Bomba cu ceas din Europa care riscă să aducă dezastrul. Foametea și războiul urmează

Seceta, foametea și războiul vin uneori împreună. Seceta prelungită face ca războaiele pentru apă să devină o normalitate în SUA. Nu sunt duse cu gloanțe și bombe, ci între comunitățile locale cu mijloace juridice. În Franța, unul din grânarele Europei, precipitațiile aproape de cele mai scăzute cote din istoria meteorologiei locale amenință recoltele de cereale și astfel speranțele că grâul francez poate deveni o rezolvare a crizei grâului ucrainean.

Ziarul francez Libération a dedicat un dosar editorial întreg secetei care va afecta nu doar agricultura țării, ci și pe cea europeană. Conflictul din Ucraina poate fi considerat ca fiind parțial un război pentru apă deoarece armata rusă, prin teritoriile ucrainene ocupate, a deschis pentru însetata Crimee accesul la apa din Nipru.

În Olanda, laboratorul agricol al Europei, fermierii avertizează că seceta din primăvară poate produce o penurie de alimente. Autoritățile apreciază că anul acesta deficitul de precipitații poate stabili un nou record. Nivelul apei în râuri și lacuri este atât de jos încât folosirea acestora pentru irigații a devenit periculoasă pentru floră și faună și, prin urmare, în multe situații interzisă. Iar agricultura olandeză este adesea dată ca exemplu de sustenabilitate.

În Spania, din cauza secetei, fermierii din Sierra Nevada reactivează un sistem de canale și apeducte vechi de 1.000 de ani pentru a aduce apă din munți. În iarnă, din cauza lipsei de precipitații, un bazin de acumulare spaniol a secat, dezvăluind un sat fantomă aflat pe fundul lacului. Seceta a lovit chiar și capitala Norvegiei, Olso, ai cărei locuitori sunt rugați să facă economie la consumul de apă. 

Iar în Ungaria, oamenii de știință avertizează că lacul Balaton, unul dintre cele mai mari lacuri cu apă dulce de pe continent, ar putea să sece în doar câteva decenii. Dar acolo, nivelul apei este menținut ridicat artificial din motive economice. Europa este în cea mai mare parte un continent bogat, cu țări care știu să coopereze, dacă este comparat cu altele. Riscurile ca seceta să producă crize alimentare care să degenereze în conflicte sunt mai mici decât în alte părți. Însă seceta poate deveni un factor de destabilizare politică. Spre exemplu, Politico descrie cum schimbările climatice, asociate cu deficit de precipitații și cu inundații, adică fenomene meteo extreme, hrănește extrema dreaptă.

Partidul Vox le spune fermierilor andalusieni ceea ce ei vor să audă: că efectele schimbărilor climatice pot fi atenuate prin tehnologie și nu este nevoie de modificarea modelului de afaceri, este dispus să se implice în conflicte cu alte comunități pentru apă și atacă regulile UE care interzic irigarea terenurilor agricole cu apă din zonele naturale acvatice protejate din apropiere.

În alte părți ale lumii, lucrurile sunt mult mai complicate. Irakul se confruntă cu o secetă fără precedent. Accesul țării la apă este condiționat de țările vecine Turcia, Siria și Iran, care au barat cursurile marilor râuri. Ca de obicei în regiune, relațiile între vecini sunt complicate.

Dacă în ultimii ani agricultura a făcut ca Irakul să fie autosuficient din punctul de vedere al recoltei de cereale, anul acesta seceta și costurile de producție – semințe, carburanți și îngrășăminte – mult mai mari amenință chiar ocupația de agricultor, scrie France24.

Greutățile îi determină pe fermieri să-și părăsească terenurile și să plece la oraș în speranța că vor găsi acolo de muncă.

Orientul Mijlociu este recunoscut pentru instabilitate și războaie. La fel și Africa. Acolo, în unele regiuni situație este și mai dramatică. În estul continentului, seceta este, de asemenea, una record, resursele sunt și mai puține. Cornul Africii – Somalia, Etiopia, Djibouti și Eritrea ñ se confrunta și înainte de războiul din Ucraina cu o criză alimentară. Acum, scumpirea grâului, a carburanților și a îngrășămintelor riscă să creeze foamete în masă, notează revista Foreign Policy. Aceasta înseamnă instabilitate. Yemenul, cu războiul nesfârșit dintre puterile regionale care-l devastează și cu cea mai mare criza umanitară din lume, este la doar doi pași distanță.

În Europa, guvernele și comunitățile răspund la secetă cu măsurile clasice.

În Franța, în valea Drume, prefectura a anunțat încă din aprilie primele restricții de anul aceasta în folosirea apei – ceva nemaiauzit în această perioadă a anului. Fermierii încearcă să facă față penuriei de apă prin ajutor reciproc și sisteme de aprovizionare alternative. În întreaga Franță primele culturi se anunță catastrofale. Autoritățile îndeamnă oamenii să facă economie la apă, iar în unele regiuni este sunt interzise spălatul mașinilor și udatul grădinii. „Dragă Oslo! Avem mai puțină apă ca de obicei și avem nevoie de ajutorul vostru pentru a economisi apa! Stați mai puțin sub duș, închideți robinetele când vă spălați pe dinți și evitați să udați peluzele. Faceți aceste lucruri pentru Olso pentru a putea folosi apa în cotinuare acolo unde este cu adevărat important!“ Locuitorii capitalei Norvegiei s-au obișnuit să primească astfel de mesaje prin SMS de la primărie. Iar sondajele arată că cetățenii se conformează. În Ungaria, autoritățile au emis prima alertă de secetă în martie, permițând astfel fermierilor să utilizeze apa de suprafață cu mai puține restricții. Guvernul a anunțat că va investi 532 de milioane de euro în reabilitarea sistemelor de irigații din sudul uscat al țării, dar în următorii opt ani. El speră să suplimenteze rezervele cu apă din Dunăre și Tisa. Dar dacă fluviile seacă și ele? În iarna anului 2018 secarea Rinului a împins economia Germaniei în pragul recesiunii.