Bazarul cu revoluții

Bazarul Mare din Teheran, odinioară motor economic și aliat decisiv al revoluției din 1979, se întoarce astăzi în centrul scenei – de data aceasta ca simbol al frustrării cotidiene. Pe fondul prăbușirii rialului, al inflației de peste 40% și al unei economii sufocate de sancțiuni și management defectuos, negustorii spun că „nu mai pot face comerț”, iar strigătele din aleile boltite au devenit din nou politice. Întrebarea care plutește peste piața de 100 de hectare este una incomodă: poate un bazar slăbit să mai aprindă încă o revoluție?

În perioada premergătoare revoluției din 1979 din Iran, negustorii din istoricul Bazarul Mare din Teheran, inima seculară a puterii comerciale din capitală, au luat o decizie radicală. Pierzându-și răbdarea cu monarhia Pahlavi care conducea țara – și alarmați de venirea amenințătoare a magazinelor universale în stil occidental – negustorii au oferit revoluționarilor sprijin și bani, contribuind la ridicarea la putere a clericilor cu turbane și la nașterea republicii islamice de astăzi.

Aproape cinci decenii mai târziu, Bazarul Mare a devenit din nou un loc de agitație, fiind un epicentru al protestelor împotriva dificultăților economice din viața de zi cu zi care s-au transformat în cea mai mare provocare internă din ultimii ani la adresa sistemului la crearea căruia chiar negustorii târgului au ajutat, scrie Financial Times. Protestele care anul acesta au luat amploarea unei revoluții sângeroase au început cu comercianții din Teheran luna trecută, iar protestatarii s-au adunat rapid în număr mare în piața istorică.

Sloganuri antiregim precum „Moarte dictatorului” și „Libertate, libertate” au răsunat pe aleile înguste și boltite ale bazarului, în timp ce demonstranții se ciocneau cu forțele guvernamentale antirevoltă. Multe prăvălii și magazine au fost forțate să se închidă din cauza turbulențelor, în timp ce comercianții din bazarurile din alte părți ale țării au organizat greve scurte pe măsură ce agitația s-a transformat în demonstrații populare împotriva regimului și în unele dintre cele mai grave violențe de la revoluția din 1979 încoace. Deși influența politică a comercianților din Bazarul Mare a fost de mult depășită de marile conglomerate care au legături cu regimul, protestele din piața istorică au fost o reamintire a influenței simbolice a negustorilor.

„Negustorii sunt epuizați”, a spus, refuzând să-și spună numele, un lucrător din bazar care a fost pentru „o schimbare politică majoră”. „Dar când ei se împotrivesc, oamenii sunt încurajați să se ridice împotriva nedreptății. Asta arată cât de important a rămas bazarul.” Răspândite pe alei labirintice pe o suprafață de peste 100 de hectare, zecile de mii de tarabe și prăvălii din Bazarul Mare vând de toate, de la aur și cupru la haine și alimente. Dar spirala descendentă economică a Iranului – exacerbată de ani de sancțiuni americane, de proasta gestionare și de războiul de 12 zile din iunie pornit de Israel împotriva țării – a făcut ca desfășurarea afacerilor să fie mult prea  dificilă, s-au plâns comercianții. Moneda națională, rialul, a scăzut cu aproximativ 40% de la conflictul din iunie, iar inflația încăpățânat de ridicată și de persistentă a depășit 40% în decembrie. În timpul noii revoluții, rialul practic n-a mai contat în niciun curs de schimb. Pur și simplu s-a prăbușit. Naser, care vinde în Bazarul Mare electrocasnice importate, a spus că a încetat în mare parte să mai facă comerț în ultimele săptămâni, închizându-și magazinul din cauza ciocnirilor dintre protestatari și forțele guvernamentale antirevoltă. Decizia, a insistat el, nu a fost politică, ci născută dintr-o necesitate economică, deoarece căderea rialului a făcut comerțul imposibil. „Dacă vând ce am acum, nu voi mai putea să-mi reaprovizionez stocurile”, a spus Naser, adăugând că nu cunoaște comercianți care încearcă în mod activ să răstoarne sistemul.

Bazarul Mare din Teheran, cândva aliat decisiv al revoluției din 1979, a redevenit un spațiu al agitației, însă de data aceasta din cauza colapsului economic. Prăbușirea rialului, inflația de peste 40% și efectele sancțiunilor au făcut comerțul aproape imposibil, iar protestele pornite de la negustori s-au transformat rapid într-o contestare deschisă a regimului. Deși influența politică reală a bazarului s-a diminuat, rolul său simbolic rămâne puternic.

Unii negustori cred că mulți protestatari au venit din afara bazarului. În multe piețe prețurile au crescut în ultimul timp. Violențele, în care au fost uciși mii de oameni, după estimările grupurilor pentru drepturile omului din străinătate, au dus la creșterea costurilor logistice, în timp ce tăierea accesului la internet pentru populație de către autorități a izolat comercianții de lumea exterioară. Când demonstrațiile s-au oprit, bazarul a fost deschis sub pază strictă, cu poliție antirevoltă desfășurată dens și cu vehicule blindate staționate în toată zona. Unele secțiuni ale bazarului au fost închise, inclusiv magazinele de aur, ale căror afaceri depind de accesul la internet în timp real pentru stabilirea prețurilor în funcție de piața globală. Prețurile cresc în vremuri grele și aurul este la mare căutare. Alte afaceri au rămas deschise chiar dacă bazarul a fost neobișnuit de pustiu, cu doar câțiva clienți năuciți.

