Bogatul și statul îi plătesc săracului mâncarea, iar săracul poate alege ce să mănânce atât timp cât e ceva sănătos

Când prețurile alimentelor cresc în întreaga lume, pentru țările sărace pericolul cel mai mare este foametea. În economiile mai dezvoltate, riscul este reducerea accesului la o nutriție sănătoasă. Franța și Belgia, țări  – providență cu resurse financiare și agricole, experimentează cu o formă unică de „securitate socială pentru alimente”.

Într-o dimineață de iarnă în Schaerbeek, un cartier plin de viață din nord-estul Bruxelles-ului, Marie-Christine Hache se plimbă pe culoarele supermarketului BEES Coop umplându-și căruciorul de cumpărături cu fructe, legume, nuci, orez, legume și paste organice, scrie BBC.

Pentru Hache, povara achizițiilor de alimente în mijlocul unui val de prețuri record a fost ușurată prin participarea la una dintre cele două inițiative noi prin care se testează „securitatea socială pentru alimente”. Accesul la alimente este o preocupare tot mai mare pentru un număr în creștere de gospodării din întreaga lume, deoarece oamenii se chinuie să facă față celei mai mari crize a costului vieții dintr-o generație sau chiar două. Cum unele familii sunt forțate să reducă din consumul de alimente pentru a acoperi alte cheltuieli esențiale, insecuritatea alimentară este în creștere în întreaga lume. Ideea de securitate socială pentru alimente ar putea suna exagerat.

Dar prin proiecte recent lansate în Montpellier, din Franța, și la Bruxelles, în Belgia, colectivități în plină dezvoltare de ONG-uri, fermieri, cercetători și cetățeni de rând experimentează cu ideea că alimentele de calitate, hrănitoare și ecologice ar trebui să fie accesibile tuturor, indiferent de venituri. „A mânca sănătos și a avea acces la alimente de calitate este costisitor și doar o parte mică a populației își poate permite să facă acest lucru”, spune Margherita Via, manager de proiect la BEES Coop. Inspirate de sistemele universale de asistență medicală precum cele din Franța și Belgia, grupuri ale societății civile au propus înființarea unei noi ramuri de securitate socială în baza căreia fiecare cetățean să primească o indemnizație lunară care să îi permită să cumpere alimente ce respectă anumite criterii de mediu și etică. În esență, ideea este de a nu mai considera alimentele o marfă. „Este necesară o revizuire totală a sistemului alimentar agroindustrial bazată pe dreptul la hrană”, spune agronomul Mathieu Dalmais, unul din liderii mișcării încă de la înființarea ei în 2017 prin munca sa la ISF-AgriSTA, una dintre cele 11 organizații care lucrează la proiect în Franța.

Pe măsură ce costurile sistemului alimentar industrial modern, globalizat – pierderea biodiversității, exploatarea forței de muncă, risipa alimentară, bolile – s-au accentuat în ultimii ani, apelurile pentru transformarea acestuia s-au înmulțit. Rezolvarea eficientă a acestor probleme necesită o abordare sistematică și aici intervine securitatea socială pentru alimente, explică Jonathan Peuch, ofițer de advocacy pentru dreptul la hrană și nutriție la Fian Belgium. În cadrul schemei propuse pentru Franța și Belgia, fiecare persoană (sau părinții pentru minori) ar primi automat o sumă fixă în fiecare lună prin, de exemplu, un card special. S-au propus între 100 și 150 euro lunar pentru adulți și între 50 și 75 euro pentru copii. La fel ca la asistența medicală, sistemul ar fi finanțat prin contribuții din partea fiecărui cetățean proporțional cu venitul acestuia. În Belgia, Fian a propus ca persoanele care câștigă 3.000 euro lunar brut să contribuie cu 150 euro în fiecare lună, cei care câștigă mai mult contribuind cu mai mult, iar cei care câștigă mai puțin contribuind cu mai puțin. Cu toate acestea, toți ar primi 150 euro lunar. De fapt, un astfel de mecanism ar ajuta la redistribuirea avuției de la cei cu cele mai multe mijloace către cei cu cele mai puține. Finanțarea suplimentară ar putea fi strânsă printr-o contribuție a statului, de exemplu din impozitele pe profitul companiilor multinaționale alimentare sau prin creșterea accizelor la produsele care pot afecta sănătatea cum ar fi alcoolul și tutunul.

