BNR forțează băncile să majoreze dobânzile la depozite pentru a aduce/readuce banii în bănci și a crește economisirea. Dar dacă oamenii nu mai au bani să economisească?

BNR  a decis miercuri majorarea, pentru a șaptea oară în acest an, a dobânzii de referință de la 5,5% la 6,25%, peste așteptările analiștilor.

În comunicatul oficial de după ședința Consiliului de Administrație, BNR a menționat: „Deciziile CA al BNR urmăresc ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu, precum și stimularea economisirii prin creșterea ratelor dobânzilor bancare, în vederea readucerii durabile a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5% plus/minus 1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile.“

Pentru a scădea inflația, care este la 15%, dar care fără compensările din energie ar fi undeva la 20-25%, BNR strânge lichiditatea din piață și pune presiune pe bănci să majoreze dobânzile la depozite pentru a readuce banii în bănci, care au fugit începând cu luna februarie, odată cu atacul Rusiei asupra Ucrainei și declanșarea războiului la granița noastră.

Dar în același timp, BNR vizează încetinirea creditării, care contribuie la creșterea inflației.

Conform ultimelor date pe luna august, soldul depozitelor populației în lei din bănci a fost de 158 miliarde de lei, față de 164 de miliarde de lei, la finalul lunii februarie, deci o scădere de 6 miliarde de lei.

În valută depunerile au crescut, dar nu au compensat scăderea pe lei, soldul în valută al populației fiind la finalul lunii august de 124 de miliarde de lei (în valută), față de 121 de miliarde de lei (în valută) la finalul lunii februarie. Dacă luăm în considerare și depozitele companiilor, atât în lei cât și în valută, depozitele totale în sistemul bancar au fost la finalul lunii august de 486 de miliarde de lei, față de 481 de miliarde de lei în februarie.

La polul opus, creditele populației în lei au crescut de la 138 miliarde de lei în februarie la 146 de miliarde de lei în august, deci cu 8 miliarde de lei.

Per total creditarea, atât a populației cât și a companiilor, în lei și valută, a crescut în august la un sold de 359 de miliarde de lei, față de 330 de miliarde de lei în februarie, adică un plus de 29 de miliarde de lei.

Ca o concluzie, din februarie până în august depozitele bancare (populație și companii, lei și valută) au crescut cu numai 5 miliarde de lei, în timp ce creditele au crescut cu nu mai puțin de 29 de miliarde de lei. În acest ritm, băncile nu vor mai avea bani de credite. Ori cresc economiile, ori scade creditarea.

Și în fața acestor date, BNR strânge politica monetară, chiar dacă acest lucru a ridicat tensiunea pe piața interbancară la cote care nu s-au mai văzut din septembrie și octombrie 2008, atunci când a izbucnit criza anterioară.

Băncile ridică dobânzile la depozite de la săptămână la săptămână, în speranța că își vor reface lichiditatea în lei de pe urma economisirilor populației.

CEC Bank, care este una dintre băncile care atrag sume mari de bani de la populație, tocmai a majorat dobânda la depozite la 8,2% pe an, cu scadența la 1 an (la depozitele online) și 8,7% pe an, pe scadența de 3 ani (depozite online).

BCR, a doua bancă din sistem, a ieșit pe piața bursieră cu o emisiune de obligațiuni pe 6 ani în valoare de 334 de milioane de lei, pentru care plătește o dobândă de 9,6% pe an. Aceste obligațiuni au funcția de a susține capitalul băncii (MREL).

Vom mai vedea bănci care vor majora dobânzile și vor încerca să ridice bani de pe piață, atât în lei cât și în valută, prin toate formele posibile.

Spre exemplu, Banca Transilvania, cea mai mare bancă, a anunțat un plan privind o serie de emisiuni de obligațiuni în valoare totală de 1 miliard de euro.

Băncile au nevoie de bani pentru a-și susține indicatorii de lichiditate care s-au deteriorat în ultimul timp, mai ales după ce valoarea portofoliului de titluri de stat a scăzut ca urmare a creșterii dobânzilor. Băncile din România, atât cele cu capital românesc dar și cele cu capital străin, sunt lovite în plin de scăderea valorii titlurilor de stat românești, care se reflectă direct în capital.

Auditorii de pe piață nu au fost încântați atunci când băncile au încercat să reclasifice portofoliul de titluri de stat din poziția “mark to market”, în poziția “hold to maturity”. În prima poziție titlurile de stat trebuie marcate la piață în funcție de prețul curent de tranzacționare, iar diferența față de valoarea nominală trebuie reflectată în bilanț/capital. În a doua poziție titlurile de stat sunt declarate netranzacționabile până la scadență, așa că nu trebuie marcate cu minus, în funcție de scăderea valorii curente.