Naser a spus că o livrare de 15 containere cu electrocasnice pe care le comandase dintr-un port din sudul Iranului a ajuns în siguranță la Teheran, în ciuda protestelor. „Eram îngrijorat de siguranța drumurilor și de orice atacuri asupra camioanelor, dar șoferii au spus că… au avut drum deschis”, a povestit negustorul. Marele bazar din Teheran a jucat un rol influent în politica iraniană de la începutul său, acum aproximativ patru secole. În timpul așa-numitului Protest al Tutunului din 1891-92, neguțătorii s-au alăturat clerului șiit pentru a se opune acordării unei concesiuni pe tutun unei companii britanice, închizându-și magazinele în semn de protest și forțând monarhia Qajar să anuleze acordul. Astăzi, centrele comerciale mari eclipsează de mult timp bazarurile ca importanță, iar puterea economică reală s-a mutat în favoarea conglomeratelor și instituțiilor care au legături cu statul, cum ar fi Gărzile Revoluționare, forța militară de elită care controlează vaste imperii comerciale, dominante în construcții, energie și bunuri de consum. Multe operează din turnuri de sticlă în cartierele bogate din nordul Teheranului sau chiar în străinătate, departe de aleile întunecate ale pieței acoperite. „Liderii politici au ajuns sus urcând pe scara bazarului și apoi au dat-o jos, lovind-o cu piciorul”, a declarat Saeed Laylaz, un analist reformist. „Negustorii din bazar au pierdut bătălia în fața oligarhilor republicii islamice și nu mai au fluxuri de numerar importante pe care să le folosească în scopuri politice.”

Pentru comercianți, revolta nu este una ideologică, ci o reacție la imposibilitatea de a-și continua activitatea. Magazine închise, prețuri imposibil de stabilit, acces limitat la internet și volatilitatea extremă a cursului de schimb au erodat capitalul acumulat în generații. „Dacă vând ce am, nu mai pot reaproviziona”, spun negustorii, subliniind că prăbușirea monedei a distrus mecanismele de funcționare ale pieței și a transformat activitatea economică într-un risc permanent.

Conducerea politică a Iranului a avut grijă să nu critice deschis comercianții. Deși mulți demonstranți au fost arestați, nu au existat rapoarte confirmate despre arestări ale proprietarilor de prăvălii, iar oficialii au subliniat că comercianții au nemulțumiri economice legitime, spre deosebire de cei pe care i-au considerat „insurgenți”. Liderul suprem al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei, a declarat la începutul anului că negustorii din bazar „sunt cei mai loiali” sistemului politic și „sunt pe bună dreptate îngrijorați” de fluctuațiile cursului de schimb valutar. Dar convergența tensiunilor interne și externe a complicat situația. Perspectiva unor noi instabilități și a unui conflict suplimentar cu forțe externe i-a alarmat pe micii comercianți din interiorul și din afara bazarului, care se tem că multe afaceri ar putea da faliment dacă turbulențele se prelungesc, lăsându-i în imposibilitatea de a plăti chiria și angajații. „Pe majoritatea comercianților îi îngrijorează insecuritatea”, a spus un negustor din comerțul alimentar care nu a dorit să își dea numele. El a subliniat cât de dificil este pentru el să facă afaceri în climatul economic actual. „Când cursul dolarului fluctuează, întregul sistem de prețuri se prăbușește, iar activele tale valorează brusc doar jumătate. Bazarul era atât de bogat încât până și angajații noștri puteau cumpăra magazine și apartamente după doar câțiva ani de muncă”, a povestit el. „Acum, chiar și comercianții se chinuie să se descurce. Cum poate un bazar slăbit să conducă o altă revoluție?”

Și totuși, acolo s-au născut revoluții.  În revolta din 1979 prin care a fost înlăturat de la putere ultimul șah al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, bazarul a jucat un rol simbolic major deoarece a fost un centru pentru opoziție, a cărei bază de putere era pătura de jos a clasei de mijloc tradiționale, arată The Conversation. Pe atunci, juca un rol major în treburile cotidiene ale populației din Teheran. Bazarul era un oraș în oraș, găzduind o populație plină de nemulțumiri politice și socio-economice împotriva regelui. Sub tavanele arcuite a apărut o infrastructură a societății civile adaptată impulsului revoluționar care a dat naștere republicii islamice sub conducerea ayatolahului Khomeini. În matricea labirintică care face din Bazarul Mare din Teheran un spațiu urban atât de fascinant, revoluționarii au reușit să-și păstreze autonomia organizațională în fața intruziunilor forțelor de securitate ale șahului. În punctul culminant al revoluției, negustorii au oferit băuturi și mâncare gratuit demonstranților și i-au ajutat să se ascundă de temutul serviciu secret al monarhului. După revoluție, Marele Bazar a devenit un punct central instituțional major în lanțul de situri „islamice” care au galvanizat puterea republicii islamice nou formate. În mod ironic, această alianță cu statul a transformat bazarul într-o simplă unitate economică, cu o influență politică în scădere. Dacă în 1979 bazarul era un centru al agitației revoluționare, după aceea a devenit complementar statului, o bază instituțională pentru politici conservatoare.   

Istoric, bazarul a fost un centru de mobilizare politică majoră, de la Protestul Tutunului din secolul al XIX-lea până la revoluția islamică. Astăzi însă, puterea economică s-a mutat către conglomerate apropiate statului și Gărzile Revoluționare, iar negustorii au rămas tolerați, dar lipsiți de pârghii reale. Întrebarea care traversează întregul text rămâne deschisă și incomodă: mai poate un bazar slăbit economic, dar încă încărcat simbolic, să joace rolul de catalizator al unei noi revoluții?

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru