Bogdan Cioc: Istoria SAP - eleganță în design, intuiție tehnică și abilitate în afaceri

de Bogdan Cioc

Pe 1 aprilie 1972 cinci foști angajați ai IBM din Mannheim, Germania, pe numele lor Claus Wellereuther (n.1935), Dietmar Hopp (n.1940), Hasso Plattner (n.1944), Klaus Tschira (n.1940) și Hans Werner-Hector (n.1940), decideau să își încerce norocul și să înceapă o afacere pe cont propriu în industria software. Povestea lor este istoria remarcabilă a uneia dintre cele mai de succes afaceri europene din această industrie apărută în America și dominată în proporție covârșitoare tot de America. Este vorba de compania germană SAP, ce își sărbătorește în 2012, încă tânăra, dar respectabila vârstă de patruzeci de ani.

Dintre cei cinci, doar Claus Wellenreuther avea un MBA și deci cunoștințe în administrarea afacerilor. Ceilalți patru fondatori erau absolvenți de cursuri tehnice sau științifice: Hopp și Plattner erau ingineri în telecomunicații, Tschira era fizician, iar Hector matematician. Ceva din moștenirea academică a celor cinci fondatori se mai simte chiar și azi la SAP, unde un doctorat în matematică poate fi, încă, un motiv clar de mândrie. Companiile europene de software au câteodată, așa cum remarcă Michael A. Cusumano, profesor la Sloan School of Management de la MIT, în cartea sa din 2004, “The Business of Software”, tendința de a se concentra mai mult pe eleganța în design decât pe crearea de produse software pentru distribuție de masă. Tendința de a trata industria software ca pe o știință, mai degrabă decât ca pe o afacere. Din fericire pentru soarta sa pe termen lung, SAP a știut să echilibreze cele două tendințe.

Cei cinci plecau în 1972 la drum cu impulsul dat de decizia IBM din 1970 de a decupla vânzarea de hardware de vânzarea de software. Într-o industrie dominată copios de IBM (comparată în epocă cu Albă-ca-Zăpada, iar concurenții săi cu cei șapte pitici), software-ul era văzut doar ca un accesoriu al hardware-ului. Clienții care cumpărau un mainframe de la IBM până în 1970 primeau alături de acesta, gratis, sistemul de operare, compilatoare de limbaje de programare (de obicei FORTRAN și COBOL), baze de date și alte biblioteci utilitare, precum și aplicații de business. Doar dacă doreau aplicații proprii, clienții și le construiau singuri sau contractau firme specializate (care erau create în mare parte de foști angajați ai IBM, deveniți antreprenori) care să le programeze pentru ei. Iar cele mai populare dintre aceste aplicații sfârșeau invariabil prin a fi preluate și rescrise de IBM și oferite apoi gratuit odată cu hardware-ul.

În 1970, sub tirul acuzațiilor de monopol și de politici anticoncurențiale, IBM a trebuit să decupleze vânzarea de hardware de cea de software și să trateze cele două elemente drept produse diferite, cu evoluții diferite, ceea ce și deveniseră de facto. Și astfel a luat naștere industria software, povestită pe larg de istoricul Martin Campbell-Kelly în cartea sa din 2003 “From Airline Reservations to Sonic the Hedgehog”.

Pe lângă acest context pozitiv, Hopp, Plattner & Co. mai plecau la drum cu un prim client – preluat de la IBM, desigur: Imperial Chemical Industries, unul dintre marii producători de produse chimice ai epocii – și cu un vis, acela de a crea aplicații de business în timp real. Aplicațiile software tradiționale ale momentului presupuneau executarea programelor la momente ulterioare introducerii datelor, momente determinate în funcție de disponibilitatea puterii de procesare a mainframe-ului central. Prin contrast cu acest model de execuție, ambiția noii companii era aceea de a crea aplicații care să le ofere utilizatorilor dialogul interactiv direct și accesul instantaneu la date. Desigur, azi, când puterea de calcul este atât de răspândită încât fiecare dintre noi avem în buzunar un smartphone de câteva sute de dolari de mii de ori mai puternic decât mainframe-urile de sute de mii de dolari ale anilor ’60, acest mod de procesare a devenit un loc comun. Însă în anii ’60 puterea de calcul era atât de rară și de prețioasă încât trebuia raționalizată. A fost meritul și intuiția celor cinci să vadă că într-o zi lucrurile se vor schimba.