazinele online se gândesc să-și facă propriul serviciu de livrare pentru că pierd clienți și comenzi din cauza modul în care firmele de curierat execută acest serviciu. Până la urmă renunță, pentru că punerea în practică a acestei idei înseamnă investiții mari, se vor lovi de aceeași problemă de resurse umane și în final nu vor mai avea pe cine să dea vina, că produsul nu s-a livrat la timp sau că noua generație de curieri a devenit prea familiară cu clienții, începând de la modul de adresare și până la atitudine.

Toată lumea trăiește cu impresia că acești curieri îți fac un serviciu pentru că îți aduc pachetul și trebuie să fii mulțumit de acest lucru.

Dacă am extinde ce se întâmplă pe piața curierilor la alte piețe de servicii, am vedea imaginea unei economii destul de crăpate, destul de rămase în urmă din punctul de vedere al serviciilor și al modului în care acestea sunt livrate.

Fiecare dintre noi se confruntă zilnic cu noua generație de taximentriști, care te întreabă în sictir unde mergi – unde mergeți – și dacă nu vrea să efectueze acel serviciu, spune că nu merge în acea direcție. Asta dacă nu-ți dublează suma ca să te ducă la destinație.

Ce poți să le faci?

Aproape fiecare taximetrist se plânge de bani, că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, că nu mai avem industrie, că românii sunt săraci, că Băsescu e dat dracului, e cel mai tare politician, că ăștia de sus vor să-i facă rău lui Gigi Becali, că benzina e scumpă și străinii scot banii din țară, că ne-am vândut petrolul la străini etc., dar în final te trimit la plimbare, nu iau cursele dacă nu le convine traseul. Adică nu au nevoie de bani. Dacă vă uitați la noua generație de taximetriști, mai tineri, veți vedea acestă atitudine, de a refuza să facă un serviciu pentru care este plătit și are o licență.

Plus că protestează împotriva lui Uber, că fac evaziune fiscală, că aceste curse cu șoferii noi, fără licență, sunt adevărate pericole de siguranță!

Piața serviciilor de bază, deși este mai bine plătită decât multe joburile din industrie, din fabrici, din supermarketuri, din învățământ, din sănătate, este tot mai proastă, nu ține pasul cu cerințele clienților care chiar plătesc pentru acest serviciu. Și nu puțin.

Din păcate, nu ai prea multe alternative la taximetriști, curieri, zugravi, electricieni etc.

Este o piață rămasă mult în urmă și care dictează regulile și prețul și în final tot nu primești serviciul cerut.

Parcă nimeni nu vrea să îmbunătățească acestă piață, deși sunt clienți care ar plăti mult mai mulți bani pentru serviciile solicitate dacă ar putea să fie livrate la timp, în bună regulă și bună stare.

Probabil că aceia care prestează aceste servicii au mai mulți bani decât credem noi și de aceea își permit să spună că vin peste o săptămână, sau că nu merg până acolo.

S-ar putea ca sub ochii noștri să se dezvolte o mentalitate în care fiecare este mulțumit cu un anumit venit și nu ar vrea să muncească mai mult și mai bine, chiar dacă ar primi mai mulți bani.

Gândiți-vă la acest lucru!