Bogdan Baltazar, cât l-am cunoscut

Vicepreședinte la Fondul Proprietății de Stat. Avea un birou modest, de vreo patru metri pătrați, mobilat spartan. Dar mirosea bine acolo și întâlnirile erau plăcute. Rămâneam împreună și îmi zâmbea: “….așa?!” Și stăteam de vorbă, sărind de la privatizări la mici cancanuri sau la teorie economică și la filozofia aceea specială a discuțiilor bărbătești.

Analist economic și invitat de onoare la întâlnirile organizate de organizații civile dezvoltate sub aripa defunctului PD. În mijlocul costumelor negre și cămășilor umile de jurnaliști, un Bogdan Balthazar cu sacou elegant din piele, pantaloni bej, asortați, fără cravată, elegant, bine dispus, plin de vervă. Și de două ori la rând colțul de masă la care stătea – un soi de tiranozaur al mobilierului corporatist de astăzi – cade, iar sacoul acela minunat încasează pahar de apă după pahar de apă. “Dom’ne, masa asta e pericol social”, constată, dar zâmbește în continuare, la fel de elegant și de destins.

Cu bancherul BB nu m-am mai intersectat, dar mi s-a părut că banca nu l-a schimbat.
Calm, citit, prietenos, elegant. Un om.