BNR va asigura stabilitatea cursului valutar, dobânzile la lei nu vor crește, va da lichiditate cât este nevoie, dar băncile trebuie să amâne, să reeșaloneze creditele, astfel încât să scad

Din cauza coronavirusului, toată lumea este în criză – atenție!, mult mai puternică decât acum 10 ani.

Statele puternice – SUA, China, Germania, Japonia, Franța, Elveția, Italia, Austria etc. au anunțat că pun la bătaie zeci, sute și se va ajunge la mii de miliarde de dolari sau euro pentru susținerea propriilor economii, a companiilor, dar și a băncilor.

În joc nu sunt numai companiile aviatice, hoteliere, de turism, restaurantele sau cafenelele, mallurile, cinematografele, ci toată lumea.

De luni, 16 martie, România intră în Situație de Urgență, un eveniment fără precedent în timp de pace.

Guvernul Orban, acum cu drepturi depline, poate lua orice măsură economică, fiscală sau bugetară. BNR este la masa discuțiilor, la fel ca și băncile și marile companii.

În joc este situația întregii economii, 600.000 de companii, 5 milioane de angajați, 5 milioane de pensionari și în final 19 milioane de români (și cei 5 milioane de români care lucrează în afară au familii, case și chiar businessuri în România).

Dacă firmele nu produc, dacă oamenii nu au ce și unde să lucreze, statul nu va avea din ce să trăiască, de unde să ia taxe și impozite,și să-i plătească pe cei pe care îi are pe lista de plată.

Nici nu se va mai pune problema a 3% din PIB sau orice alt procent de deficit bugetar, ci problema va fi a asigurării finanțării bugetului și a lichidității în economie, în sistemul bancar și apoi la nivelul companiilor, pentru ca în final să poată să fie plătite pensii și salarii, nu numai la cei de la stat.

Florin Cîțu, ministrul Finanțelor, spune că are nevoie de încă 1% din PIB, adică peste 2 miliarde de euro.  Mă tem că România va avea nevoie de cel puțin 10% din PIB, adică peste 20 de miliarde de euro pentru a traversa această criză.

Cât mai repede, Guvernul trebuie să discute cu Comisia Europeană, FMI și Banca Mondială, pentru a putea primi sprijin, inclusiv financiar, și a nu ajunge în situația în care să depindă de piețe pentru a se împrumuta, având în vedere că necesarul de finanțare al statului va crește exponențial.  

BNR va asigura o stabilitate a cursului leu/euro, un ban în plus sau în minus nu se pune, pentru că are o poziție valutară mult mai stabilă decât acum zece ani (rezerva valutară este mult mai mare, plus 10 miliarde de euro), băncile sunt mult mai bine capitalizate, nu mai sunt expuse pe valută (aproape 70% din credite sunt în lei și numai 30% în euro – acum 10 ani era invers) și nu mai depind de resursele externe (economiile interne atrase de la populație și companii sunt mai mari decât creditele acordate cu 30%).

Având în vedere că două treimi din împrumuturi sunt în lei, iar BNR controlează politica monetară, dobânzile la lei nu vor crește. Mai ales că inflația va scădea.

BNR va asigura lichiditate băncilor cât vor cere și cât este nevoie, pentru a nu exista probleme în sistemul de plăți sau situații de criză ca acum 10 ani, când nu mai erau lei în piață.

Guvernul va acorda garanții pentru companii, mai ales că la la nivelul Uniunii Europene vor intra fonduri de stabilitate.

Până Guvernul, Uniunea Europeană se vor înțelege la nivelul măsurilor de urgență, băncile din România trebuie să acționeze primele și rapid pentru a stopa orice fel de criză și a pune o presiune în plus pe umerii clienților, care și așa nu înțeleg ce se întâmplă și cum se poate schimba totul într-o săptămână.

Băncile trebuie să amâne plata creditelor cât va ține starea de urgență, mai ales că oamenilor le va fi frică să se deplaseze la bancă (spre exemplu, 90% din clienții CEC, care are cea mai extinsă rețea de retail, interacționează direct cu banca).

Băncile trebuie să reeșaloneze imediat toate creditele pentru companii și persoane fizice pe o perioadă 5-10 ani, dacă nu chiar mai mult, în funcție de evoluția economiei și a afacerilor.