Toată această marcare la piață, care acum este cu minus, are un impact destul de mare în bilanțul băncilor, care sunt la limită cu îndeplirea cerințelor de capital și de lichiditate. Și încă nu au început creditele neperformante.

Așa că trebuie să facă rost de bani, în special de lei, la un cost din ce în ce mai mare. Dacă pe euro au suficientă lichiditate și s-au redeschis liniile de finanțare de la băncile-mamă, pe lei situația este destul de critică.

Deși este o întrecere între bănci pe creșterea dobânzilor la depozitele populației, s-ar putea ca oamenii să nu mai aibă ce să economisească, deși o dobândă de peste 8%, dacă nu chiar de 10% nu este de lepădat.

Tare mă tem că economisirea, pe care mizează și BNR, s-ar putea să nu se întâmple sau să fie marginală, în cel mai bun caz.

Explozia prețurilor a reînviat inflația, iar salariile nu pot să crească în același ritm. Companiile încep să fie în aceeași suferință ca populația, dacă nu chiar mai rău, în special firmele românești.  

Scăderea puterii de cumpărare într-un ritm atât de rapid și atât de abrupt nu mai permite acum populației să economisească. Banii de-abia ajung de la o lună la alta. Iar acum urmează creșterea dobânzilor la credite și apariția primelor facturi cu noile prețuri la energie, care nu mai sunt compensate în totalitate. IRCC-ul a crescut de la 1 octombrie de la 2,56% la 4,06%, iar de la 1 ianuarie va crește din nou.

În această vară, toți banii care s-au strâns în perioada Covid au fost cheltuiți. Spre exemplu în turism, până în iulie, cheltuielile externe au fost ofical de 3,83 de miliarde de euro, față de 2,2 miliarde de euro în aceeași perioadă a anului trecut, deci avem un plus de 1,6 miliarde de euro pe ieșiri externe.

Față de acum un deceniu, în România suntem mai puțini cu cel puțin 1 milion de români, așa că au dispărut o parte din banii de economii. Este adevărat că românii care lucrează în afară trimit bani în țară, ceea ce contribuie la creșterea depozitelor cel puțin pentru o perioadă limitată, până când acești bani sunt cheltuiți sau se duc pe achiziția unui apartament care ulterior să fie dat în chirie.

Dar acum, având în vedere că inflația lovește și țările occidentale, nici cei care muncesc în afară nu vor mai avea bani de economisit, pentru că peste tot se înregistrează scăderea puterii de cumpărare, având în vedere că salariile nu acoperă explozia prețurilor.

Un alt trend care va impacta economisirea este cel legat de modul cum noua generație se raportează la viața socială și la economisire. Mulți tineri nu mai vor să fie ca părinții și bunicii lor, care făceau eforturi să pună bani deoparte retezându-și o parte din vise, așa că preferă să-și cheltuiască banii acum pe city-break-uri, pe vacanțe, pe haine sau pe ieșiri în oraș. Terasele sunt pline și de multe ori tse întrebi unde este criza despre care toți vorbim.

Economisirea din ultimul deceniu s-a bazat pe creșterea salariilor (salariul minim a crescut de trei ori iar salariul mediu s-a dublat), dar și pe stabilitatea cursului valutar leu/euro. Pentru că salariile au crescut, mulți au putut să pună niște bani deoparte, ceea ce a contribuit per total la creșterea depozitelor din bănci.

Acum nu știu dacă se va întâmpla același lucru, mai ales că salariile nu vor avea același ritm de creștere.

În aceste condiții, tare mă tem că oamenii/populația nu vor mai avea bani de economisit, de pus deoparte, fiecare dintr-un alt motiv.

Economisirea poate să crească doar dacă românii care au banii în afară (în băncile elvețiene sau în alte bănci) vor reveni cu banii în țară, atrași de diferențialul de dobândă dintre dobânzile la lei mari și dobânzile la euro, care sunt în continuare mici.

Dacă cursul valutar rămâne stabil – iar Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a promis acest lucru -, pot să aibă randamente mai mari dacă își plasează banii în lei (fie în depozite, fie în titluri de stat), decât să-i țină în euro sau chiar în dolari. Dar pentru asta trebuie să-i aducă în țară sau să-i scoată de la saltea. Și nu multă lume vrea să facă acest lucru, mai ales că războiul nu s-a terminat, ci chiar a trecut la un nivel de tensiune superior – amenințări cu arma nucleară în Marea Neagră.

Datele lunare ale BNR pentru următoarele luni ne vor arăta dacă oamenii vor economisi sau își vor readuce banii în bănci de unde îi țin, ca urmare a creșterii dobânzilor.