Boala ciudată de care suferă tot mai mulți oameni după ce înlocuiesc lucrul cu vacanța. Pentru ei, concediul începe cu un coșmar

Corvoada bagajelor. Lungul drum spre plajă. Boală. Pentru unii oameni, nu puțini, acesta este tiparul multor vacanțe de vară. Uneori nici nu trebuie să fie concediul pentru mers la mare. Boala poate veni într-un simplu weekend de relaxare după o săptămână agitată de muncă. O pățește de când se știe Pilita Clark, editorialist la Financial Times. Într-o după-amiază de vineri din iarna anului trecut, imediat după ce a terminat paragraful final al unei povești tastate frenetic în avion pe drumul spre casă dintr-o excursie epuizantă de muncă în străinătate, Pilita s-a trezit că îi curge nasul. Pe la ora 10 seara, toate speranțele pentru un final de săptămână înviorător erau spulberate. Au fost ucise de guturai, de febră și tuse. Jurnalista a stat bolnavă la pat până luni. Mai recent, însă, cu vacanța de vară apropiindu-se, le-a mărturisit câtorva colegi că ar putea încerca să cerceteze dacă există vreo bază științifică pentru ceea ce ar putea fi boala vacanței.

„Fă-o!” i-au cerut colegii, adăugând că lor li se întâmplă tot timpul. Vestea s-a răspândit. În mai puțin de o oră, un alt coleg din partea cealaltă a clădirii a abordat-o în bucătăria redacției și i-a spus că a fost încântat să audă că ea investighează o afecțiune de care suferă frecvent el însuși. Având în vedere toate acestea, Pilita a avut o surpriză când l-a descoperit pe amabilul psiholog-cercetător olandez creditat cu inventarea termenului de „boală a timpului liber” cu mai bine de 20 de ani în urmă, dar și când a găsit că afecțiunea s-ar putea să nu existe. „Unii oameni nu sunt de acord că este cu adevărat o afecțiune”, a spus profesorul Ad Vingerhoets în ceea ce s-a dovedit a fi prima dintre cele două revelații șocante. Înainte de a ajunge la a doua, merită spus că cercetările lui Vingerhoets sugerează că boala timpului liber este o afecțiune reală care ar trebui luată în serios, dar și una care produce confuzie, deoarece simptomele variază considerabil de la om la om, de la caz la caz. Când el și colegii săi au chestionat peste 1.800 de persoane despre această problemă, au descoperit că aproximativ 3% din ei au avut-o. Unii s-au îmbolnăvit chiar înainte de weekend, alții chiar în primele zile ale vacanței. Simptomele comune includ dureri de cap, oboseală, dureri musculare și greață. Răceli și simptome asemănătoare celor ale gripei afectau cel mai adesea oamenii aflați în vacanță. Un studiu mai recent realizat de cadre universitare din Austria a descoperit probleme ale urechii. Vingerhoets a început să studieze fenomenul după ce și-a dat seama că atunci când se îmbolnăvea el însuși era adesea în vacanța de Crăciun și de Anul Nou. Alteori, afecțiunile de sănătate începeau într-o după-amiază de vineri și dispăreau până luni. Și-a dat seama că problema era mai răspândită atunci când a dat peste o rudă la o adunare de familie care se simțea mereu rău la începutul vacanței de vară. Cercetările sugerează o serie de cauze. Organismul poate avea o rezistență mai mare la boli atunci când este sub stres acut în unele cazuri, așa că poate că omul muncitor se îmbolnăvește odată ce stresul de la locul de muncă scade.  Pot fi observate suferințe și dureri când omul începe să se  relaxeze, acestea având un impact mai mic în perioada de muncă. Până la urmă, durerile și mâncărimile se simt mai puternic când corpul este relaxat în timpul somnului. 