„Unii oameni spun că din punct de vedere politic ideea este utopică”, explică Peuch. „Nu cred că este o utopică, este doar alegerea societății de a spune că ne vom majora contribuția și că  vrem să punem acești bani aici.”

Presiunea alimentației deficitare asupra sistemelor de sănătate este semnificativă. Conform unui studiu realizat în Belgia, de exemplu, costurile de asistență medicală și cele ale productivității pierdute din cauza excesului de greutate au totalizat 4,5 miliarde de euro pe an între 2013 și 2017.

Doar produsele alimentare care îndeplinesc anumite criterii – cum ar fi certificarea ecologică, salariu echitabil pentru fermieri și lucrători și lanțuri scurte de aprovizionare – ar putea fi achiziționate cu alocația primită prin astfel de programe, iar banii ar putea fi utilizați oriunde sunt vândute produsele. Aceste criterii sunt menite să susțină o transformare mai largă a sistemului alimentar într-unul mai just și mai sustenabil. Deși alimentele organice nu sunt mai sănătoase în ceea ce privește nutrienții, studiile arată că acestea expun consumatorii la mai puține pesticide asociate bolilor umane și bacteriilor rezistente la antibiotice. Agricultura ecologică are un impact mai mic asupra mediului decât agricultura convențională și poate spori biodiversitatea – crescând bogăția speciilor cu 30% și numărul de organisme cu 50%, potrivit analizelor comparative. Testele, care au început anul acesta în Franța și anul trecut în Belgia, se vor desfășura fiecare timp de 12 luni, iar rezultatele de până acum par a fi pozitive. În cel de la Bruxelles, finanțat de centrul național de asistență socială, participanții din aproape 60 de familii cu venituri mici primesc 150 de euro lunar timp de un an – fără a fi nevoie să contribuie – pentru cumpărături într-un singur supermarket: BEES Coop. Via spune că până acum participanții au cumpărat în principal produse alimentare de bază, o mică parte fiind alocată articolelor nealimentare, cum ar fi săpunul și hârtia igienică. Hache apreciază că inițiativa a dus la îmbunătățirea dietei și la reducerea nivelului de stres. „Oamenii pot cumpăra fructe și legume organice și produse vrac în cantitățile pe care și le doresc”, spune ea. Proiectul din Montpellier, suplimentat cu granturi publice și private, se apropie mai bine de obiectivul ca participanții mai bogați să contribuie mai mult. Timp de un an, fiecare dintre cei 400 de participanți, dintre care jumătate trăiesc în sărăcie, trebuie să contribuie cu o sumă voluntară între 1 și 150 euro lunar și primește 100 euro lunar, indiferent de contribuție. Pentru a preveni utilizarea abuzivă a indemnizației, comitetul cetățenesc din spatele proiectului acordă fondurile într-o monedă locală primită de cinci supermarketuri din oraș. Emma Patterson, lector principal în nutriție sănătoasă pentru public la Institutul Karolinska din Stockholm, spune că inițiativa este o modalitate excelentă de a aborda bariere structurale precum costul și accesibilitatea. „Există dovezi substanțiale care sugerează că a lucra într-un mod structural este mai eficient decât doar furnizarea de informații oamenilor”, spune ea. Cu toate acestea, Patterson avertizează că prin restricționarea numărului de magazine în care pot fi cheltuite fondurile, accesul poate rămâne blocat. „Pentru a avea un impact larg, trebuie să implicați supermarketurile obișnuite și să puneți acest proiect la dispoziția tuturor. În caz contrar, ați ajuta oameni care sunt deja în măsură să facă drumuri suplimentare la magazine speciale. Nu ați ajunge la segmentul mai larg de populație care chiar trebuie ajutată.” În lume este produsă suficientă hrană pentru a hrăni 10 miliarde de oameni, totuși o mare parte din populație nu se hrănește adecvat și, la nivel global, foametea, insecuritatea alimentară și malnutriția sunt în creștere. Chiar și înainte de invazia Ucrainei de către Rusia, un război care a dus la creșterea vertiginoasă a prețurilor la alimente, 3,1 miliarde de oameni nu își puteau permite o dietă sănătoasă. În toată Europa, din Marea Britanie până în Spania și din Germania până în Letonia, numărul de clienți ai băncilor alimentare este în creștere. Povestea se repetă în America. Băncile de alimente din Canada au raportat vizite record. Iar în Argentina băncile alimentare nu sunt în măsură să satisfacă cererea. În SUA, aceste instituții se confruntă cu creșterea cu o treime a solicitărilor de ajutor. Peuch crede că a fi forțat să ceri mâncare nu este ceva demn și că ajutorul alimentar, deși joacă un rol în situații extreme, nu poate fi un răspuns pe termen lung la insecuritatea alimentară. „Uneori statul ne spune: «Nu avem nicio problemă cu alimentele în țara noastră pentru că acordăm ajutor alimentar»”. Dar ajutorul alimentar nu este echivalent cu garantarea dreptului la hrană”, spune el. „Oferă doar o cantitate limitată și, când vine vorba de calitate, oamenii nu pot alege cu adevărat.” Patterson este de acord că este important ca oamenii să aibă libertatea de a-și alege propria mâncare și ca intervențiile să fie concepute și dezvoltate cu demnitatea persoanei în minte. În condițiile în care insecuritatea alimentară este o preocupare din ce în ce mai mare în toată Europa, militanții cred că s-ar putea deschide o fereastră de oportunitate pentru a face schimbări. „Când trebuie să mănânci alimente pe care nu vrei să le cumperi, dar trebuie să le cumperi pentru că nu ai de ales… asta îți deschide ochii”, spune Peuch. Studiile arată că venitul mai scăzut al gospodăriilor este asociat în mod constant cu o calitate mai slabă a dietei, deoarece dietele cu costuri reduse se bazează pe alimente care dau  energie multă, dar sunt sărace în nutrienți. În Scoția, medicii de familie au raportat cazuri în creștere de malnutriție din cauza dependenței excesive de astfel de alimente de la debutul crizei costului vieții. Alimentația deficitară este legată de creșterea la nivel mondial a deficiențelor de micronutrienți, cu obezitate și boli care pot fi prevenite precum bolile de inimă, accidentul vascular cerebral și diabetul de tip 2. Insecuritatea alimentară dăunează în special sănătății, dezvoltării și bunăstării copiilor, ale căror cerințe nutriționale sunt ridicate într-o perioadă de creștere fizică rapidă. La nivel global, malnutriția infantilă este considerată una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică.