Prin reeșalonare, ratele lunare trebuie să scadă, cel puțin în primul an, cu mai mult de 50%, dacă nu chiar mai mult.

Sute de mii de angajați sunt trimiși acasă, magazinele se închid, iar salariile scad cu cel puțin 25% din această săptămână.

Spre exemplu, grupul Mobexpert a anunțat închiderea tuturor magazinelor pe o perioadă nedeterminată, angajații urmând să fie plătiți cu 75% din salariul brut.

La un calcul sumar, 25% reprezenta o rată bancară.

Pentru cei care vor fi dați afară (în criza de acum 10 ani, 600.000 de angajați au plecat peste noapte) băncile trebuie să găsească soluții, cu o plată la minim și reeșalonare a împrumuturilor pe o perioadă mult mai lungă de timp.

Băncile trebuie să-și susțină clienții, companiile, în toată această perioadă de “carantină”, pentru că dacă nu-i susțin, vor cădea împreună.

Cu experiența crizei precedente, patronii, antreprenorii, oamenii de afaceri își vor declara imediat insolvența și chiar falimentul și apoi se vor lupta ani de zile cu băncile prin tribunale pentru active.

Ce să facă hotelurile, dezvoltatorii imobiliari, lanțurile de restaurante, proprietarii de malluri dacă se închide tot, dacă vor intra în vigoare restricții de circulație?

Ce să facă transportatorii dacă nu mai pot lua comenzi ?

Ce să facă hotelierii dacă turismul a dispărut peste noapte?

Nu toată lumea lucrează în supermarketuri sau au business de livrare de produse în magazine, unde vânzile duduie ca de Crăciun.

În restaurante, cafenele, malluri, în magazine traficul s-a prăbușit, iar vânzările au căzut cu 90%.

Băncile trebuie să aibă grijă cum gestionează piața imobiliară și reeșalonarea creditelor ipotecare prin reducerea substanțială a ratelor pentru că altfel se vor trezi ca în criza precedentă, cu prăbușirea prețului apartamentelor cu 50% sau a terenurilor cu 90%, și în final vor fi nevoite să facă provozioane, care vor fi mult mai mari decât dacă ar acorda acum extinderea scadențelor și reducerea ratelor.

Bancherii pot spune că, dacă dau aceste reeșalonări, li se va schimba poziția de lichiditate, având în vedere că resursele atrase prin depozite sunt pe termen scurt, iar creditele acordate sunt pe termen lung.

Această situație va fi rezolvată de Banca Națională prin asigurarea de lichiditate, atât cât va fi nevoie.

Băncile sunt pline de titluri de stat, 20% din bilanțul lor se bazează pe aceste instrumente, care pot fi puse imediat garanție la BNR pentru lichiditate.

Dacă nu vor face aceste lucruri acum și se vor împotmoli în chestiuni birocratice, băncile se vor trezi că nu vor putea să gestioneze crizele de lichiditate și financiare care vor apărea la nivelul companiilor și a persoanelor fizice.

Nu toți salariații vor beneficia de o plată de 75% din salariul de bază dacă stau acasă, nu toate companiile au puterea financiară a Mobexpertului.

Gândiți-vă că primele 1.000 de companii din România controlează 47% din business, iar restul de 599.000 se bat pentru restul de venituri.

Bineînțeles că nu numai băncile trebuie să reeșaloneze creditele, ci și furnizorii (din păcate volumul creditelor furnizor este de trei ori mai mare decât volumul creditelor bancare, ceea ce reprezintă principala problemă a economiei în acest moment), pentru că nu au altă soluție. Închiderea liniilor comerciale și de finanțare afectează pe toată lumea.

România nu are economia Germaniei, unde guvernul a anunțat un plan de susținere de 500 de miliarde de euro, și ăsta-i doar începutul.

Guvernul, BNR, băncile și marile companii, adică cei care au lichidități și resurse financiare trebuie să susțină pe toată lumea, pentru că România nu are o altă economie.

În criza precedentă au fost peste 100.000 de insolvențe, sute de mii de locuri de muncă au dispărut, antreprenorii au albit și acum nu mai au niciun fel de energie să se lupte cu o nouă criză, băncile s-au trezit cu clienți furioși, iar bugetul public s-a umplut de datorii.

Lumea, inclusiv România, se va confrunta cu o criză mult mai mare și cu efecte mult mai rapide.