Sau poate că stresul de la muncă crește nivelul de adrenalină deranjând sistemul imunitar sau provoacă simptome de boală în timpul liber. Vingerhoets recomandă exerciții fizice vineri după-amiaza sau chiar înainte de a pleca în vacanță, pe motiv că mișcarea și efortul ar putea reduce nivelul de adrenalină. Dar el a spus și că datele sugerează o altă cauză importantă pe care toți suferinzii ar trebui să o ia în considerare, și aici este locul în care conversația a luat o întorsătură izbitor de neașteptată. „Există motive întemeiate să credem că oamenii care sunt în special expuși riscului sunt dependenți de muncă”, a explicat el. Cercetătorul i-a inclus în acest grup pe perfecționiștii care sunt căsătoriți cu munca lor „și oameni care trebuie să se must-urbeze”. „Cine ce?” a întrebat șocată jurnalista de la FT. „Must-urbatorii”, a repetat el, explicând că acesta este un termen din psihologie care se referea la oameni care cred că trebuie (must în engleză) să fie cei mai buni la locul de muncă, sau că trebuie să fie cei mai iubiți sau că trebuie să fie excelenți în general. Pilita era sigură că psihologul glumea despre asta, dar se pare că nu era așa. Ideea de must-urbare este atribuită unui psihoterapeut american defunct pe nume Albert Ellis. Termenul este definit în Dicționarul de psihologie online al Asociației Americane de Psihologie ca: „Convingerea unor indivizi că trebuie să îndeplinească în mod absolut obiectivele adesea perfecționiste pentru a obține succes, aprobare sau confort”. Vingerhoets consideră că a fi conștienți de astfel de tendințe inutile este un prim pas esențial în depășirea bolii timpului liber. Lecția pe care Pilita a învățat-o din această poveste este că înainte de a merge la plajă în vacanță trebuie să facă o sesiune foarte lungă de sală. Financial Times este un ziar britanic, iar Marea Britanie nu mai face parte din Uniunea Europeană. În UE, boala timpului liber este, oarecum, reglementată. Există aici directive care cer ca zilele libere în care omul a bolit să fie compensate prin alte zile libere, notează The Brussels Times. Aceste directive se bazează pe o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a hotărât în 2012 că un angajat care devine inapt de muncă în timpul concediului său anual plătit ar trebui să aibă ulterior dreptul la o perioadă de concediu cu aceeași durată cu cea a concediului medical. Instanța a hotărât acest lucru  în urma unui proces din Spania.

Susținătorii sistemului spun că angajații au dreptul la concediu anual plătit „pentru a se odihni și a se bucura de o perioadă de relaxare și agrement”. În schimb, concediul medical este pentru a „permite angajatului să se recupereze după o boală”. Țările membre ale UE sunt obligate să respecte aceste directive. Ironia face ca Bruxelles, capitala Uniunii și locul unde se întâlnesc angajați ai corporațiilor și agențiilor europene din mai toate statele Europei, să compenseze zilele de boală din vacanță abia de anul acesta.

Sunt psihologi care dau bolii timpului liber și alte dimensiuni. Barbara Tovar, de exemplu, vorbește de anxietatea timpului liber. Revista Vogue o asociază cu tendințele epocii moderne și ale capitalismului și scrie cum în vremurile noastre a te odihni, a te plictisi, a te bucura de a nu face nimic a devenit o artă.  De-a lungul existenței sale, omul și-a cizelat creierul pentru a crede că timpul nepetrecut productiv este timp pierdut. Există credința că atunci când vin vacanțele omul va simți în sfârșit că și-a câștigat timpul liber și poate trage frâna obsesiei de a profita la maximum de fiecare minut.

Dar nu este întotdeauna așa simplu, explică Tovar, un psiholog expert în anxietate și stres cu o experiență de peste 20 de ani. „Mulți oameni cred că deconectarea se realizează simplu prin oprirea muncii. Cu toate acestea, educarea minții noastre pentru a ne opri, pentru a fi prezenți cu mintea în prezent și a renunța la responsabilități este ceva ce ține de antrenament. Când nu ne-am antrenat mintea, ea continuă să se agațe de griji, de căutarea sarcinilor în așteptare sau de căutarea oricărui stimul care îi permite să continue într-un ritm accelerat.” Să ne imaginăm că mergem zilnic pe bicicletă, apăsând pedalele cu viteză mare. Când ne ridicăm picioarele de pe pedale, acestea vor continua să se învârtă cu aceeași viteză pentru un timp. La fel va fi și cu mintea noastră când e obișnuită cu un ritm accelerat. Acesta este ceea ce se întâmplă în „boala timpului liber”.

Când plăceri precum a nu mai pune să sune ceasul deșteptător pentru a doua zi, a sta întins pe plaja cu nisip sau a ajunge la camera de hotel pentru a petrece o săptămână de vacanță se transformă într-un calvar, generând anxietate, disconfort și chiar simptome fizice, omul trebuie să știe că are probleme. Potrivit lui Tovar, anxietatea de călătorie este cauzată în mare măsură de cerințele societății capitaliste de astăzi. „Atenția concentrată pe performanță și pe optimizarea timpului este inamicul unei atitudini calme. Dacă ne învățăm mintea să-și petreacă cea mai mare parte a timpului făcând mai multe sarcini și anticipând situații, devine dificil să ne bucurăm pe deplin de timpul nostru liber”, spune psihologul. Tovar observă, de asemenea, că timpul liber este o modalitate prin care ne putem reîncărca bateriile și de a ne pune mintea în modul „primesc”, mai degrabă decât în modul „ofer” în care se află de obicei. „Dacă învățăm să cultivăm calmul, protejând spațiile pentru mintea noastră, și ne echilibrăm energia între a da și a primi, mintea ne va ajuta să fim în prezent și să ne bucurăm de timpul liber.”