O analiză a lui Jean-François Neven, avocat de dreptul muncii și  drept social, a găsit că instituirea securității sociale pentru alimente în Belgia este posibilă din punct de vedere juridic și instituțional. Dar pentru a deveni realitate este nevoie de depășirea unui obstacol care s-ar putea dovedi mai dificil: schimbarea modului de gândire. În ciuda faptului că Belgia și Franța sunt astăzi mai bogate decât atunci când și-au înființat sistemele de securitate socială, Peuch spune că este dificil pentru mulți oameni să gândească dincolo de propriile interese și să vadă securitatea socială ca pe ceva pozitiv din care câștigă toată lumea. Dalmais este sigur că schimbarea de mentalitate este îngreunată de capitalism, iar subaprecierea defectelor sistemului alimentar este, de asemenea, o piedică. Complexitatea securității sociale pentru alimente îi sperie adesea pe oameni, care „preferă soluții mai simplu de implementat, dar naive și incapabile să schimbe totul”. Schimbarea a fost lentă la nivel politic, spune el, deși reacția cetățenilor la teste a fost pozitivă. Testele aflate în desfășurare în Franța și Belgia ar putea face doar progrese mici într-un mediu cu astfel de provocări foarte mari. Dar cel puțin ar putea ajuta cercetătorii să răspundă la întrebări de bază despre fezabilitatea unei astfel de scheme pe o scară mai largă, cum ar fi dacă o alocație lunară este suficientă, dacă participanții sunt mulțumiți și ce aleg oamenii să cumpere cu banii (în aceste studii, participanții sunt liberi să aleagă alimentele pe care le preferă).Dincolo de aceste două teste, ideea prinde avânt în Europa. Două teste similare în Toulouse și Bordeaux, tot în Franța, sunt în pregătire și urmează să fie lansate în următorii doi ani. Peuch anticipează că conceptul va continua să câștige teren în Belgia, unde deja 67 de organizații fac parte din colectivul care promovează securitatea socială pentru alimente. „Oamenii vor spune că nu se poate, sunt doar vise”, spune Peuch. „Dar când vezi ce s-a închegat în spate, oferind susținere reală, ideea devine mai concretă și mai realistă.”