Baza de consolidare

Primii cinci administratori strang majoritatea covarsitoare a contractelor semnate, in timp ce alte 12 companii si-au adjudecat sub 15% din adeziuni. Daca tendinta se va mentine pana la sfarsitul campaniei de aderare, bazele unei consolidari rapide a pietei de pensii private sunt deja puse

Concentrarea pietei de pensii a fost un subiect de discutie adesea dezbatut inca dinainte ca macar toti administratorii sa fi fost autorizati sau ca startul campaniei de vanzare sa se fi dat. Firesc de altfel, in conditiile in care aceeasi miscare s-a petrecut, in timp, in toate tarile vecine, ce au creat o piata a pensiilor private cu ani buni inaintea Romaniei. Si mai firesti au aparut discutiile despre viitoare fuziuni si achizitii intre administratorii de pensii odata ce numarul acestora a crescut peste orice asteptari. Astfel, daca initial se anticipa ca piata sa fie „animata“ de 10-11, in extremis 15 companii, pana la urma startul s-a dat cu 17 companii, si inca o alta (Zepter) a primit ulterior unda verde. Asa s-a ajuns ca o piata potentiala totala de 3-3,5 milioane de contributori (doar in scenariile optimiste cifra atingand limita superioara) sa fie disputata de 18 companii (cel putin formal, in conditiile in care Zepter mai asteapta inca autorizarea fondului, neputand sa vanda efectiv pana la primirea acesteia).

Dupa o luna de la pornirea „ostilitatilor“, perspectiva unui start rapid al miscarii de concentrare intre administratori este si mai previzibila: grosul vanzarilor pare a se aduna in mana a 5-6 companii, in timp ce restul isi impart o cota de piata de 10-15%. Tragand linie si adunand, dupa al doilea moment de raportare catre Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS, institutia care centralizeaza informatiile despre contractele semnate si care le valideaza, deocamdata temporar) aproape 1,2 milioane de angajati au semnat deja cu o companie sau alta. In procente, situatia arata o suprematie de partea primilor jucatori: ING cumuleaza aproape 40% din totalul adeziunilor, Allianz-Tiriac aproape 21%, Aviva putin sub 10%, Generali 9,5%, iar Interamerican circa 6%. Impreuna, cei cinci detin peste 85% din adeziunile trimise spre validare catre CNPAS (respectiv peste un milion de acte), in timp ce restul de 12 jucatori cumuleaza putin sub 160.000, potrivit informatiilor furnizate de catre companii, citate de Ziarul Financiar.

Cifrele, impresionante – in conditiile in care abia s-a scurs un sfert din timpul total alocat acoperirii intregii piete obligatorii (a angajatilor de maxim 35 de ani) – trebuie totusi nuantate un pic. In primul rand, nici una dintre companii nu poate fi complet sigura ca actele pe care le semneaza acum vor ramane definitiv pe „statele“ lor – dat fiind ca validarea finala se va face abia pe 17 ianuarie. Pe de alta parte, in randul administratorilor exista voci care anticipeaza abia spre sfarsitul campaniei varful luptei.

Totusi, chiar daca pentru o parte dintre ei urmatoarele trei luni de vanzare mai pot aduce imbunatatiri simtitoare ale cifrelor actuale, este la fel de probabil ca multi sa ramana doar cu mici „faramite“ de piata – in conditiile in care piata ar trebui sa fie cam de trei ori mai mare pentru a-i multumi pe toti. Pentru cei ce nu isi vor „face planul“ (sau nu vor reusi sa obtina o cota de piata suficient de mare pentru a le asigura supravietuirea – estimata la un minim de 10%) evolutia viitoare e previzibila. Fara exceptie, toate pietele au cunoscut aceeasi poveste, in care au venit multi, dar putini au fost alesi – iar anii urmatori startului au adus un val de fuziuni si achizitii. In Polonia, in 1999 (la start) au existat 21 de companii; in prezent, doar 15 mai sunt active. Iar inceputurile pietei romanesti seamana mult cu ceea ce au experimentat polonezii acum aproape opt ani. Spre finele anului 1999, la cateva luni de la startul vanzarilor, in Polonia peste 52,48% din piata era concentrata in trei fonduri. „Disproportia intre cele mai mari trei entitati si celelalte fonduri a rezultat din faptul ca primele au castigat o cota mare de piata inca de la start“, noteaza un raport al autoritatii poloneze de reglementare (UNFE) din anul 2000. Un al doilea segment al pietei poloneze din momentul T zero era constituita, potrivit aceluiasi raport, din fonduri de dimensiune medie ce reprezentau peste 42,27% din piata (cu o cota individuala intre 1,6% si 15%). Un al treilea pluton, alcatuit din sase fonduri, cumula 5%. Acelasi raport lasa insa loc si de nuante ce s-ar putea regasi si pe piata romaneasca in urmatoarele luni de vanzare: raportul intre jucatori se poate schimba destul de rapid, iar cota de piata castigata intr-o prima etapa de vanzare poate scadea „peste noapte“. Spre exemplu, cele trei fonduri ce detineau la finele lui 1999 mai bine de jumatate de piata pornisera, cu cateva luni inainte, de la un (mult mai) impresionant 91%.