Boala corporatiștilor: stresul

Stresul angajaților din corporațiile locale va crește mult sau foarte mult în următorii cinci ani, potrivit unui sondaj efectuat anul acesta pentru Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA). Ce este de făcut?

“A avut loc o ședință cu cei cinci supervisori care coordonau echipa pentru clienții din Marea Britanie, iar doi dintre ei au spus că sunt nevoiți să părăsească compania până la finalul lunii. În afară de anunțul intern dat companiei la nivel global, nu ni s-a mai spus nimic, astfel că toată lumea șoptește pe la colțuri și mulți ne depunem CV-urile la alte companii. N-am fost niciodată mai stresată ca acum la job”, spune o angajată de 25 de ani care lucrează la centrul de servicii al multinaționalei din IT.

Concedierile, schimbările de management, situația financiară personală, volumul prea mare de muncă și termenele scurte, precum și salariile nemotivante sunt doar câțiva dintre principalii factori de stres ai angajaților din companiile locale. Situația s-a schimbat mult față de acum 10- 20 de ani, atunci când multinaționalele erau la început de drum pe piața locală, iar stresul angajaților venea din faptul că toată lumea își dorea să lucreze în aceste companii, cu motivația de a acumula experiență în astfel de organizații.

“Atunci am putea spune că stresul era, poate, cauzat de noutatea proiectelor în care angajații erau implicați sau implementarea de noi proceduri și sisteme, însă în momentul de față stresul de cele mai mult ori este cauzat de instabilitatea economică, reduceri de salarii, disponibilizări sau program de lucru prelungit”, este de părere Beatrice Gălățanu, consultant în cadrul firmei AIMS Executive Search & Consulting.

Instabilitatea economică a companiei, conflictele cu șefii sau cu colegii de muncă, volumul mare de muncă sau munca repetitivă sunt doar câteva din cauzele stresului resimțit de angajații români în ultimii ani. Psihoterapeutul Bogdana Bursuc spune că unul dintre principalii factori de stres ai angajaților din multinaționale îl reprezintă presiunea autoimpusă – tendința oamenilor de a cere foarte mult de la ei, de a fi nemulțumiți de rezultate, de a simți că nu muncesc suficient și de a trăi teama de eșec, precum și senzația de a fi într-o permanentă competiție.

“Presiunea autoimpusă este deseori încurajată sau chiar cultivată ca metodă de management, în speranța că rezultatele angajaților vor crește și că aceștia vor avea performanțe mai bune. Din păcate însă, nu face decât să ofere confort emoțional celui care o aplică (are sentimentul că face ceva, că oamenii muncesc), însă, în realitate, pe termen lung duce la epuizare, la teama de eșec sau de evaluare negativă , care scad drastic rezultatele în muncă și randamentul oamenilor”, explică Bogdana Bursuc, care lucrează în cadrul MindInstitute. Ea susține că, ulterior, pentru ca angajații să evite o evaluare negativă în competiția creată, încep să muncească foarte mult, iar cererile și sarcinile devin mai multe, pe principiul “Vedeți că se poate?”. Rezultatul însă nu va întârzia să apară: epuizare, angoasă, anxietate, lipsa somnului, atacurile de panică spontane care în final duc la scăderea performanței.

“Un alt factor de stres des întâlnit este critica și amenințarea directă sau indirectă, practicată uneori ca mijloc de motivare a angajaților”, mai spune Bogdana Bursuc. De la stresul provocat de schimbarea șefului până la stresul cauzat de colegul care pare să nu aibă altă treabă decât să te verifice dacă “bifezi” cele 8 ore de muncă, cauzele stresului nu fac altceva decât să conducă la o proastă organizare a timpului de muncă, rezultând un ritm care nu respectă alternarea perioadelor de efort maxim cu perioade de relaxare.